5,695 matches
-
făcuse să-mi defileze din nou pe dinainte sala de bal subpămînteană a muncitorilor imigranți din urmă cu un secol. Am Înțeles că tocmeau alămuri și tobe, dar pe ce fel de muzică or fi dănțuit ei la 1907? Din cîntările americane ale Floarei, am reținut o bucată ritmată pe care am asimilat-o mai tîrziu piesei lui Chuck Berry Let’s Twist Again. Twistul nu era Încă inventat În zorii lui 1900, poate că melodia, cu sonoritatea și ritmul ei
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
câteva aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl îmbrățișează
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aluzii risipite ici-colo și omonimia (mai mult de jumătate dintre femeile prezente în evanghelii se numesc Maria). Grigore cel Mare Nu voi stărui asupra exploatării patristice a figurii Mariei Magdalena. Am ales doar câteva mostre relevante. În Comentariul la Cântarea Cântărilor, redactat de Hipolit (170-235), cuplul Mire-Sulamita anunță cuplul Mire-Maria Magdalena. Ca și Sulamita, Maria Magdalena își caută iubitul celest și, găsindu-L, Îl îmbrățișează: „L-am prins (ekratese) și nu-L voi mai lăsa” (Cânt. 3,4). Îl îmbrățișează, Îl
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
născut de Lea. Aceasta l-a numit yehoudah, făcând o apropiere între numele yahoudah și verbul yâdhâh, „a lăuda, a mulțumi”. Philon din Alexandria cunoaște această etimologie teologică. În De somniis II,34, el scrie că numele lui Iuda înseamnă „cântare de laudă”, „imn de slavă”. Există totuși două episoade negre în biografia lui: vânzarea lui Iosif 26, la care participă împreună cu ceilalți zece frați (singurul neimplicat fiind Ruben), și incestul cu nora sa, Tamar, soția lui Er și Onan27. „Testamentul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a așezat-o pe a treia treaptă a altarului, iar Domnul Dumnezeu a pogorât har asupra ei. Atunci Maria începu să danseze și toată casa lui Israel o îndrăgi. Coborârea lui Isus în iad În Canonul slujbei de Sâmbăta Mare, în cântarea a cincea, se spune: „Biruind Tu cu puterea Dumnezeirii, sufletul Tău de trup s-a despărțit; căci a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a rupt amândouă legăturile: a morții și a iadului, cu puterea Ta, Cuvinte. Iadul întâmpinându-Te, Cuvinte, s-a amărât, văzându-Te om îndumnezeit rănit de bătăi și Atotputernic; și de înfricoșătorul Tău chip a rămas fără glas”. Iar în Cântarea a șasea: „Împărățit-a iadul peste neamul omenesc, dar n-a rămas în veci; pentru că Tu, Puternice, fiind pus în groapă, cu palma începătoare de viață ai rupt încuietorile morții; și ai propovăduit celor ce dormeau acolo din veac izbăvirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
greacă o formă abreviată. Cum „rezolvă” traducătorii Bibliei în românește această situație? Pur și simplu aleg varianta TM, nu pentru că ar urma un principiu metodologic coerent, ci pentru că varianta oferită de TM e mai lungă. Deuteronomul. Capitolul 32 cuprinde celebra „Cântare a lui Moise”, ultimul cuvânt al acestuia înainte de moarte către poporul lui Israel. Versetul 43 al LXX are aproape șase rânduri în plus față de cel al TM (o parte dintre aceste șase rânduri suplimentare au fost descoperite la Qumran, semn
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
fiilor Săi e răzbunat”ț și va răsplăti cu răzbunare vrăjmașilor Săi și celor ce-L urăsc le va răsplăti și va curăți Domnul pământul poporului Său!” Așadar, în cazul Exodului, s-a optat pentru versiunea TM, iar în cazul „Cântării lui Moise” din Deuteronom s-a găsit că e mai bine să se traducă după LXX. Iosua. Nu mai departe de capitolul 20 din Iosua/Isus Nave, traducătorii dau iar câștig de cauză textului masoretic. Căci versetele 4-6 ale acestui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
