2,562 matches
-
e foarte mare, n-or să încapă toate astea pe ea. — De la păuni și păsările flamingo vom folosi doar limba, de la țipari - inimile, și tot așa... Trebuie să-ți explic asta tocmai ție, care ești preferatul împăratului? Bucătarul-șef agita cârpa de parcă ar fi vrut să alunge o muscă. — De parcă tu ai fi cel mai priceput bucătar din întreaga Romă! adăugă furios. Le porunci servitorilor să curețe peștii și păsările, apoi, urmat de ajutoarele sale, se îndreptă spre masa unde aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a pus gărzile să-i ucidă pe manifestanți. Și nu-i numai asta, zise paharnicul. Tonul lui devenise belicos. Era atât de agitat, încât vărsă vinul pe jos. Îl alungă pe sclavul care voia să spele podeaua și trânti o cârpă peste pata de culoarea sângelui care se întindea pe pardoseală. — Din porunca lui Vitellius a fost otrăvit Junius Blesus... Înainte de a veni la Roma, Blesus a fost guvernatorul Galliei Lugdunensis și, dacă vă amintiți, l-a primit pe Vitellius cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
rândul ei. Pământul dispăruse sub ea. Bălțile formate se uniseră în lacuri și o porniseră în jos pe străzi în râuri. Râurile luară locul drumurilor. La nici două ore mai târziu, pe când domnul Chawla și Amamji alergau de colo-colo cu cârpe și apă fierbinte, furtuna era încă dezlănțuită, iar ploaia spăla ferestrele ce refuzau să stea închise și răbufna de pe sub uși, se născu Sampath. Când fața sa, cu un semn din naștere maroniu pe unul din obraji, se ivi în uralele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mult timp în urmă, pe când restul familiei dormea, petrecuse ore întunecate deasupra cărților sale, mereu cu câte un examen pentru care trebuia să învețe, cu câte un test sau o întrebare lungă la care trebuia să răspundă. Își înfășura o cârpă udă în jurul capului, sperând să se răcorească, dar sudoarea i se scurgea pe spate ca un cărăbuș care aleargă grăbit, stiloul îi devenea alunecos în mâni, cerneala păta cu urme monstruoase, albastre și negre, pagina. Își aminti cum, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
al reprezentației sale, acel apogeu spre care se îndrepta, pe care toată ființa sa îl anticipa. Nu se putea dezamăgi pe sine așa că începu să-și desfacă nasturii cămășii. Își azvârli îmbrăcămintea în aer, ca un erou care aruncă o cârpă folosită pentru a curăța arma cu care ucisese dușmanul. Pe măsură ce țipetele creșteau în volum și în intensitate, își cobora mâna la pantaloni. — Opriți-l, urlă domnul D.P.S. și câțiva se năpustiră în față. Dar Sampath se cățără agil pe cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
fierturi de legume, nici supă de roșii, nici cartofi prăjiți, nici șarlote, nici glazură caramel, nici mâncare englezească... Izbucni efectiv când spuse toate astea. — Bucătarul se ivi în ușă, rămase o clipă acolo în haina sa roșie pătată, cu o cârpă de vase neagră aruncată peste umăr, apoi îl privi pe perceptorul districtual cu o ură nedisimulată. Fără un cuvânt, se întoarse și dispăru din nou pe culoarul negru către bucătăria cavernoasă și foarte întunecată. Luni seara, maimuțele se întoarseră amețite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cobora până pe spate. Când s-a oprit și s-a întors să-mi toarne din nou în pahar, tivul sârmos al părului îi acoperea aproape în întregime spatele îngust. Doamne, cum mi-aș mai dori o asemenea coamă americană, în locul cârpei de vase sub care îmi trăiesc viața... De la bun început, matroana m-a asigurat, plină de afecțiune, că sunt liber să mă combin cu oricare din fetele a cărei înfățișare mă atrage (asta fiind, cu excepția minibikini-ului pe care îl purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
personaj numit Drudgery într-o reclamă pentru aparatele casnice care scutesc de efortul fizic. Curăță și în scenele din cluburile de noapte, Butch spală încontinuu pahare și calcă chiloți. Tema principală a dansului ei e o mimă cu teul și cârpa. Și cealaltă chestie mare de tot în legătură cu Butch? Ai ghicit. Ai fost mai iute ca mine. Bună de gură, plină de idei, Butch e totuși o persoană cu un nivel de inteligență foarte scăzută. O tăntăloaică cu sâni mari și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
