10,188 matches
-
la bărbați trebuie să fie acoperită. Toate țigăncile poartă fuste lungi, care separă partea de jos de cea de sus a corpului, iar bărbații poartă pantaloni lungi, niciodată scurți. Fusta nu se îmbracă pe cap, pentru a nu-l spurca. Cămășile bărbaților și bluzele părții muierești se spală separat. Până și apa în care s-a spălat partea de jos a corpului se aruncă departe de cort. Totul ține de pur și impur, ca o lege sfântă intrată în sângele nației
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ca într-un dans perpetuu, se arătau a fi chemătoare de tăinuite doriri în preajma tinerilor cu ani rotunjiți. La rândul lor, flăcăii, care nu aveau misiuni speciale în derularea evenimentului, nu se lăsau mai prejos în a-și etala costumele: cămășile largi, înflorate peste care erau petrecute, la cingătoare, chimirele late de piele cu mai multe buzunărașe înzorzonate cu nasturi de alamă lustruiți îndelung, și pantalonii de catifea reiată cu vipușcă lată, de culoare roșie sau aurie. Arătau ca adevărați generali
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și să-și cumpere câteva scrumbii și un blid cu răcituri de porc, pe care le băga în sân, ambalate doar într-o foaie de gazetă. Din păcate, drumul până acasă era cam întortocheat, și piftia începea să curgă pe sub cămașa de tort, încinsă cu chimirul lat de o palmă, mai ales că în drum se oprea obligatoriu la bodegă, unde trăgea o „dublă”, așa încât ajungea la poartă pe două cărări, intrând în gura spurcată a bunicii, care blestema crâșmele de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
nu respectam orele de somn postprandiale îmai ales în vara de după hepatită) și cele de citit lectura suplimentară de vacanță, care îmi plăceau cum îi place câinelui a linge sare. Nu simțeam ranchiună pentru acest sevraj estival, fiind băgat în cămașa de forță a programului de vacanță instituit de mama, dar refuzam cu obstinație și fără șovăială pedepsele ce-mi păreau nemeritate și absurde, doar luasem premiul al III-lea la fiecare sfârșit de an școlar. Așa că, într-o după-amiază însorită
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
mult la mingea de fotbal, decât la pașii de unu cu unu și doi cu doi. Apropierea spectacolelor o găsea pe bunica într-o stare paroxistică de agitație, ocupându-se de procurarea costumului popular format din: cizme din piele, ițari, cămașă de tort, chimir cusut cu mărgele, bundiță cu dihor și căciulă de astrahan, toate împrumutate de la o rudă apropiată, Nelucu lui Arcadie Baltag, un băietan mai mare decât mine cu doi ani. La școală, în pauzele dintre ore, cei mai mulți dintre
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
din prizonierat, i-a înfruntat cu mult curaj pe anchetatori și nu a semnat nici una dintre declarațiile impuse, în ciuda tratamentelor inumane și a condițiilor dure de carceră. De altfel, la proces, profitând de neatenția gardienilor, tata s-a dezbrăcat de cămașa în zeghe, expunându-și întregii asistențe uluite corpul plin de răni și vânătăi, rezultat din „interogatorii”. După aflarea acestui secret, prin vărul său drept, Emilian Doboș, fostul notar al orașului Vama, coleg de carceră și de suferințe, căci tata nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de mama la culcare, ca să adorm de frică. Toată ziua ținea în colțul gurii un chiștoc de țigară Națională și dădea în cărți. El, Stroescu, o ciudățenie de țigan, mărunt, chel și negru ca fundul ceaunului, cu aceeași cravată la cămășile în pătrățele viu colorate, care nu avea ocupație în afară de a merge la pescuit fără permis sau a înșela pe oricine îi ieșea în cale. Lala, colegul și prietenul meu de zbenguieli și nebunii în natură, anterior venirii lor în căsoaia
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
duminica în oraș, luând la țintă talciocul vestit de la Pâncota, amplasat la periferia Aradului, unde se găsea o gamă variată de mărfuri occidentale, la modă atunci: blugi Levi Straus sau Lee, jeanși raiați, cizme de piele ciocate, malete pe gât, cămăși și geci de blugi. Eliberat cu gradul de sergent în rezervă, la vârsta de 20 ani și trei luni, maturizat și dornic de viață, nu am revăzut Aradul amintirilor militărești decât peste câțiva ani, fiind în tranzit, spre Budapesta și
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
