1,848 matches
-
îngrașă pământul din fața colegiului cu sânge. Și dacă tot trebuie tras un foc pentru problema voastră militară... Am întins mâna spre pistolul luat de Perir de la unul din ei, i-am strâns liniștit tocul și l-am pus la fruntea călăuzei mele. Disperarea trio-ului aproape că se putea mirosi, iar mirarea se citea clar pe fața celorlalți. ... atunci să fie tras acum și vom vedea cât de băiat sunt! NU! săriră ceilalți doi. Ba cred că da... vă ridicați și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
un zâmbet sau un ton al vocii nepotrivit... câte depindeau de prestația mea! Nu câte... ci câți! Nu cred că ne-am prezentat. Eu sunt Corvium! Se uita uimit și un pic speriat la mine, dar își reveni. Altanovici Helur, călăuza ta credincioasă, zise el cu o voce tremurândă. Încântat! Nu pot decât să spun același lucru. Din depărtare se auzi motorul unui elicopter cu trei pale care se apropia vertiginos de clădire. Amândoi am încremenit! Din ce în ce mai aproape! Mi-l imaginam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
care este scrisă viața poporului român și încheie o perioadă plină de lupte și de greutăți, dar și bogată în bărbătești silințe, în eroice fapte. În acest moment voi repeta ceea ce am spus totdeauna, că voința națională a fost pururea călăuza Domniei Mele. De 15 ani sunt Domnul înconjurat de dragostea și încrederea națiunii; aceste sentimente, zilele bune le-au înveselit, zilele gele le-au întărit între noi. Mândru dar am fost ca Domn, scump Mie acest nume pe care s-
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
cu duiumul prin sate, să nu mai vorbim de orașe, unde glasul românesc abia se mai aude"1811. În opinia autorilor articolului "din primele momente ale reintrării noastre în stăpânirea acestei provincii, ideea de naționalitate și patriotism trebuia să fie călăuza noastră de toate zilele"1812, în timp ce, "elementele neamului nostru, găsite atunci aci, trebuiau cultivate românește și treptat, treptat chemate în viața publică a orașelor și satelor de aci"1813. În acest sens, "elementele românești venite să se stabilească aici, din
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
ne întoarcem, le porunci Tanaka. Or să ne creadă neciopliți dacă întârziem. V-aș ruga să-mi povestiți despre Japonia. Când plecați de aici? Am auzit că mâine după prânz. — Tecali e foarte aproape. Mâine dimineață am să pun o călăuză indiană să vă aștepte aici în zori. — Nu putem să facem așa ceva! clătină Tanaka din cap neînduplecat. Noi am venit în această țară cu o însărcinare de îndeplinit. Dacă se întâmplă ceva cu noi prin ținuturi necunoscute, însărcinarea noastră va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
N-am să vă pricinuiesc necazuri. O să mă întorc înainte de revărsatul zorilor. — Nici nu cunoști limba, zise samuraiul aruncând o privire furișă înspre Tanaka Tarozaemon care dormea buștean. Cum ai să te descurci? Omul acela zicea că o să trimită o călăuză. Prin fața ochilor samuraiului trecu imaginea acelui călugăr care se lepădase de Dumnezeu care le mângâia hainele și îi ruga să-i povestească despre Japonia. Cu toate acestea, samuraiul înțelegea la fel de bine și părerea lui Tanaka: însărcinarea avea o însemnătate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
scoată de acolo. La început eram hotărât să fac antrenamente serioase acolo. Dacă te lamentezi, nu mai scapi de acolo. Am continuat să gândesc pozitiv, să îndur și să merg înainte. În antrenamentul zilnic aveam o inițiere care se chema «Călăuza Bardo». Te duceau în altă cameră, te legau la ochi, îți legau mâinile la spate și te așezau în așa fel cât să ai o poziție a corpului cât mai bună. Apoi băteai în niște tobe, băteai gongul, făcei un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
incomode, între faldurile unor așternuturi îmbibate de transpirație... trupuri abandonate cu voluptate somnului, ca într-o simulare tainică și rituală a morții. Filip mergea și povestea fără să se oprească și în curând rolurile se inversară. El deveni animatorul și călăuza nesfârșitelor rătăciri, purtându-l pe Carol pe cheiurile care tiveau țărmul lagunei, pe străzile cu vile de pe dealuri, prin mahalale urbei și prin șatrele țiganilor sau pe ulițele pline de cafenele, prăvălii și bisericuțe ale cartierului oriental, dezvăluindu-i acea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
