2,510 matches
-
ajuns deja pe noile poziții, În luminișul Ursului, pe versantul muntelui. Dă-mi călăreții. Lasă-mă să atac când Îmi spune sufletul. Voievodul cântări o clipă rugămintea lui Alexandru, apoi făcu semn spătarului Costea să se apropie. - O mie de călăreți din corpul de oaste al Neamțului intră sub comanda lui Alexandru Oană. Îi trimiți pe flancul stâng, gata de atac la porunca mea. - Am Înțeles, măria ta! Retragerea era grea, dar nu imposibilă. Voievodul păstrase pe flancuri trupele pedestre, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
arcași. Înaintarea urdiei era, pentru moment, oprită. Dar, din spatele ienicerilor, se auzeau tropotele achingiilor. Cei mai sălbatici și mai sângeroși războinici ai Semilunei erau trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trimiși de Mahomed să deschidă drumul spre voievodul Moldovei. Alexandru preluă comanda celor o mie de călăreți. Din locul În care se aflau se vedea Întregul luminiș, și, mai jos, dincolo de pădurile Ilișeștilor, se Întrezăreau, vag, dealurile Sucevei. Tânărul privi călăreții, unii din ei plini de sânge de la prima Încleștare cu otomanii, sub comanda comisului Jurj. Aveau În priviri bucuria victoriei și setea de luptă. - Oșteni! le spuse Alexandru, aproape fără să ridice glasul. Suntem pentru prima oară Împreună. Aveți mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe tatăl meu În zeci de bătălii. Știți că le-a câștigat pe toate. Eu nu vă cer decât să mă urmați atunci când voi ști că a sosit clipa atacului. Atât. În urma noastră vor ataca trupele voievodului, pe centru, și călăreții spătarului Costea pe dreapta. Noi lansăm prima șarjă. Nimeni nu spuse nimic. Călăreții nu păreau nici intrigați și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
toate. Eu nu vă cer decât să mă urmați atunci când voi ști că a sosit clipa atacului. Atât. În urma noastră vor ataca trupele voievodului, pe centru, și călăreții spătarului Costea pe dreapta. Noi lansăm prima șarjă. Nimeni nu spuse nimic. Călăreții nu păreau nici intrigați și nici bucuroși de apariția unui nou comandant. Două lucruri li se păreau, totuși, importante și de bun augur. Primul, că Îl aveau În față pe fiul căpitanului Oană. Al doilea, că aveau să lanseze un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
achingii, sprijiniți de arbaletieri. Ienicerii formează centrul dur, În urma lor. - Pe flancul stâng... murmură voievodul, Încruntat. - Măria ta, spuse Pietro, cu glas scăzut. Trebuie să-l scoatem pe Alexandru din capcana În care a intrat. Achingii sunt cei mai sălbatici călăreți ai Imperiului. Nu va scăpa nimeni cu viață dintr-o confruntare cu ei, o mie contra cinci mii. Nu Înțeleg de ce a declanșat atacul... - Eu Înțeleg. Fiindcă a Început să bată vântul. Pietro Încercă să deslușească cuvintele voievodului, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
a Început să bată vântul. Pietro Încercă să deslușească cuvintele voievodului, dar nu reuși. Ridică privirile și spuse: - Poate. Dar acum a stat. Alexandru nu mai văzu că fusese doar o adiere de vară care se oprise repede. Linia primilor călăreți turci se apropia vertiginos. Simțea calul alergând Încordat, se gândi că are cele două buzdugane de o parte și de alta a șeii și spada venețiană la Îndemână, la centură, Încercă să-și imagineze șocul ciocnirii și primele mișcări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
apoi strigătul nebun al luptătorilor, prăvălindu-se asupra achingiilor. Scoase spada fără să-și dea seama, cu un gest reflex, dictat de teamă sau de iminența ciocnirii, și strigă și el, unindu-și vocea cu a celor o mie de călăreți pe care Îi conducea. Cuvântul „Moldova” umplu dealurile și pluti peste păduri, aruncat Înapoi de ecou. Îl auzeau turcii, Îl auzeau răzeșii care intrau În dispozitiv de apărare În spatele voievodului, Îl auzeau, poate, oștenii care luptau departe, pe meterezele Cetății
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
șei, rotind iataganele deasupra capului. Brusc, se despărțiră În două limbi de șarpe, lăsând mijlocul liber. Iar din mijloc izbucni o linie deasă de săgeți scurte și groase. - Arbalete! apucă să strige Alexandru. Era prea târziu. Săgețile loviră cai și călăreți, transformând șarja În haos. Primele rânduri ale vânătorilor domnești fură secerate de arbaletieri În mai puțin de treizeci de secunde. Calul lui Alexandru căzu și el, lovit de două săgeți În piept și una În coapsa dreaptă. Tânărul se rostogoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
să Înțeleagă, Încă, ce se Întâmplă. Lângă el căzură alți luptători, unii cu pieptul străpuns de săgeți, alții răniți ușor. Ultimii Încercau să se ridice, dar noi săgeți șuierară prin aer, doborându-i. Apoi, cele două limbi de șarpe ale călăreților Încercuiră grupul moldovenilor. * - Dumnezeule... șopti voievodul, alb la față. E o baie de sânge acolo... Pietro Îi Înmână voievodului ultimul mesaj al Apărătorilor: Trupe masive ale spahiilor pregătite pentru un atac decisiv pe centru. Grupul războinicilor mongoli a luat poziție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deasă de spahii. De pe culmea Șuriei un grup de războinici au pornit la galop. - Direcția... - Spre Alexandru. Unul din ei s-a desprins de grup. Calul lui e foarte rapid. Parcă mănâncă pământul. E prea departe. Nu văd decât un călăreț pe un cal foarte iute. - Mai iute decât caii tăi? - Da. - Mai scund? - Nu știu... cred că da. - Mongol. Cai mici, de stepă, antrenați să alerge pe distanțe mari. Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
