1,224 matches
-
zâmbi din nou și îi binecuvântă pe nobilii și pe oamenii bisericii din dreapta și din stânga făcând semnul crucii. Mulțimea își ridica și își pleca fruntea în același timp. În fața altarului, cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cardinalul Borghese întâmpină palanchinul plecându-și adânc capul... Într-o cămăruță întunecoasă din bazilica San Pietro, Velasco îl aștepta pe cardinal. Nu el ceruse întâlnirea, ci fusese chemat de cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
îi bântuia gândurile. Chiar dacă n-avea cum să-și ceară iertare și chiar dacă avea să primească mustrările cardinalului, în adâncul inimii tot nu-i părea rău. Se auziră pași îndepărtați. Însoțit de un preot tânăr și devotat, cardinalul intră în cămăruță cu chipul istovit și se așeză pe scaun. Purta mitră roșie și era îmbrăcat cu manta largă, la fel ca și data trecută. Știu de ce mi-ați poruncit să vin astăzi aici. Velasco se aplecă înspre mâna groasă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să se usuce la soarele mângâietor de primăvară. Am lăsat jos gențile și sacoșele, m-am apropiat, sărutându-i mâna și rugând-o să nu mai plângă. Plângea chiar înainte să ne vadă că venim. Ne-a invitat în aceeași cămăruță din marginea casei sale. Pe masă o oală cu lapte adusă de fiica sa, Eugenia. I-am dăruit măicuței Natalia Ilașcu calendarul bisericesc, pe care îl va pune pe perete după ce va murui (va vărui) oleacă. Ne spune apoi că
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
1985 a fost un fel de primăvară pragheză à la Iași. Căsătoria mea (de care m-am temut multă vreme) funcționa. Soția, studentă în litere, I-OLANDA, mă inspira. Născuse, în august 1984, o fetiță. Primisem un apartament cu 2 cămăruțe (în cartierul studențesc "Tudor Vladimirescu", într-un bloc vechi, pe colț, la ultimul etaj). Mama mea venea de la Bârlad mult mai des decât acum (în curând va împlini 80 de ani, așadar... optzecistă, ca și noi!). Învățam muzeografie literară pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe patul său de sfoară lângă poartă, cu mașina de scris în poală. Dactilografia zgomotos și de fiecare dată când suna clopoțelul, la capătul rândului, lua o pauză și citea cu voce tare. Domnul și doamna Raipur, care locuiau în cămăruța de la capătul casei celei mari și dărăpănate a familiei Raipur, ieșiră să își plimbe bebelușul în sus și-n jos printre tufele de crini canna din grădină. — Ce copil frumos, spuse domnul Raipur. Vai, ce copil frumos. Uite, are fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
înșiși toate ciudățeniile și resturile pe care bucătarul le adunase pe parcursul a mai mult de șaizeci și cinci de ani în slujba guvernului. Cine știe cum reușise bătrânul să le scoată afară? În timp ce ei munceau, bucătarul continuă cu zgomotul pe care-l făcea în cămăruța sa. Dură destulă vreme până să reușească să împingă caprele încăpățânate în tufișuri și să ia tot avutul bucătarului din drum. De fapt, trecu o jumătate de oră înainte ca șoferul, perceptorul districtual și domnul Gupta să reușească să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
AGENȚII SERVICIULUI DE SPIONAJ MILITAR. \ Treziți-o la opt și jumătate, duceți-o la secție și luați-i un interogatoriu. APOI ÎȘI LUĂ HAINELE ȘI SE ÎNDREPTĂ SPRE BIROUL SĂU. SE ÎNTINSE PE UN PAT DE CAMPANIE AFLAT ÎNTR-O CĂMĂRUȚĂ ALĂTURATĂ. STĂTU AȘA MULT TIMP, NERVOS ȘI TULBURAT, NEPUTÂND SĂ DOARMĂ. NOAPTEA NU FUSESE IROSITĂ ÎN ZADAR. DESCOPERISE LEGĂTURI ÎNTRE EVENIMENTE CARE PĂREAU ABSOLUT INDEPENDENTE UNELE DE ALTELE. IAR DIN ACESTE LEGĂTURI SE DESPRINDEA UN SENS ÎNFRICOȘĂTOR. "DACĂ E ADEVĂRAT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
