2,351 matches
-
fost supuși de aparatul represiv comunist „haiducii” moderni ai Muscelului, oameni care s-au opus instaurării comunismului în România, și, deopotrivă, aceia care i-au sprijinit, ca vajnica țărancă din Nucșoara, care, deși torturată, nu dorește să ajungă ea însăși călău, nici să se răzbune („Să-i chinuie Dumnezeu, nu să-i chinui io”), ci să facă în așa fel încât să se „limpezească lumea”. Descendentă a unei familii de aromâni, N. îi evocă într-una dintre ultimele ei lucrări, Haide
NICOLAU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288438_a_289767]
-
cultural. Fără articol-program și colegiu redacțional, P.l. își asumă un profil preponderent politic, orientarea fiind liberală, dovadă și colaborarea lui I.G. Duca. De aici rezultă și partizanatul în aprecierea unor personalități: sub o fotografie a lui N. Iorga stă scris „Călăul”, iar Mihail Dragomirescu este criticat violent. O mare atenție se acordă, totuși, fenomenului teatral, prin cronicile dramatice semnate de Val Mugur și prin colaborările lui Ion Marin Sadoveanu, V.I. Popa, Tudor Mușatescu. Cronici literare scrie Horia Oprescu, care comentează Cohortele
PARERI LIBERE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288695_a_290024]
-
Sutrele muțeniei (1994) se reface, în cheie proprie, sinteza spirituală dintre Orient și Occident, prin poeme în care filosofia esoterică a Asiei este turnată în tiparele rugăciunii creștine: „! cum vom ierta: cu/ brațele-amândouă/ cu limbile-amândouă/ cu-amândouă (Yin-Yang)/ vom săruta Călăul/ și Leprosul,/ așa cum Regii de odinioară,/ Regi harismatici prin leprozerii!” I. este, de asemenea, un traducător de marcă în peisajul cultural contemporan, realizând, împreună cu Maria Ivănescu, versiunile în limba română ale unora dintre operele cele mai importante ale lui Mircea
IVANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287648_a_288977]
-
viciului alungă pentru o vreme fantasmele vârstei inocente. Dorindu-și să fie iubită, tânăra parcurge o serie de experiențe ce nu-i mai lasă nici o iluzie asupra bărbatului, în care începe să vadă, cu sarcasm și repulsie, un „tiran”, un „călău”, o bestie înfierbântată. Cu toate acestea, ea nu se va opune acelui, irezistibil, apel al erosului, care este în fond zeitatea râvnită și inchietantă deopotrivă a cogitațiilor naratoarei înseși. „Spovedaniile ardente” ale protagonistei se despletesc într-o narațiune cu o
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
unor piese de teatru reprezentate atât în Germania, cât și în România. Activitatea literară a lui M. este puternic influențată de experiența filologică, pentru că autorul reactivează în limba actuală anumite caracteristici ale limbii române vechi. Volumele sale de proză - Fata călăului (1994), Ochean (1996), Maipuțincaperfectul. Istoriile lui Policarp Cutzara (1998), Poștalionul din vis - roman epistolar (1999), Măsura urmelor (2000), Târgul Șaradelor. O povestire tridimensională (2000) și Moștenirea astrelor (2002) - au în comun mai multe caracteristici ce situează scrisul lui M. într-
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
orice autorul face un studiu de caz. Personajele îi stârnesc un interes inepuizabil de a reciti lumea prin intermediul acestor ființe de hârtie. Și astfel, literatura nu poate fi altceva decât tot un personaj. SCRIERI: Rodul ascuns, Évry Petit-Bourg, 1964; Fata călăului, Cluj-Napoca, 1994; Idoli de lut, postfață Al. Andriescu, Cluj-Napoca, 1994; Fălticeni - mon amour. O scurtă istorie aproape sentimentală (în colaborare cu Grigore Ilisei), pref. Ștefan Gorovei, ilustrații Dan Hatmanu, Iași, 1996; Ochean, București, 1996; Magul, Cluj-Napoca, 1997; Maipuțincaperfectul. Istoriile lui
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Horia Stamatu, „Das Telephon”, „Cuvântul în exil”, 1962, 4; George Uscătescu, „Rodul ascuns”, „Destin”, 1966, 15; N.A. Gheorghiu, Cronica poeziei, „Ființa românească”, 1966, 4; Călin Andrei Mihăilescu, Un dicționar necanonic, „Curentul”, 1986, 5981; Al. Andriescu, „Fata călăului”, „Idoli de lut”, CL, 1994, 11-12; Popa, Reîntoarcerea, 226-235; Al. Călinescu, Între memorie și ficțiune, ATN, 1999, 1; O. Nimigean, Pe marginea unor istorioare, RL, 1999, 28; Cornel Ungureanu, Despre poezia lui Paul Miron, RL, 1999, 50; Ungureanu, La vest
MIRON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288174_a_289503]
-
noștri „postmortem”. Din troianul de pomeni săvârșite în iernile care au urmat anului 1989, am înțeles că Trupul Domnului e alcătuit din recunoștința celor care se roagă Lui pentru întreaga lume - buni și răi, lași și curajoși, victime și chiar călăi. Am descoperit că Biserica este în primul rând nevăzută, fiind stâlpul și temelia unei etici sacrificiale. Am înțeles că sursa demnității este libertatea cuvântului. Cei care îndrăzniseră să protesteze împotriva cultului personalității arătaseră temeritate în fața morții. Jertfa celor puțini așadar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a răului metafizic, sunt puțini la număr. Cinic inflexibil și delator entuziast, un asemenea personaj n-a avut mult