argint așezate ca niște vizoare pe toată lungimea raftului din bucătărie. Ce-o fi între mine și lumea inanimată, tangibilă? Luptându-mă să desfac filtrul, am lovit cutia de lapte cu cotul, iar aceasta a căzut jos. Întinzându-mă după cârpă, am răsturnat lada de gunoi. Răsucindu-mă să opresc lada de gunoi, am izbit cu genunchiul ușa deschisă a frigiderului și mi-am dat cu un borcan de murături peste picior, am alunecat pe lapte și m-am trezit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
iar și iar. Trebuie să-l lași să vorbească, trebuie să-l lași să urle, să trăncănească, să suspine până când și-a epuizat numărul și s-a liniștit și vrea să-ți spună la revedere, epuizat, muiat, stors ca o cârpă. Lui Frank Telefon îi place să-ți explice plin de autoritatea expertului ce înseamnă să n-ai bani și toate celelalte. Frank Telefon nu are bani. El, de fapt, nu are nimic. Când s-au împărțit frumusețea și farmecul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu chiar în clipa asta. Fiasco-ul e slăbiciunea mea. Fiasco-ul e mândria și bucuria mea. Fie vorba între noi, nu știu cum aș fi reușit să trec prin toate fără Fiasco. Acum îl spăl des, jos în stradă, cu găleata, cârpa, tranzistorul. Motorul va fi iar în stare de funcționare, o, să nu-ți faci griji, voi rămâne credincios Fiasco-ului meu. Sunt mort după Fiasco-ul meu. Am trecut prin toate împreună. Și-o să mai trecem, eu și Fiasco-ul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
contraprincipiu... vreau acum să mă purific, să mă eliberez de servituțile comercialismului... am să fiu impostură a normelor, degradare și întoarcere pe dos a valorilor consacrate... vreau să fiu o molie subversivă, să-i dezintoxic etic pe acești intelectuali de cârpă, să le de-sclerozez mintea, să le de”pink”tez viața ... vreau să fiu dezordine... Data 5, ...am descoperit astăzi un dihor căruia naturaliștii au uitat să-i consemneze numele în nomenclatorul lor: timpul... noi suntem de fapt mirosul subțiorilor
Absconditus. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Georgiana Artenie, Antonela Vieriu, Madalina Tîmpău () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_945]
-
iubitule, spuse femeia. Tu vii pe urmă, ca de obicei. Ne vedem jos. — La revedere, Dolores, îi spuse Virgil. Ea ieși șchiopătând din colibă, cu balansoarul în spinare. Virgil îl luă pe Vultur-în-Zbor de lângă fântână. Indianul axona își legase o cârpă în jurul frunții și îi înfipsese o pană în spate. — Veșmântul de ceremonie, glumi el. Virgil Jones nu zâmbi. — Să mergem, zise el. Balansoarul era așezat pe plajă, cu spatele către mare. Lângă el, pe nisipul argintiu, stătea Dolores O’Toole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ca străzile, și a început să numere pietrele din caldarâm. Le da binețe ca unor vechi prieteni. Ușor, cu pălăria ponosită trasă mult peste fața aplecată, și-a croit cale pe drum de noapte, cu găleata într-o mână și cârpa într-alta, îngenuncheat, mormăind, lustruind. Madame Iocasta stătea întinsă pe pat, închisă în camera sa, și refuza să știe ce se întâmplă în Casa ei. Media se oferise de bună voie să-l țină ocupat pe curățătorul de caldarâm, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și farfuriile împrăștiate. O bucată de pâine, invizibilă în spatele crustei de mucegai, zăcea pe o oglindă spartă, iar un păianjen își țesea pânza între una și cealaltă. Cârpe, hârtii și frimituri fuseseră și ele acoperite de învelișul atotstăpânitor al mizeriei. Iar deasupra podelei îmbâcsite, se ițeau, amenințătoare sculpturile. Sculpturi care, prin comparație își făceau străbunele cioplite din Casa Fiului Răsare să pară niște revărsări de frumusețe și bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Recepția probabil începuse deja; era momentul să-mi intru în rol. Bill, care venise de la șapte, era instalat după birou. Ochii lui s-au mărit cu admirație când m-a văzut pentru prima dată îmbrăcată elegant și nu înfășurată în cârpele mele negre și murdare. Îmi prinsesem părul într-un coc cu puțin breton, stilul Audrey Hepburn, deși fără aerul de copil părăsit, căci așa o cerea situația. Pentru a obține efectul dorit, purtam dresuri negre, transparente, tocuri înalte și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