cu acest aranjament. Cu cât o aveam mai repede pe Madeleine, pe fete și pe David din nou sub acoperișul meu, cu atât aveam să fiu mai fericit. Am mers prin casă, aprinzând luminile. Apoi mi-am agățat haina în cămăruța din față, mi-am dat jos sacoul și cravata, am luat un pahar din dulăpiorul de băuturi și o tavă cu gheață din frigider. Nu sunt un băutor. Beau uneori un pahar de whisky cu partenerii de afaceri, când o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Soțul meu zicea că era un copil dulce și isteț, dar foarte indisciplinat. Nu judec pe nimeni. Nu a fost ușor, o tânără fată și un bărbat în toată firea, un bărbat care duce dorul familiei sale, să împartă aceeași cămăruță. I-am spus că nu înțeleg. —Bărbatul din piesă, dentistul care împarte camera cu Anne Frank, numele lui nu e Dussel, ci Pfeffer. Fritz Pfeffer. Eu sunt văduva lui. — Piesa nu zice că el era căsătorit, am spus eu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
folosind tot arsenalul vizual contemporan, hiperactivat și decantat. Fiola cu ticneala Spectacolul regizat de Radu Afrim la Teatrul Tineretului din Piatra-Neamț - Povestiri despre nebunia (noastră) cea de toate zilele (Petr Zelenka) - scandează demență zgomotelor străzii și zumzetul ticnelii cotidiene în cămăruțele unor oameni prea singuri ca să nu o ia razna atunci când li se interzice să mai doneze sânge sau când le învie manechinul iubit. În Povestiri..., partajarea însingurării se face la vedere, între semne de circulație și fiole cu care personajele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
-și cumpere barca aceea cu motor. Nici o femeie din Salmon nu l-ar fi vrut de bărbat, așa că bărbatul a dat anunț că-și caută o nevastă în Rusia. În seara în care a ajuns, Helena s-a uitat la cămăruțele încropite de Ellis, la noroi și la toaleta exterioară și, folosind engleza puțină pe care o învățase în trenul cu care venise spre vest, a zis: Asta nu New York, omule. Ellis a râs; ăsta a fost cadoul ei pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
aurele lor). Apoi ne-am așezat în genunchi, cu nasul în tălpile celor din față. Ne ridicam, făceam semnul crucii și iar ne așezam cu nasul în tălpile celor din față. La un moment dat, preotul a dispărut într-o cămăruță - „|la-i altarul!“, mi-a șoptit bunica - și s-a întors cu o cupă legată cu lanțuri, din care ieșea fum. A tăiat o cărare printre oameni. Vreo doi s-au trântit înaintea lui și preotul i-a călcat pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
la fiecare colț de stradă. Pentru a primi aprobarea pentru vânzarea suplimentară de lapte, smântână, unt și brânză de vaci a trebuit să fie sacrificată jumătatea dinspre stradă a bucătăriei, astfel încât pentru aragaz și răcitor nu mai rămăsese decât o cămăruță fără ferestre. Tot mai mulți dintre clienții noștri erau atrași de lanțul de magazine Kaisers Kaffe-Geschäft. Reprezentanții comerciali făceau livrările numai dacă toate facturile erau achitate la timp. Prea mulți clienți pe credit. Mai cu seamă nevestele funcționarilor vamali sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
amintindu-ne de tancurile pe care le văzuserăm cu puțini ani în urmă în Potsdamer Platz din Berlin, am găsit, în sfârșit, în fața peretelui fluid, căci era umed, al atelierului meu, care era totodată camera de încălzire a celor două cămăruțe ale noastre, fraza de început: „Accept: locuiesc într-un spital de boli nervoase...“ La Paris am uitat Berlinul. La Paris Paul Celan s-a împrietenit cu mine. La Paris am scris, după ce am găsit fraza de început, capitol după capitol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stare socială. ;,i-ar pierde tot prestigiul. La Monitor, unde conțopisește Adolful, circulă epigrame pline de piper ale colegilor, alimentate de amănunte benevole ale amantului asupra "lor trei". Iar la gineceul din Toamnei, unde stau câte trei bele-artiste într-o cămăruță, în plus vizitatorii, petrecerea constă în numere de. . . imitații: Mika-Le, în persoană, mă strâmbă pe mine și îngînă pe sentimentalul Greg, tour a tour, violent și umil, ispitit și pocăit. M-am indignat de batjocura asta nerușinată pentru un om