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În același timp, discursul purgativ al societății civile s-a dovedit adesea vulnerabil la ranchiună și ipocrizie. În decorul mizerabil al dezbaterii noastre publice, acolo unde călăii se amestecă vesel cu victimele, acuzațiile insistente de colaboraționism - nu întodeauna făcute pe baza unor probe irefutabile (vezi alegația lui Mircea Dinescu despre „arderea dosarelor” în decembrie 1989) - au putut să pară niște acrobații stilistice încărcate de resentiment. Generalizări gratuite
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
a gestului fondator față de hermeneutica întârzierilor savante. Confruntarea dintre religia seculară a comunismului și oamenii liberi ai rezistenței românești ne arăta că integritatea se câștigă printr-o păzire temeinică a locului inimii. Închisoarea era locul unde pofta de profanare a călăilor conducea la macularea gesturilor ritualice ale celor credincioși: îngenuncherea orantă, împărtășania euharistică, sărutarea icoanelor. La Pitești, mișcările iubirii încercate de fiecare deținut politic au fost mai ușor întinate decât aderența la un concept teoretic sau enunțarea discursivă a unor adevăruri
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
în fanatism”, măsurat de dictonul Părinților pustiei: „Nimic prea mult”. Potențarea unei asemenea atitudini ar putea schimba tematica discuțiilor actuale despre vinovăție, care viciază țesutul comunității românești (fie prin revizionismul resentimentar al victimelor, fie prin iresponsabilitatea absolvirii anonime a foștilor călăi)1. Creștinismul nu este un proiect de ameliorare a condițiilor economice ori sociale ale umanității, deși îi poate infuza regional soluții prin acea etică a datoriei care, așa cum arăta Simone Weil (1909-1943), răstoarnă ideologia modernă a „drepturilor”. Fascinați de misterul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sale pentru Garda de Fier; nu se mai pune nici problema - în cazul în care se stabilește că tânărul de atunci fusese sincer - raportului dintre câteva texte reprobabile și genocid. Savantul e acuzat direct de crimă. Din ideolog, el devine călău: a ucis cu mâna lui evrei la București, i-a atârnat în cârlige la abator, i-a măcelărit și i-a jupuit de vii. Spre sfârșitul cărții, puțin înainte de a-l prefera lui „Grielescu” pe Céline (într-o oarecum enigmatică
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
toate acele forme de opresiune sau de hegemonie (în sens gramscian) care au ținut-o captivă secole de-a rândul într-o oarbă luptă de clasă (sau într-o și mai nedemnă microfizică foucaldiană a puterii, în care victimele și călăii colaborează) - doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz, gânditori mai curajoși, care se expun astfel etichetării drept
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
voastre de mahon nu veți auzi glume mai vesele, rîsete mai zgomotoase și replici mai spirituale decît acelea care răsună deasupra bordului subțire, din lemn alb, de cedru, al unei ambarcațiuni, în clipa cînd vîslașii ei sînt prinși în lațurile călăului. Aidoma celor șase burghezi din Calais aduși în fața regelui Edward, cei șase mateloți din echipajul ambarcațiunii vîslesc în chiar fălcile morții, cu ștreangul la gît, ca să zic așa. O clipă de gîndire vă va îngădui poate să înțelegeți acum ce
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
catargului, cum e urmărit prin smîrcurile oceanice și ucis în văile adîncurilor; cum e remorcat apoi lîngă corabie și descăpățînat; și cum îîn virtutea aceluiași principiu care-i acorda odinioară gîdelui veșmintele celui decapitat) uriașa-i haină vătuită devine proprietatea călăului său; am arătat, de asemenea, cum, la timpul cuvenit, leviatanul e osîndit să fie fiert în cazane și cum spermanțetul, uleiul și oasele lui trec nevătămate prin foc. Rămîne să încheiem ultimul capitol al acestei părți descriptive evocînd - cîntînd, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a moșierilor, militarilor, samsarilor, cu codițele lor de topor nu sunt absente, dimpotrivă; ele abundă În nuvela lui P. Dumitriu. De la prefectul poltron până la sațietate, prin monstruoșii arendași Alexiu și Ivancea, prin cinicul Augustatos, sau acea reptilă Înrudită cu toți călăii militari ai poporului nostru, Mișu Vorvoreanu, precum și ofițerul care comandă masacrarea deținuților din șlepuri. (Ă). În mod intenționat am lăsat la urmă cele trei figuri feminine din care - Duduia Eleonora Smadoviceanu, moșiereasa de la Vădastra, doaman Elena Vorvoreanu, sora ei, și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