le faci cum se cade. M-am lăsat înapoi pe scaunul taxiului cu un oftat adânc. Era minunat să te scufunzi într-o suprafață moale de piele după ce stătuseși pe podeaua de piatră a pavilionului. Hainele noastre erau ca niște cârpe boțite; curățătoria de la colțul străzii lui Sebastian va avea de lucru în această dimineață. Cât de bine e să stai jos pe ceva cum trebuie, i-am spus hedonist, căscând cu atâta poftă, încât am crezut pentru un moment că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
scrijelite cu litere șchioape, găurile îndelung râcâite, piroanele masive de care mai atârnau capete de funii, fierăraie și sârmăraie, lanțurile și zdrențele de pături, hârtiile zburătăcite, saltelele pline de pete negre, sfâșiate, cu paie vineții ieșind din acele răni ale cârpei, umbrele pândind în câte un colț de culoar și izbucnind în chiote demente când ne îndreptam pașii într-acolo? Într-o curte interioară, la capătul unui lung și strâmt culoar, o macara cu o mare bilă ruginie atârnată de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă preface că, precum de demult, în fața unei cafele și a unui coniac, îmi începeam diminețile la „Colombo“. Scriu la o măsuță lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lipicioasă, lângă un geam murdar, urmărit de o puștoaică din spatele galantarului care tot trage de o mingiucă de cârpe colorate atârnată de tavan cu un elastic. Prinde mingiuca, o coboară până la buric, apoi îi dă drumul și ghemotocul acela de cârpe zvâcnește până în tavan, face poc și revine în dreptul vânzătoarei. Repetă gestul, absentă, cu mișcări automate, cu privire rece, absentă. Nu pot scrie, totuși. Mi se năclăiește textul de joaca tembelă a fetișcanei ăsteia. Mă fascinează și pe mine automatismul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de derulare de peliculă mută, aproape incoloră, cu umbre, nici măcar umbre, un fel de caiere de ceață, câlți ai vârstelor sau ce vor mai fi fiind, venind și plecând în mine și din mine parcă după ritmul acestei mingiuci de cârpe colorate, trimisă, mecanic, îndobitocit, cretinizant de această fetișcană pierdută, la rându-i, în plictiseala neputinței de a trăi doar cu sine. Știu că, numai și potrivindu-mi cuvintele după ritmul acela, aș putea începe să scriu, acum, orice. Chiar despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mușcătura lor, nepăsător la cleștii lor, care pătrund adânc în carnea degetului care scrie, sângerându-l, așa cum sufletul nu mai poate de mult face. Scrii și doare doar degetul mușcat de cuvinte... Urmăream, idiotizat, jocul fetișcanei cu mingiuca ei de cârpe. Simțeam cum acel du-te-vino fără nici o noimă mă absorbea și pe mine, lovindu-mă, când sus, când jos, de pereți vâscoși, gelatinoși, un fel de spongii ale nimicniciei. Sunt clipe din acestea, când un declic al Lumii din jur te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de fizică, mutat dintr-o parte în alta pentru că refuzase să se întoarcă în Basarabia, atâția și atâția alții. Între ei era și Madam Butuc, care condusese un bordel pe Schitu Măgureanu, o grăsană, cu picioarele umflate enorm, legate în cârpe colorate, abia târându-și pașii. Plângea când începea să-mi povestească de domnișoarele ei. Ținuse stabilimentul până în 1963. Atunci, spunea, a lucrat-o „tovarășul țigan Lambrache de la raion“, au arestat-o, au ținut-o doi ani la orezărie și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
nimeni nu se ostenește să-l șteargă de pe cărțile sau colecțiile de ziare aduse la masă. Femeile de serviciu își povestesc cine știe ce aventuri din piață sau de pe strada lor, depozitarii sunt prea intelectuali pentru a se coborî la o banală cârpă de praf, iar custozii de la sală sunt cu ochii pe computere, butonând (sau cum s-o fi chemând operațiunea) jocuri cu șobolani, mașini, pisicuțe sau cărți de pocher. Cât timp imens am pierdut în Bibliotecă, furat cu nerușinare, cu nepăsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de la un etaj la altul, de la un depozit la altul. O lume amorțită Biblioteca, prăfuită, care mi-a mâncat atâția ani. O iubesc doar pentru că și eu sunt leneș, visător, troienit de colb, speriat de cel ce vine cu o cârpă să mă curețe de praf. Mi-e bine nefăcând nimic, moleșit de lenea unei țări tot mai scufundate în lentoarea nimicului devenit principiu de viață. Îi iubesc pe acești oameni ai Bibliotecii așa cum, de fapt, țin la mine și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]