1,131 matches
-
hărtănită s-a ridicat un munte de pachete de țigări, toate Snagov, un pisc uluitor pentru un băiețel care încă mai mergea la grădiniță. Tot atunci, în zilele de august (cred) în care destui mă întrebau pe creste sau prin căldările glaciare „câți ani ai, puișor? “, iar eu le răspundeam înfoiat ca un cocoș „cinci“, am suit pe Peleaga, pe Păpușa, pe Judele și pe Slăveiu, am aruncat o mulțime de pietre în lacurile Galeșu și Bucura. Pe-o potecă marcată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
prima oară când nici măcar Radu nu mai era în stare să găsească vreo explicație. Crucea se înroșise de-a binelea, iar în culoarea ei, aveam, nu știu de ce, senzația că se oglindește imaginea unui căpcăun aflat la balcon cu o căldare imensă în mâini, un căpcăun rânjit care aducea ca două picături de apă cu Șchiopu Bărbosu, un căpcăun care pândea doi copii, iar ceea ce mă nedumerea pe de-a-ntregul era că ceva din senzația aia îmi spunea că, așa aplecați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
scoarța copacului, el era preocupat (fascinat, vrăjit, acaparat) de aripile furnicilor. Era la fel de clar că, odată pornit pe panta enervantă a contrazicerii, Radu ar fi negat până în pânzele albe chiar și chestiunea, mai mult decât evidentă, că nu a rezistat căldării cu apă rece și a bufnit într-un plâns vecin cu isteria. La cât era de pornit, nu m-ar fi mirat să-l aud spunând că un războinic ca el nu cunoaște dezonoarea lacrimilor. În fine, chiar dacă nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
credința are un rol, îmi închipui, esențial. În tinerețea mea, jumătate din scriitori se converteau, iar jumătate își pierdeau credința, ceea ce pentru literatura lor avea cam aceleași efecte. Cât îi invidiam pentru focul pe care demonii lor îl ațâțau sub căldările în care huzureau ca artiști! Și iată-mă acum în ungherul meu, un ghem de zdrențe și zgârciuri, pe a cărui minte sau inimă sau credință nu ar paria nimeni, pentru că mie nu are ce să mi se mai ia
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
îmbrățișasem stâlpul porții și îi priveam fermecată cum se pierdeau pe cărarea care ducea spre foișorul luminat ,acum el însuși ca o stea. Ochii mi se închideau de somn. Aș fi vrut să merg și eu până acolo, prin noaptea căldări dar picioarele mă trăgeau înapoi spre așternutul răcoros, așa că am intrat din nou în casă și m-am ghemuit între cearceafuri. Mână mea, strecurată sub pernă, mângâia mica scoică roză din care izvorau visele. A doua zi m-a trezit
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
întrebă a fost dacă are apă curentă. Petre își dădu seama că se acomodase ușor cu căratul apei de la fântână. Treaba asta îi și plăcea apa era răcoroasă, îl bucura să învârtă roata la fântână, să audă lanțul și apoi căldarea scufundându-se . Era o încântare dimineața, când se ducea la fântână. Îi răspunse Cameliei că nu avea! Când vei avea și apă curentă, am să vin! Bine. Se sui în mașină și plecă înapoi, la casa lui de vacanță. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
să-mi reproșeze. De altfel, de la 10 ani am devenit, într-un fel, cap de familie, căci, alături de bunica Ilinca și de tanti Jeni, mă implicam înainte de toate în treburile gospodărești mai ușoare: scosul și adusul apei de la fântână cu căldarea, statul la coadă în fața magazinului cu pâine neagră, care se vindea pe cartelă și tot nu ajungea tuturor, căratul lemnelor de foc din șură la sobe. Mai greu îmi era iarna la curmatul lobdelor de fag cu ferăstrăul de mână
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mai captivantă despre ceea ce reprezentam noi unul pentru altul. În orice caz, când se îmbăta se credea Sfântul Gheorghe, iar pe mine mă lua drept balaur. Când l-am văzut prima oară printre umbrele din mansarda mea, stătea pe o căldare de tablă galvanizată întoarsă cu gura în jos. Purta uniforma Legiunii Americane. Avea un litru de whisky cu el. Se pare că mă aștepta de mult și că între timp băuse și fumase. Se îmbătase, dar uniforma și-o păstrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Cei trei luminători: Vasilie cel Mare și Grigorie cuvântul lui Dumnezeu și Ioan cu rostul (gura) de aur,... cu o velniță ce iaste lângă mănăstire, din vale despre Bahluiu, să hie în pace de camănă și de alte cheltuiale... oricâte căldări vor pune să lucredze”. N-am să cârtesc, părinte, ci am să spun numai că vodă s-a gândit să-i scutească pe „rugătorii noștri” să tot privească cu jind peste zidul mănăstirii, de unde, ca o chemare diavolească, adia miroaznă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
