1,865 matches
-
locul și că nu departe se află o casă locuită unde s-ar putea adăposti. Dabija se împotrivește pretinzând că nu pot risca atât de mult necunoscând drumul, dar grupul format adhoc se alătură necunoscutului pe care îl recunosc drept călăuză și comandant. Acesta este momentul în care Bălăiță recurge la evocarea tabloului lui Breugel. Fragmentul ekphrastic se concentrează asupra unui tablou a cărui temă este asemănătoare cu cea a secvenței literare în care se încorporează. Un grup de oameni în
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
În tablou, cum am văzut deja, un șir de orbi mărșăluiește pe un teren accidentat. În loc să descrie personajele împlicate în scena înzăpezirii și mișcările lor de a ieși din zăpadă, autorul inserează brusc descrierea tabloului Parabola orbilor. Astfel, de la descrierea călăuzei care se luptă cu nămeții " Omul din față călca hotărât, picioarele lui scurte intrau până deasupra genunchilor în zăpadă, se mișcau într-o foarfecă neîntreruptă, poalele șubei negre veneau în urmă. El vedea" -, autorul trece, într-o mișcare de montaj
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
vezi nota 43). Fragmentul ekphrastic se construiește pe un joc al instanțelor narative. De la persoana a treia (fraza ce surprinde mișcările celui din fruntea oamenilor înzăpeziți) la persoana I. Debutul fragmentului este interogativ și ambiguu. Fraza despre vederea ageră a călăuzei orbilor poate deopotrivă aparține discursului heterodiegetic (la persoana a treia, vocea care comentează episodul înzăpezirii, referindu-se la un tablou celebru) și discursului homodiegetic, în care Naum devine personajul a cărui voce interoghează abilitatea de a vedea a călăuzei orbilor
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
a călăuzei orbilor poate deopotrivă aparține discursului heterodiegetic (la persoana a treia, vocea care comentează episodul înzăpezirii, referindu-se la un tablou celebru) și discursului homodiegetic, în care Naum devine personajul a cărui voce interoghează abilitatea de a vedea a călăuzei orbilor. Identitatea instanței narative se clarifică subtil în frazele următoare ale fragmentului, când descrierea tabloului se face la persoana I, din perspectiva celui de-al treilea orb din tabloul lui Breughel. Bălăiță destructurează în spațiul pasajului ekphrastic limitele conceptului de
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
the Elder, Thames & Hudson, Londra, 1958, p. 48. 20 http://www.montgomerycollege.edu/~bevans/pieter%20brugel%20 grove%20bio.pdf, p. 8. 21 "S-a vorbit aci de o simbolizare a întregii umanități prăbușindu-se în neguri și lipsită de călăuză. În afară însă de semnificația panoului, este faptul brut, fețele fără lumini ale oamenilor ce se rostogolesc, accentul, intensitatea, crisparea scenei de coșmar, ce se petrece sub cerul clar", Ion Biberi, Bruegel, Editura Meridiane, București, 1969, p. 28. 22 Walter
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
mijloc” sau „calea cu 8 brațe”. „Budismul este singura religie al cărei întemeietor nu se declară nici profetul unui Dumnezeu, nici trimisul Său și care, în plus, respinge însăși ideea unui Dumnezeu Ființă Supremă.” El este doar Trezitul (Buddha), „o călăuză și un maestru spiritual”. S-a născut în 558 Î.Hr. la Kapilavastu, într-o familie regală, și a decedat în 478, la 80 de ani. Pentru credincioși, viața sa a fost transfigurată, dobândind „dimensiunile mitologice specifice Marilor Mântuitori”. Și-
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
prin Vassonville, zări pe marginea unui șanț un băiat stînd pe iarbă. Sunteți doctorul? Întrebă băiatul. Și cînd auzi răspunsul lui Charles, își luă saboții în mînă și începu să alerge înaintea lui. Pe drum, din tot ce-i spunea călăuza, doctorul își dădu seama că domnul Rouault trebuie să fie un gospodar din cei mai înstăriți. Își rupsese piciorul, în ajun, seara, întorcîndu-se de la un vecin unde serbase Boboteaza. Nevastă-sa-i murise de doi ani. Nu avea pe lîngă