ori, așteptând. M-am arătat, evident, surprins, buimăcit și oarecum speriat de brusca lui apariție, neștiind ce să cred și cum să reacționez! Cu toată căldura de afară, misteriosul domn purta pantaloni lungi și Închiși la culoare, de stofă maronie, cămașă și un sacou cenușiu, vizibil uzate. Sesizându-mi uimirea, mi-a spus, ridicând mâna, că el este “un cetățean pașnic” (ha,ha,ha - chiar așa s-a exprimat), aflat În căutarea cuvintelor frumoase, a cuvintelor ... bune de pronunțat (ce-o
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
era la a treia reprezentație. În sală se afla destul de multă lume, venită să vadă noutatea. Era limpede că cele câteva afișe mari, viu colorate, fuseseră inspirat plasate, de vreme ce-și atinseră atât de bine ținta. Îmbrăcat Într-o cămașă largă, din mătase roșie, cu mânecile suflecate, păpușarul, cocoțat pe mica schelă amenajată În spatele cortinei, Își mișca extrem de convingător marioneta. Degetele Îi zburau cu rapiditate În toate direcțiile, ca cele ale unui virtuoz pianist. Mânuită cu extraordinară măiestrie, păpușa interpreta
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
față, amestecat cu broboane mari de transpirație și căută un loc de refugiu, o cale de ieșire din iureșul acela nestăvilit de brațe, capete, picioare, urlete și cuvinte spuse repezit, indescifrabil. Un domn cu obrajii cărnoși, o cravată pestriță și cămașa ieșită din pantaloni Îl prinse de mână și-l smulse cu putere din mulțime, trăgându-l Într-un gang cu acoperișul boltit. Apoi Își dădu părul răvășit peste fruntea transpirată și, arătându-i ceva nedeslușit Într-o foaie de ziar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
râgâituri Înfundate și sâsâieli, urmate de gemete prelungi, tot mai stinse. O duhoare puternică, dulce-animalică Îl izbi În față. Se retrase Îngrozit când surprinse capul bătrânei Întors spre el, cu o privire languroasă, satisfăcută. Începu să alerge din nou. Avea cămașa udă În spate, iar În auz distingea o muzică cu tonalități ridicate. Galopa aproape În neștire, ocolind străduțe obscure, cu clădiri dărăpănate și puzderie de sârme cu rufe Întinse la uscat, un teren viran, plin de gunoaie și gropi la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Înșela, strănută de câteva ori, se ridică și-mi spuse că vrea să plece. La ieșire, mă salută În trecere vecinul de la patru („Broscoiul” hi, hi, hi!), un bătrân obez, cu gușă și ochi bulbucați, care umbla mereu Într-o cămașă albă, descheiată la nasturele de jos (fapt care-i dezvelea rotunjimea pântecelor), și plimba o cățea maidaneză, cu carespuneau vecinii drăcoși moșul avea relații dintre cele mai dubioase. Mă durea capul Îngrozitor. Mi-am amintit că atunci când acuzam astfel de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cum le botezasem noi și deveneam absolut fericiți) și spiritul său practic (când făcea caca, se ștergea la fund cu frunze de brusture: vaaai, nici nu știi ce răcoros e! Îl auzeam exclamând fericit). Umbla Îmbrăcat toată vara În aceeași cămașă roșie, decolorată și foarte largă, pe care o purta mereu suflecată la mâneci. De sub părul lung și roșcovan, răsucit Într-o continuă fluturare peste frunte, te priveau cu timiditate niște ochi căprui, veșnic triști. Milu umbla mai tot timpul desculț
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
vei zbura! i am mai spus Într-o doară, glumind și zâmbind satisfăcut. Milu s-a uitat la mine Într-un fel ciudat, apoi a țipat scurt și a Început să alerge frenetic, cu mâinile sale lungi agitate pe lângă corp. Cămașa mult prea mare și pletele-i aprinse Îi fluturau În goana nebună, iar Milu părea o torță vie, purtată de o mână nevăzută spre Înălțimi. L-am urmat râzând, Încercând să-l ajung din urmă. Urcușul a fost parcă mai
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
și pantalonii aceștia miau slujit cu Încredere ani mulți la rând (aș spune chiar zeci de ani) de-a lungul carierei mele de profesor. Mi-amintesc dimineți demult apuse, pline de lumină, când, după ce mă bărbieream și-mi trăgeam o cămașă pe mine, Îmbrăcam pantalonii bej și sacoul gri-cenușiu. Haine de calitate, primite cadou de la un unchi de-al meu, de departe. Haine din stofă fină (olandeză), croite, după etichetă, În Italia. Italienii aceștia sunt artiști prin excelență. Le voi fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