hârtia într-o scorbură. Puneam cana pe perete, țineam urechea pe fundu’ cănii și auzeam ce vorbeau securiștii în camera de-alături. <<Vă duceți la Muntele Zănoaga, că ei au venit la stână. Am găsit păr lung de femeie în căldare”. Era și Maria Plop cu partizanii noștri. Puneam biletu-n scorbură la “căsuța poștală”. Mă suiam pe-un chituc ca s-ajung la scorbură. Tot cu ei în pădure era și femeia lui Titus Jubleanu. Când au prins-o, i-au
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
al forțelor dezlănțuite ale naturii. Dansul lui Hipoclid nu mai aparține lui Hipoclid. Cu Ion Lugoșianu am fost coleg de bancă în clasa a VII-a la Liceul Matei Basarab. Aveam 12-13 ani. Pe vremea aceea citeam romane polițiste cu căldarea și eram pasionat la culme de fotbalul cu nasturi. Ion Lugoșianu n-avea preocupări din astea. Era serios și bun la matematici și se supunea zilnic sarcinii de a ajunge ceva mai devreme la școală, cu lecțiile făcute, ca să pot
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
căni cu apă, privitul înainte sau pasul cu care înaintează piciorul. Totul era întrerupt, neverosimil, frânt în mijlocul mișcării, necoordonat, lipsit de cursivitate, comic. Unui asemenea individ nu i se putea da altă sarcină, la munca de la câmp, decât să poarte căldarea cu apă din care beau, des și însetat, ceilalți deținuți; aceștia trebuiau să muncească în ritm susținut, și nu aveau timp să parcurgă drumul până la punctul unde se afla rezervorul cu apă. Intelectualul despre care vorbim trecea, ducând căldarea cu
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
poarte căldarea cu apă din care beau, des și însetat, ceilalți deținuți; aceștia trebuiau să muncească în ritm susținut, și nu aveau timp să parcurgă drumul până la punctul unde se afla rezervorul cu apă. Intelectualul despre care vorbim trecea, ducând căldarea cu apă, de-a curmezișul peste tarlale, și aducea apă la însetați, sub soarele puternic al Dobrogei. Se lasă seara, plutonierii fluieră regruparea deținuților, încolonarea lor, și urmează momentul, drastic subliniat, al „numărului“. Trei plutonieri trec pe rând pe lângă oamenii
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
întinse, apar mulți ofițeri, totul e blocat și, în sfârșit, se obține permisiunea ca o brigadă specială să fie trimisă înapoi, pe drum, spre punctul de lucru, acolo unde lucraserăm toată ziua. Bineînțeles, intelectualul nedibaci este repede găsit, adormit, cu căldarea pe cap, într-un șanț de irigație. Este adus, legat și purtat ca pe moaște, alături de coloane; foarte târziu, toată mulțimea pornește în marș spre colonie, unde, în poartă, nervos, mic și preocupat de gravitatea situației, așteaptă comandantul coloniei. Acesta
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
din această groapă ciudată, mai departe de Country Club decît luna de pe cer. Mercedesul se acoperea de praf și În curînd copiii aveau să-l zgîrie și să fure oglinda retrovizoare, În timp ce Guadalupe mesteca ceva Într-o oală ca o căldare și se uita la Arminda, fără să-i Înțeleagă pe ceilalți doi, mai ales pe copil. Julius rămăsese În picioare, lîngă ușă și simțea cum Îl trage curentul care pătrundea pe fereastră Înghețîndu-i cămașa pe șira spinării și făcîndu-l să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se transformă Încet-Încet Într-un comentariu, sîntem gata să zîmbim, voi fi din nou Julius și aici, o să rîdem cu toții, pînă și Guadalupe se uită la ei surdă, pesemne crede că mai trebuie să mestece În oala ei ca o căldare și poate de aceea becul face să se Întunece plescăiturile cu o clipă mai Înainte decît cere ritmul și umezeala căsuței Îi pătrunde pînă la oase. S-a lăsat noaptea În Florida și mustăcioara lui Carlos s-a prefăcut Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre colonia de muncă”, convoi În care putea să fie și martorul sau, Alexandru Tăcu (p. 118-121): ,, Înainte de plecarea din gară Aiud, caraliii care răspundeau de vagonul-dubă au deschis ușa metalică, apoi, pe cea zăbrelita și ne-au băgat o căldare cu apă și o cană de tablă: „Aveți apă de băut, c-o să vă fie sete pe drum”, spuse unul dintre ei; după care tot el: „Uite, vă las deschisă ușa de fier să vă între aer proaspăt, să nu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