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
au produs o schimbare vizibilă în structura și nivelul de trai al țărilor Lumii a Treia. Opiniile economiștilor structuraliști au intrat într-un con de umbră și o teorie mult mai radicală asupra dezvoltării economice s-a dorit a fi călăuza politicilor țărilor slab dezvoltate - teoria dependenței. Spre deosebire de celelalte teorii, aceasta își are sorgintea în America Latină. Definiția stării de dependență a dat-o economistul brazilian Theotonio Dos Santos: „Prin dependență noi înțelegem o situație în care economia anumitor țări este condiționată
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
arhistrategul Mihail îl acuză pe Anticrist în fața profetului că a înșelat lumea, făcând‑o să creadă că el este Mesia: „Acesta a spus: «Eu sunt Fiul lui Dumnezeu», înmulțind pâinile și prefăcând apa în vin” (4, 27). Ezdra îi cere atunci călăuzei sale să‑i descrie acest personaj (ca și când acela nu s‑ar fi aflat în fața lui), pentru a putea înștiința „neamul omenesc” de primejdia care îl paște. Iată portretul zugrăvit de Mihail (4, 29‑33): ϑ∈ γ⊃∗≅Η ϑ≅¬ ΒΔ≅ΦφΒ
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
va despărți apele cele mari, gătindu‑le lor drum;/ Mai mult încă va face Domnul: va merge alături de ei./ Iată‑i ajunși dincoace; vin cu Împăratul cel ceresc./ Nici nu mai trebuie să spunem că pornesc avându‑L pe Dumnezeu călăuză/ Munții se pleacă în fața lor, iar izvoarele țâșnesc din pământ:/ De vederea poporului ceresc se bucură toată făptura./ Dar el se grăbește să vină în apărarea mamei înlănțuite./ De cum îl aude venind, nelegiuitul rege care o ține în puterea‑i
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
susține teza de doctorat, Biblioteci medievale românești, sub conducerea profesorului Dan Simonescu. Funcționează ca bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară (1958), redactor la Editura de Stat (1958), inspector în Ministerul Culturii (1960-1962), bibliograf la Biblioteca Centrală de Stat (1962), redactor la „Călăuza bibliotecarului” (1963), conferențiar la secția de biblioteconomie a Institutului Pedagogic din București (1963-1970), secție transferată în 1970 la Universitatea din București, unde profesează până în 1977, când, după cererea de plecare definitivă din țară, i se desface contractul de muncă. În
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
1977, când, după cererea de plecare definitivă din țară, i se desface contractul de muncă. În iulie 1979 emigrează în Toronto (Canada), unde editează revistele „Tricolorul” și „Luceafărul” și relansează buletinul „Studiul bibliologic”, inițiat la București în 1964. Debutează în „Călăuza bibliotecarului” (1959) și editorial în 1966, cu Scriitori clasici și problemele culturii de masă. În manuscris a rămas volumul de versuri Silex înflorit. Colaborează la „Călăuza bibliotecarului”, „Îndrumătorul cultural”, „Ateneu”, „România literară”, „Ramuri”, „Mitropolia Olteniei”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Luceafărul”. Format
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
și „Luceafărul” și relansează buletinul „Studiul bibliologic”, inițiat la București în 1964. Debutează în „Călăuza bibliotecarului” (1959) și editorial în 1966, cu Scriitori clasici și problemele culturii de masă. În manuscris a rămas volumul de versuri Silex înflorit. Colaborează la „Călăuza bibliotecarului”, „Îndrumătorul cultural”, „Ateneu”, „România literară”, „Ramuri”, „Mitropolia Olteniei”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Luceafărul”. Format sub îndrumarea lui Dan Simonescu, D. devine un aplicat bibliolog și documentarist, lucrările sale fiind bazate pe surse arhivistice de primă mărime. Cu acribie, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286766_a_288095]