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alb spitalicesc și halatul moale, un pic mare pentru Alexandre, bălăngănindu-se în bătaia șuierului subțire de vânt care se strecoară pe ferestruică, un atipic triunghi colorat, cu veleități de vitraliu. Alexandre și-a notat atent în memorie toate detaliile cămăruței lui de student care se vor regăsi, fără doar și poate, în marele roman pe care orice tânăr infectat de literatură, de Paris și de încă netrăite suferințe amoroase îl scrie imaginar, în clipele de răgaz, îl contemplă apoi în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Faptul că el, Alexandre, se lăsa prins într-o poveste aproape compulsivă cu o fată încă imposibil de deslușit, la trei săptămâni după ce legătura lor se oficializase în fumul unei țigări pe care ea i-o stinsese cu aplomb, în cămăruța lui deodată umplută până la refuz de un trup alb și perfect, însă încă fără suflet, ei bine, faptul acesta, în sine, era dezamăgitor. Da, îi plăcuse când ea îi scotocise în hârtii, impudic, aproape imperativ. Îi plăceau schi țele ei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în sfârșit, de aerul de palat în paragină, pe care Dumnezeu știe cum o fi reușit Lea, de una singură, să-l țină numai pentru ea și pentru noi în vremurile alea. Nu. Erau firidele și ușile care duceau în cămăruțe strâmte, unele de care nici nu știam și pe care le descopeream cu uimire și spaimă, de parcă atunci le-ar fi născut casa, complice în jocurile noastre. Era, apoi, ușa interzisă a podului. Șemineul mare și nefolosit, în gura neagră
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Da ce zice? - Nu știu, că e-n engleză. Mișu, care avea memorie bună, învățase pe de rost jumătate din Engleza fără profesor pentru copii. Acum urma să învețe și partea în română, că era pe două coloane cartea. În cămăruța în care se trezise a doua oară la viață Mariana, acum se trezea a doua oară (azi) la viață Horațiu. Cu o fleică rece pe creștetul roșcat (Mariana nu se prinsese că Horațiu poartă perucă), heruvimul mai avea încă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
visele păcătoase cu Mariana, la minciuna pe care i-o zisese mamei în clasa a IV-a, când a spart vaza chinezească încercând să bage o pisică în ea, la bucățica de slănină pe care salivase cu atâta lăcomie în cămăruța din spatele MaxiBarului. Maica dădu din cap cu blândețe, ca și cum ar fi înțeles toate astea, își strânse scăunelul și ieși pe ușă. Horațiu rămase singur cu conștiința lui și cu un chițăit deprimant, care nu putea să fie al lui Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
tartaje albăstrii, nota de Început. Nota zece! Emoția din acea clipă Îi strecurase, prin trup, o căldură, o fierbințeală, un tremur, nemaicunoscute, ei, până atunci. La câteva minute după asta, festivitatea luase sfârșit. Ea, Nana, a fugit, de Îndată, În cămăruța ei, de peste drum de școală, și, după ce a Încuiat cu grijă ușa, a trecut În fața oglinzii, și și-a tras chiloții, În jos, Întorcându-și-i, pe dos, și studiindu-și-i cu atenție. Apoi, rosti, Înroșindu-se, toată, ca
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Într-un monument! Un permanent venerat monument! Fotografie floarea. Se duse repede afară. Copilul, premiantul clasei, Încă nu părăsise curtea școlii mici, de pe mâna dreaptă, a străduței, de la imediata intrare În localitate. Îl fotografie. De mai multe ori. Reintră, În cămăruța ei, de domnișoară dăscăliță. Mai fotografie, floarea, de câteva ori, din mai multe părți și poziții. Lasă, Își zise, când va fi să fie, o voi alege, pe cea mai potrivită dintre fotografii, pe cea mai inspiratoare de idei și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
el cam de seama mea, poate ceva mai mare, și un foarte bun vorbitor al limbii române. Am fost primit ca o rudă foarte apropiată, cu plată minimă pentru casă și masă. Casa era alcătuită din trei camere și o cămăruță, chilia din care savuram mișcarea de colivă din cimitir. Soția lui moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
moș Ivan nu știa nici o boabă românească, ceea ce m-a obligat să învăț mai multă ucrainiană decât aș fi putut în alte condiții. Deadea Vanea era asemeni, un om de-a-ntregul, om. Cînd nu era obosit de muncă venea în cămăruța mea cu cofăielul de vin și cânta foarte frumos. De la el am învățat "To ne veter" (“Nu vântul bate”) pe care îl cântam pe două voci. Căminul cultural avea o activitate foarte frumoasă datorită harnicului învățător Munteanu Teofan. Conducea un
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]