geografic, cum sună comanda unui căpitan de corabie în derivă cu scopul de a-i îmbărbăta pe marinarii derutați și puși pe răzmeriță. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, la fel ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Și brusc, Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj-fantomă, format dintr-un fost comisionar de flori, un muscal scopit, un sinucigaș și doi cai superbi, cu pielea lucind de broboane
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
vedem sănătoși și la pungă groși. Doamne ajută! Filip și Carol îl priviră cum întoarce în loc trăsura cu caii înspumați și nădușiți și o ia înapoi, pe același drum, dispărând așa cum apăruse, în întuneric și ceață, în lumea lui de călăuză tăcută și însingurată. Intrară într-o cârciumă și cerură rom și câte o porție de pilaf cu pește. Se spune că e bine să ocolești cât poți acest cartier. Și mai ales după lăsarea întunericului. Ne a zis și birjarul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
este cel care povestește cum, obosiți, urcă în birja fantomatică condusă de muscalul scapet." O direcție incertă, utopică, cu destinație improbabilă și inexistentă poate geografic. Dar caii păreau că nu ezită. Păreau că știu unde merg, ca și strania lor călăuză, chiar adormită fiind. Carol simți că locul lui era acolo, în birja comodă, component al acestui echipaj fantomă". Totul capătă apoi culori patinate de vechime când Filip își amintește ritualul mereu repetat al descinderii în port a armatorului grec Dimitrios
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și Wittgenstein. Dar și paginile unor scriitori pe care îi socotesc admirabili, precum Kafka sau Borges. Unora dintre ei, aparent mai sceptici, le-am oferit pe alocuri rolul călăuzei din umbră. Un îndemn neașteptat în această privință l-am resimțit odată cu lectura unor scrieri semnate de Eugeniu Coșeriu, Umberto Eco, Arthur C. Danto sau Graham Priest. Cred că lor și altora apropiați le datorez mai mult decât se poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
de sine. Iar cel care navighează dincolo de sine nu trebuie să mai caute vreo îndrumare la unul sau altul dintre filozofi. Curajul său îl duce departe de lumea unor simple 178 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 184. concepte. Singura sa călăuză rămâne tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
așa ceva, precum Cicero și Tertulian, Pascal și Kant, Nietzsche și Kierkegaard, Heidegger și Wittgenstein. Dar și paginile unor scriitori pe care îi socotesc admirabili, precum Kafka sau Borges. Unora dintre ei, aparent mai sceptici, le-am oferit pe alocuri rolul călăuzei din umbră. Un îndemn neașteptat în această privință l-am resimțit odată cu lectura unor scrieri semnate de Eugeniu Coșeriu, Umberto Eco, Arthur C. Danto sau Graham Priest. Cred că lor și altora apropiați le datorez mai mult decât se poate
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de sine. Iar cel care navighează dincolo de sine nu trebuie să mai caute vreo îndrumare la unul sau altul dintre filozofi. Curajul său îl duce departe de lumea unor simple 178 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE 184. concepte. Singura sa călăuză rămâne tocmai viața celui care a făcut experiența repetării, dreptul Iov. „[Din] fericire, prietenul meu nu încerca să afle lămurire la vreun filozof de renume mondial, sau la vreun professor publicus ordinarius, ci recursese la un gânditor particular care deținuse
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de un centru de viață și de acțiune". Șeful Statului, spune el într-o cuvântare din 10 februarie 1935, radiodifuzată pentru alegerile prezidențiale, a încetat de a mai fi un președinte decorativ și inert, devenind "un adevărat Șef al Statului, călăuza activă a națiunii, responsabil pentru destinele sale". Cel mai bun, pentru a împlini o asemenea înaltă funcțiune, "nu este necesarmente cel mai virtuos, nici cel cu mai mult talent, nici cel mai cult, nici cel mai puternic, nici cel mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la acest mijlocitor trebuie să ajungem fără să fim observați, asta e important, fiindcă altfel burgunzi din toate satele de pe drum ne-ar sări în spinare ca niște câini și riscăm să nu mai ajungem deloc. Așa că tu vei fi călăuza noastră. Exact de asta se temea Audbert. Desfăcu brațele într-un gest de perplexitate și totodată