-
Fro, București, 1968 (în colaborare cu Tatiana Berindei); Vartkes Tevekelian, Granitul nu se topește, București, 1968 (în colaborare cu G. Tatus); Edmund Clerihew Bentley, Ultima anchetă a lui Philip Trent, București, 1969 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); James Fenimore Cooper, Călăuza, București, 1969 (în colaborare cu Mihai Atanasescu); ed. I-II, pref. Ileana Verzea, București, 1976; Aleksandr K. Voronski, Seminariștii, București, 1970 (în colaborare cu Gleb Bocunescu); Viktor V. Konețki, Cine privește norii, București, 1971 (în colaborare cu G. Tatus); K.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289976_a_291305]
-
Universul copiilor”. A mai colaborat la „Buna Vestire”, „Seara” (aici a fost, în perioada iulie-ianuarie 1943-1944, redactor al paginii de cultură), „Revista Fundațiilor Regale”, „Iconar”, „Gândirea”, „Biserica Ortodoxă Română”, „Ateneu”, „Glasul bisericii”, „Magazin istoric”, „Amfiteatru”, „Argeș”, „Tomis”, „Colocvii”, „Revista muzeelor”, „Călăuza bibliotecarului”, „Gazeta învățământului”, „Cutezătorii”, „Ramuri”, „Adolescența”. Deși a publicat, în timpul vieții, cărți precum Mode și veșminte din trecut (1971) și Acest Ev Mediu românesc (1973), cea dintâi reprezentând prima istorie a costumului de Curte din Țările Române, iar a doua
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285250_a_286579]
-
Analiza Dictaturii Comuniste din România, Raport final, Vladimir Tismăneanu, Dorin Dobrincu, Cristian Vasile (eds.), Editura Humanitas, București, 2007. Cornea, Corneliu, Viața așa cum a fost. Însemnări, ediția a II-a, revăzută și adăugită, Editura Gutenberg, Arad, 2003. Davidescu, Ștefan Ioan I., Călăuză prin infern, vol. II, prefață de Flori Stănescu, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002. Deletant, Dennis, România sub regimul comunist, ediția a II-a revăzută, îngrijită de Romulus Rusan, traducere de Delia Răzdolescu, Fundația Academia Civică, București, 2006. Deletant, Dennis, Teroarea comunistă
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
spațiul dintre paranteze pentru a nu se crede că ar fi vorba de galinacee al căror rol era (undeva, cândva) de a propulsa notele unor alumni (de la primară până sus de tot) spre culmile docimologice. c Vezi în acest sens Călăuza în credința ortodoxă, scrisă de arhimandritul Ilie Cleopa. Am consultat versiunea Editurii Episcopiei Romanului, apărută în 2000 (vezi pag. 51-53). d Femininul care se impunea pentru "confrerie", devenit inutil de când toate slujbele/pozițiile de prestigiu din România duc la formule
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
de acesta cu un analist al culturii media în Frédéric Martel, Mainstream Enquête sur cette culture qui plaît à tout le monde, Flammarion, 2019. xx Penticostalii ar fi apărut după 1910, venind direct din Statele Unite, ne spune Ilie Cleopa în Călăuză pentru credința ortodoxă, Editura Arhiepiscopiei Romanului, 2000, 52-53. yy "Bizutul îi un Hristos incomplet, dacă nu unul ratat" aflăm din Explorări..., 184. zz Într-o secvență din Breviarul nebuniilor curente Elpi se autodefinește ca "Ulise de ocazie" (Institutul European, 1998
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
