1,076 matches
-
cunoștințe marinărești și astronomice care depășeau cu mult capacitatea de înțelegere a restului oamenilor. De fapt, timp de peste două secole, marinării și astronomii occidentali au refuzat să accepte că niște bieți sălbatici, care nu cunoșteau scrierea, metalul, sextantul, telescopul, nici macar busola, puteau să cunoască mult mai bine decât ei marea și cerul, însă în ultimii ani s-a demonstrat că așa era, căci altminteri niciodată n-ar fi reușit să domneasca peste o întindere de apă de douăzeci de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
de cruste. O oră. Și încă una. Și o a treia, și nici un luminiș în care să te poți odihni fără primejdie. — Țară de căcat! — Liniște! Se auziră primele împușcături, clare și îndepărtate. După aceea, nimic. Apoi, răpăitul mitralierelor. Consultară busola și harta. Veneau dinspre Nord-Vest. — Sergent, cine e pe-acolo? — Compania „Charlie“, domnule locotenent. — Aș zice că are probleme. Haideți, să-i dăm o mână de ajutor. Grăbiră pasul, uitând de căldură și de cruste. O nouă mlaștină, și încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să-l faci pe un yubani să iasă noaptea. Dar în ziua aceea, soarele era în înaltul cerului, Intié erau stăpânii lumii, iar Kano, cel cu picioarele diforme, mergea cu un pas sigur prin desișuri, mereu spre Nord-Vest, fără ajutorul busolei, călăuzit de un instinct tainic care îl conducea direct spre obiectiv, chiar și în acel nesfârșit labirint cu arbori identici cu alți arbori. Odată cu căderea serii, indianul se opri într-un luminiș, căută ramuri de chonta și frunze de bananier
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
e reciproc? Asta e mai greu... nu ai cum să-ți dai seama... ochii luminoși strălucesc spre tine, valuri de căldură te amețesc, dar care e adevărul? Și ce importanță are dacă tot ne întîlnim așa, atrași inevitabil, ca magnetul busolei și steaua polară?... Are vreo însemnătate pentru altcineva decît pentru noi?... Dar poate că are sens pentru întregul univers... poate că ar corespunde cu lumina și ar fi esențial să simți vara dacă vara e cu tine: să-i aparții
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
spuse domnul Prentice. Dacă nu găsim nimic aici... Silueta lui Încovoiată exprima oboseala și deznădejdea renunțării. Undeva, departe pe șosea, cineva agita o lanternă. — Cine naiba se joacă acolo? mormăi domnul Prentice. Parcă-ar face reclamă!... Își Închipuie că fără busolă nu-ți poți găsi drumul prin meleagurile astea... Mașina o luă Încet de-a lungul unui zid Înalt și se opri În fața unei porți enorme, pe care se vedea un blazon. Rowe nu o recunoscu: se uita, afară, la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tulburare și confuzie printre tinerii din țara noastră. Vechea generație, profund dezamăgită de Înfrângere, scăpase frâiele din mână; iar tinerii se adunau În grupuri, În comunități mai mici sau mai mari, pentru a căuta o nouă cale, sau măcar o busolă nouă care să-i ajute să se orienteze, căci vechea busolă fusese distrusă. Așa se face că, Într-o frumoasă zi de primăvară, eram În drumeție cu un grup de vreo zece-douăzeci de colegi. Dacă-mi amintesc bine, această plimbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dezamăgită de Înfrângere, scăpase frâiele din mână; iar tinerii se adunau În grupuri, În comunități mai mici sau mai mari, pentru a căuta o nouă cale, sau măcar o busolă nouă care să-i ajute să se orienteze, căci vechea busolă fusese distrusă. Așa se face că, Într-o frumoasă zi de primăvară, eram În drumeție cu un grup de vreo zece-douăzeci de colegi. Dacă-mi amintesc bine, această plimbare ne ducea peste dealurile ce mărginesc malul apusean al lacului Starnberg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și murdărie. De mic, mărturisesc, m-au atras doar frumusețea monumentelor solitare, Îngenuncherea preaînalților de granit, strecurarea pe sub fustele de spumă ale cascadelor sau dezvirginarea neumblatelor păduri. Departe de teatrele de operațiuni, Îmi purtam campaniile solitare cu pioletul, vâsla și busola. Grație mijloacelor de transport din ce În ce mai rapide, de la avionul supersonic până la ascensorul cu reacție, distanța devenise aproape o constantă, ajungeai la fel de repede cu mașina În partea cealaltă a orașului sau cu naveta În Țara de Foc. Luni dimineață, așadar, Înfigeam alpenștocul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