români revin acum la versiunea mai bogată, incluzând capitolele 34 și 35. 1-2Regi. Textul grec este mai amplu decât TM. Dar și TM prezintă unele fragmente originale în raport cu LXX. Așadar lucrurile se prezintă destul de alambicat. Dau câteva exemple. La sfârșitul „Cântării Anei” (1Regi 2), TM are două versete în plus (8-9). În Biblia românească ele apar. La fel se întâmplă și cu povestea lui Goliat, comprimată în versiunea Septuagintei: Biblia românească redă varianta masoretică, utilizând însă pentru întreaga carte întâi a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Filocaliei sale), despre care voi vorbi numaidecât, ea conține autorii și titlurile următoare, în ordine cronologică: Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul împotriva lui Achindin (1932, 1933, 1938)184; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
sale), despre care voi vorbi numaidecât, ea conține autorii și titlurile următoare, în ordine cronologică: Grigore Palamas, Triade 1, 2 și 3; Antiereticul împotriva lui Achindin (1932, 1933, 1938)184; Maxim Mărturisitorul, Mistagogia (1944); Grigore de Nyssa, Omilii la Cântarea Cântărilor; Despre fericiri; Despre rugăciunea domnească; Despre instituțiile creștine (1982); Maxim Mărturisitorul, Ambigua (1983); Atanasie cel Mare, Cuvânt împotriva elinilor; Cuvânt despre întruparea Cuvântului; Trei cuvinte împotriva arienilor (1987); Epistole; Viața Cuviosului Părintelui nostru Antonie (1988); Chiril al Alexandriei, Tâlcuirea psalmilor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cap în semn că nu, iar bătrânul îl bătu pe spate, ca pe un prieten mai tânăr al său. E-hei, ia să-i mai zicem noi ceva!... Ține-te bine,, nepoate!... vesti bătrânul și se pregăti de o nouă cântare, încercând coardele mai întâi cu degetele sale tremurătoare și apoi cu arcușul. Dar arcușul cu care cântase până atunci nu-i mai plăcu și scoase la iveală altul, mai bun, pe care începu să-l plimbe cu meșteșug pe coarde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
povara durerii. După ce ultimele sunete se stinseră, în odăița cu tavanul jos și afumat se așternu o tăcere cucernică. De afară se auzeau niște foșnete ciudate, ca și cum prin preajma casei ar fi dat târcoale duhurile lăutarilor din timpurile vechi, stârnite de cântările lui deadul Vasile. Ai băgat bine la cap cântecele noastre, nepoate? întrebă moșneagul, uitându-se la copil cu ochii săi îngropați adânc în găvanele orbitelor. Ei, ia să-i zici acum împreună cu mine!... Să te văd la ce-mi ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
astfel, umăr lângă umăr, pe rând și amândoi odată multă vreme încă, până când în sticla încețoșată a ferestrelor începu să albească lumina zorilor și să răsune primul cântat al cocoșilor. Atunci moșneagul păru deodată biruit de osteneală și puse capăt cântărilor, cu un prelung chiot de izbândă, iscat cu meșteșug printr-o ultimă alunecare a arcușului pe coarde. El găsi cuvinte măgulitoare pentru silința și pentru priceperea ucenicului și îi întinse, drept răsplată, și cealaltă bucată de prescură, muiată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
au luat în grabă tălpășița, iar românii din parte locului cântau și aclamau pe străzile Cernăuților, pregătindu-se să întâmpine trupele române eliberatoare. Și ? Și... Când trupele române au intrat în Cernăuți a fost o revărsare inimaginabilă de bucurie, de cântări, de îmbrățișări... Bătrânii sărutau cizmele cavaleriștilor, femeile aveau buchete de flori. Eram și eu printre ele cu un braț încărcat cu liliac alb. M-am apropiat de un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
a părăsit așa, deodată? a întrebat părintele Isar. Nimic prea grav, doar o răceală ceva mai puternică, a răspuns bunica și și-a șters ochii înlăcrimați cu colțul negru al broboadei. Și i-au bătut clopotele, și i-au făcut cântarea de veșnică pomenire, și l-au așezat sub cruce în cimitirul de Peste Apă. Sofia, fiica lui cea mare, nu s-a dus la-nmormântare, că în aceeași dimineață a născut fiu pe care l-a numit Emanoil-Nole și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
a închis ochii și i-a așezat mâinile pe piept. Bocitoarele au bocit-o pe neneaca după vechi obicei. Tulnicăresele, cu sunete prelungi, au dus vestea jalnică la huțulii de peste șapte munți și șapte văi. Părintele Ilie i-a făcut cântarea de veșnică pomenire și a rânduit-o în cimitirul din vale alături de Cotelban al ei, călătorit din astă lume încă de acum vreo cinci ani. Taică părințele! Neneaca mi-a spus că trebe să ne spălăm obrazul față de cinstita voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