celulele de elită ale acestui corp viu - mă refer la mănăstiri - îl au drept patron pe Sf. Ioan Botezătorul. Patron? Poate în alte epoci, nu însă și-n România tuturor fărădelegilor. Este oare „glasul ce strigă în pustie” model și călăuză în mărturisirea Evangheliei de către atâția monahi recenți și improvizați? Cărămizile multor mănăstiri și biserici au fost înălțate sub supravegherea „ochiului dracului”. Zeci de lăcașuri au fost finanțate din conturi securiste, prin mincinoasele Caritas-uri ori cu „mărinimia” unor șefi de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Un tramvai numit dorință” se oprește în stațiile frustrării și, prin complicitatea rimei, ale debușeului poetic, ale umorului imund. Ușurătatea vorbei era răspunsul la ușurătatea ființei lipsite de principiul ipostatic (pentru a teologiza, din nou, à rebours). Maeștri sau, poate, călăuze? Nu în perioada liceului, când omul nou se afla la datorie, iar viața tuturor era amenințată de anxietăți primare. O școală de mântuială, fără latină și greacă - însă cu ore de PTAP („Pregătirea Tineretului pentru Apărarea Patriei”) -, încerca să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
existenței. Morala se bazează pe refuz și pe interdicție. Neascultarea lui Adam n-a fost o eroare etică, ci o abatere a inimii de la izvorul său de viață. Poruncile dumnezeiești nu fixează legea ca reper ultim, ci reprezintă doar o călăuză în redescoperirea inocenței prunciei. „Cine nu va primi împărăția lui Dumnezeu ca un prunc nu va intra în ea” (Luca 18, 17). Asceza decizieitc " Asceza deciziei" Limbajul concret al autorului trădează un interes practic. Bătrânul duhovnic vrea să retrezească curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
panteiste cu care se laudă anumiți gînditori occidentali sînt date deoparte; fiecare credincios aplică normele de viață ce sînt incluse în fibrele cele mai ascunse ale conștiinței sale: este vorba de așa-zisa etică naturală care păgînilor le folosește drept călăuză în această lume și care le va fi criteriul de judecată în cealaltă. Așadar, în baza simplei etici naturale se va putea salva fiece suflet, dar trebuie să subliniem tocmai pentru că, sau mai bine zis, în măsura în care nu aplică teoriile panteiste
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
care relaționează cu adolescentul în confesional, confesorul va fi atent la dinamica proprie a personalității acestuia, la ritmul și la problemele personale, pe care le trăiește. El îl va ajuta pe adolescent să îl descopere pe „Isus Cristos ca prieten, călăuză, model admirabil și totuși imitabil”. Acest lucru se realizează atunci când, prin atitudinea sa, confesorul acordă timp, ascultare și acceptare necondiționată. El este conștient că adolescentul trăiește în această perioadă un grad înalt de sensibilitate, având nevoie și de înțelegere umană
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
omului faustian sau prometeic, ori după îngustimea egoistă a lui homo oeconomicus, ci după o alchimie a empatiei și a armoniei dintre natură și cultură, dintre sinele individual și sinele social. Cine vrea să îl ia pe Michel Maffesoli drept călăuză pentru a explora tranziția noastră ca oscilație între modernitatea prevestită și postmodernitatea mai curând primitivă decât ca restituire a complexităților primare va găsi unelte conceptuale pentru înțelegerea experienței noastre societale mai curând ca dezordine caricaturală a ordinii morale pe care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
pentru o lume încă puternic dominată de Biserică și dogmă. Chiar dacă ideile nu izvorăsc acum decât din sufletul și din mintea unor scriitori, membrii ai pătimașei familii a erudiților ce ies rând pe rând din labirintul bibliotecilor medievale (în care călăuza le fusese anticul filosof și literat), ori din creația pictorilor, sculptorilor și muzicienilor, ele însuflețesc omenirea, dând tonul unei epoci în care cultura va înflori. Dar relația dintre umanism și spiritul medieval nu este atât de simplă pe cât ne-o
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]