spațiul rezervat micii publicități, unde puteai citi anunțuri ca „Sadomasochistă Începătoare, rog blândețe“ ori „În atenția swingerilor: nu urcați mai mult de șase În lift“. În fața unei asemenea palete de oferte și de posibilități, exploratorul se găsește cumva lipsit de busolă, Învârtindu-se ca un cocoș de tablă pe acoperiș În timpul furtunii. De unde să Începi? Încotro s-o apuci? Pentru Ulise a fost simplu: știa, În ciuda tuturor vocilor de sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
umbrind coloane de fildeș, faleze rotunjite peste care se vărsau cascade buclate ori drepte ca trestia, lacuri Înghețate de unde țâșneau pâraie când vesele, când triste, traversând lunci de-o inegalabilă prospețime, locuri unde, În ciuda rătăcirilor de moment, nu puteai pierde busola, azimutul fiindu-ți În mod miraculos revelat de la sine. Ne aflam Însă În Recycle Bin, iar În astfel de zone secundele curg altfel. În general, clipele stăteau lungite pe paturi, pălăvrăgind și formând astfel minute. Minutele Își găseau și ele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
frumoase de pică! Le-am servit cu cornulețe. Când am intrat În birou, Încuind ușa În spate, surpriză! Fetele asezonaseră cornulețele cu două sticle de vodcă, dintre care una, de mult secată, se Învârtea jucăușă pe parchet, ca acul unei busole la Polul Nord. Cea de-a doua sticlă era și ea aproape goală, la fel și musafirele mele. Între ele și starea de nuditate stăteau doar câteva firișoare de dantelă, subțiri ca mustățile unui motan care dăduse iama prin oala cu
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
albă. Încremenire. Ochiul înțepenise, mare și orb, pe un sân. Abia apoi, după mult timp, ar fi în stare să privească iar... în jurul gâtului, două salbe subțiri de șerpi. A căror limbă ar vibra continuu, ca un ac negru de busolă. Șocul s-ar amâna, parcă, pentru acea clipă : seninul, nemișcarea făpturii din fața lor ar îngheța aerul, pereții, lumina. Tăcerea ar înghiți totul. Își vor auzi bătăile inimii, măsurate de acul țâșnind dintre dinții șerpilor, ca un metronom în derivă. Veninul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
frumuseți liniștite și bizare ar înlocui, oricâtă vreme, icoanele pe care le-am tot rechemat. Mi-ar reda simplitatea enigmatică, puternică, pură a unei lumi adevărate și himerice. Șerpii vor undui neliniștitor, cu limbile lor lungi, ca niște ace de busolă. Dintre dinții zimțați va țâșni veninul, vibrând, ca un senzor sau un metronom în alertă. Mi-aș aminti culori, rugăciuni și dorinți, aș bolborosi despre măreția sau zădărnicia eșecului, aș auzi, cândva, gâfâitul iepurașului ipocrit, agresiunea spaimei asupra iubirii. Visul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Norul lunecase, se iviră un obraz și un contur de scoică. Cozile lungi și groase, coroane suprapuse, prinse cu perle albe. Ochii rotunzi și mari, fruntea netedă, umerii goi, de pe care luneca șalul, șarpele. Veninul oscilând, ca un ac de busolă, atingând sânii. Coborî privirea. Își șterse, cu palma, părul lung, transpirat. A mai urcat un pas, se apropie de ușă, apucă mânerul. Norul revine, și chipul acela neted, de sidef transparent, și umerii goi, între care luneca veninul. Întinde biletul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
ceaunul de mămăligă sau chiar șurubelnița sau holțșuruburile? Eu cred că asta ni se trage, ehei, de pe timpul statului în peșteri. Masculii, toată ziua, umblau de nebuni, pe dealuri și câmpii, după vânat mamuți și pescuit, străbăteau distanțe enorme, fără busole, fără hărți și chiar fără GPS, nici nu întrebau pe nimeni încotro e peștera cutare, sau terenul pentru vânătoarea de dinozauri, cutare, că pe vremea aia, pe cine să întrebe, Poliția și birourile de informații, nu se inventaseră? Ministerul Turismului
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
traumatizat. Noii conducători și lustruitori de „cioburi” se bălăcesc în atitudini, când la dreapta, când la stânga. Nu au o gândire proprie, nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul de azi nu mai poartă pecetea vremilor de altădată: credință, muncă și dăruire. Totul a dispărut într-o lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim o perioadă de jaf și de înstrăinare
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