care drum ai apucat, Omu neu? De ce mă lași de una singură și te duci pe calea fără de întoarcere?! Omu neu îndurerat! Și părintele-popa își continua impasibil preparativele pentru scoaterea către ultimul drum a celui care a fost... pe fundalul cântării funebre de Veșnică pomenire și de raportare a omului la timpul trecut. * * * La părăsirea casei, purtătorii sicriului au atins cu acesta de trei ori pragul casei în semn de despărțire fără de sfârșit. În acel moment, ambii feciori ai celui plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
ce moment fericit este moartea în viața unui om: Vasile Potop devenise un om vrednic de toată lauda. Percepția asta a mea a fost întărită chiar de soția lui Vasile Potop care, mergând, cucernică, în urma carului mortuar, după ce preotul sfârșea cântarea, trecând la glume cu dascălul, madam Potop, plângând amarnic, bocind de sălta toaleta de pe ea, spunea în sfârșit, am priceput eu adevărul despre soțul ei: Că n-a fost soț și tată mai vrednic decât tine, Vasile! Că numai eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
facem cum avem chef, dacă, din diverse motive nu ne putem atinge un scop. Dacă ai chef să te miști, fă-o. Dacă ai chef să pleci, pleacă. Și astfel mă plimb pe barcă pe cer și alunecând pe liniștea cântării sufletului universal admir această realitate. Nu știu cum percep viața celelalte animale. Dar mă uit în jur și îmi dau seama că de fapt ceea ce cunosc eu ar fi păcat să se irosească. Chiar și la societate referindu-mă, de ce se plânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Cine-i? — „Moș Crăciun cu plete dalbe A sosit de prin nămeți El aduce daruri multe Pe la fete și băieți.” Cecilia, cunoscându-i glasul lui Matei, extrem de surprinsă, deschide repede ușa și-l trage înăuntru nemailăsându l să-și termine cântarea. —Matei, băiatul meu din parc, dragul meu romantic, îl îmbrățișă fără să mai țină seama că era în șorțul de bucătărie ce i-ar putea împrumuta pete de făină sau mirosul de sarmale. Copleșit de iubirea ei, Matei își lăsă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
intră în scenă artileria grea, n. m.) întocmai ca niște mici bombe (uf, bine măcar că ne menținem în sfera gingașă a armelor de calibru redus, n. m.), apoi se opreau în loc și, bătând din aripi, umpleau aerul de melodioasele lor cântări". Credeți că minunata descriere se încheie aici? Nicidecum. N-a uitat oare naratorul să ne înfățișeze și destinul ambiguu al unor pusilanime înaripate? Desigur, este rândul prepelițelor să intre în scenă, "aceste inocente și fricoase pasări, ce se nasc și
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de păr pe corp, pentru că ei au atât de mult chicotește la japonezi, e taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor, persane cu
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
păr pe corp, pentru că ei au atât de mult chicotește la japonezi, e taman pe dos atunci, e clar că e ceva dictat de subconștient, o proiecție inversă care codifică semele atracției fizice îmi spun, mulțumită. Imagini răzlețe din Cântarea Cântărilor îmi fug prin fața ochilor, femei-mirodenie, răsturnate pe divane în spatele unor draperii de brocart greu, ca în tapiseriile cu Răpirea din serai, arăboaice cu șolduri umflate, pudrate cu praf de migdale pe după urechi și genunchi, în pliurile coapselor, persane cu sprâncene
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
lui Nietzsche care îl are ca protagonist pe "omul nebun" se regăsește în Știința veselă (III, n. 125). Titlul cărții trimite la acea proverbială gaya scienza a cântecului cavaleresc și a spiritului liber, pe care se dansează dincolo de orice morală (Cântările principelui Vogelfrei). Pentru Nietzsche este pasul decisiv către vindecarea interioară și exterioară, către noua bucurie de a trăi, acea bucurie de a trăi fără Dumnezeu. În 2009, cu ocazia unei conferințe la Engadin, pe valea munților elvețieni aflată la 2000
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]