cam a treia parte din ce ni se dăduse, deoarece ni se spusese că drumul nostru va ține trei zile; după asta, fiecare din cei aproape o sută de oameni din compartimentul comun am băut apa proaspata și rece din căldare, din cană care mergea din mână În mână de la ușă vagonului până la cei din fund; caraliii care ne supravegheau tot timpul (erau Înarmați cu pistoale mitralieră) aveau grijă să ne umple căldarea cu apă În toate gările prin care trecea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
comun am băut apa proaspata și rece din căldare, din cană care mergea din mână În mână de la ușă vagonului până la cei din fund; caraliii care ne supravegheau tot timpul (erau Înarmați cu pistoale mitralieră) aveau grijă să ne umple căldarea cu apă În toate gările prin care trecea trenul; acesta avea regim de tren accelerat, deoarece oprea numai În gările principale. În vagon domnea o căldură sufocanta, desi ușa metalică stătea deschisă; soarele de iunie nu ne ierta, așa că a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
desi ușa metalică stătea deschisă; soarele de iunie nu ne ierta, așa că a trebuit să ne scoatem tot ceea ce aveam pe noi, rămânând numai În chiloți; cu zdrențele de cămăși ne ștergeam de sudoare și beam tot timpul apă din căldare; apă parcă ținea și de foame... Nu mult după ce ne-am mai potolit foamea, noi cei de pe băncile dinspre ferestre am Început să examinăm ferestrele vagonuluidubă; ele erau prevăzute cu sticlă la interior, după care veneau la rand gratii că
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să mă plâng că nu am avut apă de băut cât ne-a trebuit; chiar și noaptea târziu, când toți dormeam cum puteam, rezemați unii de alții, măi simțeam pe câte unii care călcau peste cei de pe podeaua vagonului spre căldarea cu apă, pentru a-și potoli setea. A doua zi, cam tot pe la ora nouă, dubă a luat-o din loc spre Constantă. De data asta nu mai mergea În regim de accelerat, ci de tren personal că pe linia
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
O să-i vină rândul cu siguranță imediat după pauză, ca să prindă baia fetiței, de la care nu lipsește niciodată. E gata să se întoarcă, când, brusc, aude o voce stridentă de femeie. Îi răspunde alta, care parcă ar bate într-o căldare. Încă un glas pițigăiat trâmbițează. Urmează un potop cumplit de ur lete pe care nu le înțelege pe de-a-ntregul. Stă și ascultă, tulburată. Doar nu s-or fi luat la ceartă trei nebune în casa ei! — Smintito! distinge la
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
musca-n căcat, scuipă scârbit Tiberius în lături. Profită de agitație să se mai uite o dată după Vipsania. Nu o zărește. Regele Sacrificiilor intervine imediat. Ca să nu rămână vreun dubiu în sufletul cuiva, dă poruncă să se verse apa din căldare astfel ca augurii să poată inspecta încă o dată măruntaiele. Din fericire, toate au rămas întregi și forma nu li s-a schimbat la foc. Marele Pontif cere atunci părerea flaminului lui Jupiter: — N-a venit momentul să punem masa Zeului
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încordate vene nobilarul sânge albastru al tatălui asalta mereu întunecatele globule roșii ale mamei, localizate în partea superioară a corpului și din a căror ancestrală alcătuire tânărul nobil moștenise pasiunea, secretă, firește, de a face inele, cercei, mici ciubere și căldări din cositor. Era pan Bijinski, temutul intendent al hatmanului Potoțki, omul despre care se spunea - și faptul era perfect adevărat - că... dar să nu anticipăm. Episodul 109 MAI BINE S-O LĂSĂM BALTĂ Se povestea despre pan Bijinski faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Eu cred c-aici a fost mâna turcului. — Mai mult ca sigur - se auzi vocea subțirică a paharnicului Surdu, cel cu un singur ochi, unic în felul său, de culoare roșie. L-am auzit eu pe Ramza-Pașa cerând atunci o căldare de dohot. — Ramza-Pașa mai e în Ieși? - întrebă Vodă. — Mai - răspunse venerabilul Samoilă - și dacă Măria-Ta vrei să ne fii domn, întâi gândește-te ce să-i spui și să-i dai turcului, apoi gândește-te, rogu-te, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]