da. - Mongol. Cai mici, de stepă, antrenați să alerge pe distanțe mari. Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune... - Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Mongol. Cai mici, de stepă, antrenați să alerge pe distanțe mari. Alexandru? - Presiunea crește În jurul lui. Dacă nu se Întâmplă o minune... - Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan? - Achingii sunt la cinci sute de pași de el. Dar din pădure iese o coloană de călăreți. Călăreții de Neamț, după uniforme. Intră pieziș la atac, lovesc la mijlocul achingiilor. - E bine. Îi separă În două grupuri. - Altă coloană de călăreți ies din stânga. Lovesc achingii din grupul mai apropiat de voievod. Înaintarea e oprită. Luptă corp la corp. Învălmășeală. - Spahii? - Urcă spre voievod. - Ritmul? - La trap. - Răzeșii? - Văd mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mișcare În pădure, pe ambele laturi ale luminișului. - Ștefan gândește bine. Șuria? - Nu mai e nimeni pe Șuria. Tot grupul a pornit spre Alexandru. - Uniforme? - Nu văd. Piele. Cozi de vulpe. - Arme? - Arcuri mici la spate. Iatagane la șei. - Mongolii. - Călărețul din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din față s-a desprins de grup. Are calul cel mai bun. Intră În rândurile spahiilor. Trece printre ei. - Sunt aliați, sau dușmani? - Nu știu. Spahii nu au nici o reacție. Poate nu Înțeleg nimic. Tătarii au fost totdeauna aliații lor. Călărețul se ridică În șa. Scoate arcul și trage. Am mai văzut undeva mișcarea asta... - Ce mișcare? - Ambele mâini peste umeri, arcul și săgeata scoase deodată, lansare fulgerătoare... Acum Îl recunosc... Deși e departe... nu-i văd fața... nu poate fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trupul lui Amir Baian, strănepotul lui Gingis han, cel mai mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de ambele brațe, În josul luminișului. Amir râmâne nemișcat... Mongolii trec de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Vuietul furtunii acoperea totul, iar puterea vântului speria caii, care refuzau să mai Înainteze. Vântul bătea exact din fața turcilor, ajutând În schimb cavalerii Ordinului scutului și spadei În șarja lor nebună de salvare a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea furtuna. Dar văzduhul parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
direct de pe pământ și scoase un șuierat abia auzit. Cei doi cai porniră direct la galop, trecând cu Îndemânare printre stejarii pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de optsprezece ani. * - Un călăreț... spuse Erina Încercând să Înțeleagă ce se Întâmplă departe, În fața ei. - Erina... spuse Oană, blând, toată Moldova e plină de călăreți... Spune-mi ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pădurii Ilișeștilor. Era ultima clipă de singurătate. Începea marea bătălie pentru care se pregătise timp de optsprezece ani. * - Un călăreț... spuse Erina Încercând să Înțeleagă ce se Întâmplă departe, În fața ei. - Erina... spuse Oană, blând, toată Moldova e plină de călăreți... Spune-mi ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
blând, toată Moldova e plină de călăreți... Spune-mi ceva cu sens... - Off... cum mă ceartă... nu-ți mai spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spun nimic. - Nu e timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
timp acum... - Norocul tău. Meriți să fii pedepsit. - Alexandru? - Dus de opt achingii În josul luminișului. Prizonier. - Ștefan? - Călăreții de Neamț coboară ca volbura de munte asupra spahiilor. Care nu se pot mișca din cauza vântului. Și un călăreț. - Iarăși?... - Iarăși. Un călăreț cu doi cai. Se apropie repede, la galop mare. Caii sunt Încărcați de arme. - De unde știi? - Lucesc În soare. E Îmbrăcat În uniformă de achingiu. Nu. Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Căpitan de achingii. Tu m-ai Învățat să deosebesc uniformele. Neagră, fireturi albe, turban alb. - Da... dar n-are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine pieziș pe direcția vântului... poate am uitat să-ți spun un detaliu. - Detaliu? - E singurul călăreț care galopează pe furtuna asta. Toți s-au oprit și au culcat caii. Nici ienicerii nu pot avansa, se agață de ierburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
are nici un sens... spuneai că achingii s-au oprit, că Apărătorii șarjează, că nimeni nu poate ataca pe vântul ăsta... - Nimeni... doar călărețul acela... vine pieziș pe direcția vântului... poate am uitat să-ți spun un detaliu. - Detaliu? - E singurul călăreț care galopează pe furtuna asta. Toți s-au oprit și au culcat caii. Nici ienicerii nu pot avansa, se agață de ierburi să rămână pe loc. - Un achingiu? - Încerci să fii atent? La ce te gândeai? - Mă gândeam că nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]