conturând imaginea unor oameni departe de calm, toleranță și bunătate: necruțător, Îmbâcsit, hâd, mîrșav, nefast, Înapoiat, Înnebunit, dușmănos, dăunător, bestial, șovăială (mic burgheză), neadâncirea (realității socialiste, a rolului partidului, Învățăturii marxist-leniniste, etc) impas, prăbușire, uneltiri, slugi, lachei, clică, năpârci, ploconire, călăi, trântori, titoiști, adormi (vigilența), a toci (critica), ațâțător, a stârpi, a lovi (fără șovăire, fără cruțare) a biciui, a servi frontul (muncii, păcii, socialismului, cultural), a deservi, resturile (mentalității), a rânji, a lichida, a unelti, ș.a. Și iarăși: ură, armă
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1, 1949, nr. l, p.69). Olteanu a așezat În mijlocul poemului un cunoscut motiv de ținută lăutărească, dezbrăcându-l Însă de superficialitatea originară și ridicându-l la valoarea de simbol al istoriei care zdrobește În mersul ei Înainte pe toți călăii popoarelor. O valorificare a datelor folclorului țărănesc și muncitoresc recent este evidentă În poemul intitulat Cântecul despre Doftana - al Ninei Cassian, ori În unele dintre cele mai izbutite părți ale poemului de mari proporții În satul lui Sahia - al lui
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
și fericire: Nu vom uita, nu, Petre niciodată!» Spun pumnii strânși și adâncii ochi senini - ai pionierilor cu cravate roșii, care privesc la Doftana, șapca veche străpunsă de glonț, mânjită de sânge și pământ a comunistului Petre Gheorghe, pe care călăii «clănțănind, În beznă ascunși» l-au Împușcat din spate, În timp ce din pieptu-i izbucnea răscolitor, strigătul: «Partidul să trăiască!» Poezia care a evocat chipul celor mai buni fii ai poporului, al eroilor clasei muncitoare capătă un răsunet deosebit mai ales atunci când
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Înfățișarea elementului esențial: superioritatea morală a comuniștilor. (Ă). Această Încredere trece ca un fir roșu prin Întregul roman. (Ă). De aici, din această Încredere În victoria clasei muncitoare, le vine comuniștilor puterea de a zdrobi cu superioritatea lor morală pe călăii lor, de a respinge provocările acestora. (Ă). Comuniștii sunt oameni În deplinul Înțeles al cuvântului. Ei iubesc și urăsc cu putere, iubesc oamenii și urăsc pe dușmanii omenirii. (Ă). Căci, În fond, care sunt slăbiciunile romanului În forma lui actuală
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
micile secrete ale meseriei, nu e informat despre eventualele trucuri ce pot ajuta la realizarea unui film. Singura lui legătură cu lumea este producătorul. Dată fiind natura industriei cinematografice, acesta din urmă va fi perceput, cel mai adesea, drept un călău: un fel de cenzor fără scrupule, cinic și indiferent la ceea ce scriitorul și-a imaginat că poate fi o operă de creație. „Impulsul către perfecțiune nu poate exista acolo unde definiția perfecțiunii constă în decizia arbitrară a autorității”, notează, nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu este decât o matroană autoritară, împinsă de lăcomia și zgârcenia sa la abuz, teroare și crimă. Captivitatea în care o ține pe Merle Davis are o limpede componentă psihanalitică: rareori o victimă s-a dovedit mai atașată de propriul călău! Motivația dată de autor - Merle leșină în clipa când doamna Murdock își împinge soțul pe geam, iar apoi o învinuiește pe tânăra violată de acesta că ea ar fi comis crima - ar fi putut avea oarecare trecere în literatura senzaționalistă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
perceperea ansamblului ororii de la Pitești. În schimb, opțiunea mea se desparte de cea a autorului care, din pudoare și solidaritate cu victimele (chiar dacă acestea au practicat efemer maltratări asupra altor victime), evită și refuză utilizarea unor termeni precum „torționar” sau „călău”, preferând formule ca „agresor” sau „bătăuș”. Este opțiunea autorului și, desigur, o respect. Dar, pe de altă parte, consider că termenul „torționar” este contextual-necesar (chiar obligatoriu) în cadrul evenimentelor de la Pitești, indiferent dacă ne convine sau nu. În măsura în care în respectiva închisoare
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
glosarea pe marginea acestora, fără însă a nega importanța acestei perspective. Făcând referire la aceeași sensibilitate a subiectului, vom spune că am acordat o importanță deosebită terminologiei folosite pe parcursul volumului. Precizăm din start că suntem împotriva denumirilor de „torționar” ori „călău” pentru cei care erau forțați să își lovească colegii de suferință, întrucât ele implică automat o sentință pe care - suntem convinși - nu este nici permis, nici cuviincios să o emitem. Mai mult decât atât, acești termeni au fost utilizați până
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]