durea din nou capul, iar limba parcă o ținusem muiată În untdelemn rânced. Mi-am amintit de Lola și am simțit o nevoie acută să o revăd. În bar am intrat cu un obraz proaspăt bărbierit, mirosind a after shave. Cămașa albă și pantalonii negri, de stofă bună, Îmi creau un aer sobru. Deși eram foarte agitat, mă arătam calm și zâmbitor. Unde ești, Lola Jo?... Unde ești, Lolicica? Barmanul mă salută curtenitor și-mi spuse că Lola nu crede să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
i se zâmbește. Îngheță. Închise repede ochii, ca nu cumva garoafele din buchet să îi zâmbească ca și Delia. — Bă, m-ai spart. — Ce mă? Ce ți-am făcut? În spatele vagonului două perechi de blugi largi și căzuți măturau podeaua. Cămășile în carouri se revărsau peste ei, căzând de pe umeri, acoperind degetele și unghiile celor doi puști de parcă nici nu le-ar fi avut. Unul era blond, cu fața roșie și cu piercing în nas, celălalt avea obrajii supți și oasele
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se ridică, își trase fusta și se oglindi în ușa de sticlă. Numai cel care dormea se întinse acum pe trei scaune, scoțându-și picioarele de sub el, ca un stăpân al trenului. Înapoi în stația goală brațul lui acoperit de cămașa neagră îi cuprinse brațul și urcară împreună scările. Tremurau amândoi și se lăsau purtați unul de altul spre suprafață în timp ce aerul rece din tunel le venea în față tot mai puternic. Nu-și spuseră nimic tot drumul, doar se priveau
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
în v vârfurile tenișilor, astfel încât imaginea să fie încadrată între șireturi întocmai ca într-o fotografie. Alteori îți făceai un ochean dintr-o foaie de caiet și vedeai râul îndepărtându-se. Te aplecai peste pod ca să-l atingi, dar întotdeauna cămașa sau vesta ți se prindea în fierul ondulat și nu te puteai întinde mai tare. De multe ori, când atârnai așa peste parapet, îți cădeau tot felul de lucruri din buzunare, pe care le vedeai apoi plutind departe de maluri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
odihnea peste mânerul negru. Nici nu plecase și holul devenise mai mare, acum, că își strânsese haina și pardesiul, căciula, mănușile, fularul, puloverul și vesta. Le împăturise repede și trăsese fermoarul peste ele. Și dormitorul se lărgise de când fuseseră scoase cămășile și șosetele, iar polița de la oglinda din baie era aproape goală, în afară de rujul și peria mamei, nu mai rămăseseră decât cerculețele pe care stăteau spuma și after-shave-ul tatei cu praful strâns de jur împrejur. Treceam din cameră în cameră să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
același subsol, dar sentimentul absurd de speranță deveni tot mai cert, până în clipa în care ușile cabinei se deschiseră și tălpile lor atinseră mocheta ultimului etaj. De acum el se putea întoarce la biroul său, la ceașca de cafea, la cămășile călcate perfect, la liniștea dormitorului și la romanul pe care îl citise în ultimele nopți. Lângă el se afla secretara, căreia din când în când îi atingea încheietura mâinii. Ea îi zâmbea fiind încredințată că va putea reveni la parfumul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se putea stăpâni să nu și-o imagineze stând relaxată în dreapta lui. Puse farfurioara cu prăjitura glazurată pe jos și se așeză și el în fața ei cu spatele lipit de perete, lângă ușă. Peretele era cald, îl simțea pulsând prin cămașă, sau poate că nu era peretele, ci inima lui. Pe sub ușă pătrundea o ușoară adiere de aer, răcorindu-i palma și degetele de la mâna stângă, ce stătea răsfirată pe podea. Acestea erau momentele care-i plăceau cel mai mult, singur
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
calea containelelor gunoiere. Câteva scaune, taburete și schimburile pregătite pentru a fi duse la curățătorie, de asemenea. Săpuniera, de la baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mai bine zis, m-am trezit constrâns s-o iau de nevastă: ea nu mi-a cedat decât o dată - n-am să uit asta -, la căpătâiul mamei ei moarte. Era într-o noapte, foarte târziu. Toată lumea dormea. Mă sculasem, în cămașă și chiloți, să-mi iau un ultim rămas-bun de la defunctă și m-am dus în camera mortuară. Două lumânări de camfor ardeau deasupra cadavrului. Cineva pusese un Coran pe stomacul nefericitei, ca să nu intre diavolul în corpul său. Ridicai pânza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]