clopot, chemare și îndemn la luptă! O țară și un neam nu piere din lipsă de programe, ci din lipsă de oameni morali, devotați unui ideal și care să nu trăiască în afara realității. Omul fără Dumnezeu este o corabie fără busolă. Românul a pierdut din memorie ceea ce a pătimit și a pierdut în perioada comunistă. Viața de atunci era un chin, o junglă și nici azi nu suntem scutiți de acest babilonism. Iubite cititor, pătimirea e darul, răscumpărarea mântuirii din robia
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mască de tifon. M-am trezit, firește, lac de sudoare. 11. Înțeleg inutil unele lucruri, am impresia. Întotdeauna, am crezut că o slăbiciune asumată fortifică. Acum, văd că nu e deloc așa. Dar ce schimbă asta? Parcă aș fi o busolă stricată la care nu se mai distinge Nordul. Și, în continuare, problema mea e aceeași. Cum să umplu un timp care a devenit prea larg. 12. ― Trecusem de mai multe ori prin dreptul acelui șopron părăsit, de la marginea orașului, fără
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
pe care nu-l observăm deoarece nu ne lasă occidentalii. În numărul următor, poetul o ia de la 1907, de care zice că nu e vinovat Ceaușescu. Deși toată lumea susține că e. Și, cu o ironie montană, autorul pierde definitiv acul busolei, se-nțeapă-n el, În călcîi, intrînd Într-o ceață paranormală: „Dacă poporul român va dori procesul comunismului (...) el nu se poate desfășura decît În ordinea intrării În scenă a protagoniștilor, de-a lungul istoriei noastre. Judecarea lui Traian pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vasul se opri chiar lîngă mangrove, așa că ele intrară direct În carlingă. Carlinga arăta admirabil, sau cel puțin așa i se părea lui. Toată noaptea, după ce Îngrijise rana negrului și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și negrul i-o bandajase pe a sa, de la braț, urmărise busola și ținuse cîrma, iar cînd se luminase de ziuă Îl văzuse pe negru stînd Întins acolo, Între saci, da’ la ora aia era atent la mare și la busolă, și se uita după farul de la Sand Key, așa că nu avusese cînd să se uite cu atenție cum stau lucrurile. Stăteau rău. Negrul zăcea cu piciorul În sus, printre sacii cu băutură. Opt găuri de glonț despicaseră carlinga. Geamul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
răzbunător parcă... ― Asta vă mai trebuia - s-a alăturat din nou Elena necazurilor acelor oameni. ― Mergeam din ce În ce mai greu, dar nu ne opream decât să se schimbe cei de la targă... Nu ne dădeam seama cât mai avem de mers. Știam după busolă că suntem pe direcția cea bună... Ne-am oprit, fiindcă trebuia să lămurim locul unde ne aflăm. Eu, cu Păpădie și cu Undiță, am plecat mai departe. La un moment dat, În față, prin ninsoarea neostoită, mi s-a părut
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Acum, vezi și tu, se înțelege că, uneori, orice alegere ai face, ea păstrează câte ceva din ipotezele celorlalte alegeri. — Ar trebui să mai lași moneda aia în pace, sugeră Cos mina. — E ca și cum ai spune că trebuie să mergi fără busolă, se încăpățână Pantelimon. Imaginează-ți că destinul e ca o hartă. Șosele largi, destine colective, drumuri lăturalnice, destine individuale. Punctele cardinale sunt date, nu vine nimeni, ca la picnic, cu răsăritul sau cu miazănoaptea de-acasă. Ei, vezi, tocmai de-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Imaginează-ți că destinul e ca o hartă. Șosele largi, destine colective, drumuri lăturalnice, destine individuale. Punctele cardinale sunt date, nu vine nimeni, ca la picnic, cu răsăritul sau cu miazănoaptea de-acasă. Ei, vezi, tocmai de-aia îți trebuie busolă. Arătă moneda : Asta e cea mai simplă dintre toate. Mă rog, nu chiar atât de simplă cât pare. — Poate că ar trebui să te odihnești puțin. În ultima vreme nu prea ai mai operat și chiar și atunci ai lăsat
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dar nu știe cine i-a pus numele ăsta. — Mă duc să-l văd. Aș vrea să fiu singură cu el, poate că asta o să-i dea curaj, ce zici ? Pantelimon ridică palma. — Tocmai asta voiam să-ți spun. Despre busolă. Vezi tu, ea îți arată nordul, dar tu nu mergi neapărat într-acolo. Poți merge spre sud, adică în direcția opusă. Cum poți merge către o țintă având acul busolei îndreptat în altă direcție ? Așa se întâmplă și cu omul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]