de consternare. — Dar... de ce tocmai eu? Pentru că ai o nevastă burgundă, le cunoști bine dialectul și... Audbert ridică din umeri. — Dialectul lor nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apropia și el cu pași mari; își ducea calul de căpăstru și strângea arcul în mână. Din ochi îi țâșneau fulgere. Veni direct către marcoman și, imediat ce ajunse în fața lui, lăsă frâele calului și îi trase o palmă cumplită: — Grozavă călăuză mai ești! Dac-ar fi fost după tine, la ora asta eram morți cu toții. Și încă ai mai și fugit! Audbert, cu obrazul în flăcări, nu reacționă. — V-am spus doar, zise, făcând un pas înapoi, că e greu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
scutier robust, înarmat până în dinți. înaintând în încăpere cu dezinvoltura ce îi venea de la faptul că era, la urma urmei, ocupantul de drept, i se adresă cu voce dogită: — Totul e gata, Prefectule. Ricarius, aici lângă mine, îți va fi călăuză până la Genava, cu două dintre gărzile mele. — Bine, Wolfhram. în ceea ce mă privește, sunt nerăbdător să pornesc la drum. Vocea comandantului gărzii deveni șovăitoare: — Sper că adăpostul a fost comod. Am făcut tot ce se putea ca să te simți cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vreodată de ura sa față de Atila. Ești sigur de martorul tău? Sebastianus încuviință: — Da, nu am nici un motiv să mă îndoiesc de el. — E burgund sau galo-roman? — Nici una, nici alta. E un țărănoi de marcoman care a făcut-o pe călăuza pentru hunii ce au pus la cale crima. E omul pe care-l vezi aici, în dreapta, cel acoperit. Alpinianus se răsuci imediat și, după ce îl găsi pe Audbert între ilirii care îl înconjurau, îl cercetă cu atenție; se întoarse apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără o anumită admirație, apoi observă că, dacă Eucherius violase legile Bagaudiei, în adunare nu i-ar fi fost prea moale. în momentul acela, Sebastianus îl întrerupse cu nerăbdare: — Exact, chiar așa: adunarea. îmi închipui că sunteți aici ca să fiți călăuzele noastre. Răspunse cel cu mantaua: — într-adevăr, așa e. — Atunci, ce mai așteptăm? Luat prin surprindere de tonul său iritat, bagaudul se îndreptă în șa, încuviință și-și întoarse brusc calul: — Urmați-mă! spuse dând pinteni animalului. Urmând cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
noastre. Răspunse cel cu mantaua: — într-adevăr, așa e. — Atunci, ce mai așteptăm? Luat prin surprindere de tonul său iritat, bagaudul se îndreptă în șa, încuviință și-și întoarse brusc calul: — Urmați-mă! spuse dând pinteni animalului. Urmând cele două călăuze, Sebastianus și tovarășii săi se îndreptară pe una dintre ulițele ce se întâlneau la răscruce și continuară așa pentru o bună bucată, traversând câmpia. Fură apoi conduși în sus, pe o coastă domoală; după buza ei se deschidea o vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Ochii de nepătruns ai lui Maliban, care ședea lângă el, se mișcau abia perceptibil sub sprâncenele încruntate, atent să distingă în întuneric sursa oricărui zgomot, cât de mic. în spate ședeau cei doi bagauzi pe care Ambarrus îi dăduse drept călăuză, cu misiunea să-i ajute să-l recunoască și să-l demaște pe Eudoxiu, după ce aveau să intre în cetate; nu făceau nici cea mai mică mișcare, dar păreau și ei tensionați, precum o coardă de arc; Etbinus, cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și pe bolnavi... Avem mulți și nu toți rezistă. Traversând în lumina palidă a zorilor tabăra aceea improvizată, o rană deschisă în cetatea îndurerată, Sebastianus nu reuși să vadă mare lucru din Catedrală, care știa că fusese consacrată Sfintei Cruci. Călăuza sa își aruncase torța, inutilă de-acum, peste tăciunii ce mocneau lângă un bivuac; păși în curtea din față a bisericii și trecu de colonada edificiului, dar, în loc să intre pe poartă, deja deschisă la ora aceea, merse drept înainte. Pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
oastea aceasta?" Și el a zis: "Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mîna stăpînului meu, și te voi coborî la oastea aceasta." 16. El i-a slujit astfel de călăuză. Și Amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mîncînd, bînd și jucînd, de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara Filistenilor și din țara lui Iuda. 17. David i-a bătut din zorii zilei pînă a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85041_a_85828]