2,573 matches
-
treptele de piatră spre o țintă nelămurită, care, poate, era o peșteră sub vârful muntelui. În urma acestei ființe, cam la o sută de pași în urmă, urca încă o ființă de același fel, ceva mai slabă, de asemenea cu o căprioară inertă pe spinare. Omul Acele două ființe ciudate în pădure erau doi oameni. De unde veneau ei? Unde se duceau? Cine ar putea să zică? Poate locuiau undeva pe-aproape, având vreo casă primitivă, într-o colibă sau peșteră. Sau poate
PĂDUREA ŞI OMUL de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1852 din 26 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379903_a_381232]
-
locuri femeile trebuiau să fie puternice, să poată duce în spate o gospodărie! „Oricum, n-ar fi trebuit să semene cu niște vaci de lapte” își zise vizualizând în minte fetele din cluburile pe care obișnuia să le frecventeze. „Niște căprioare”. Zărind în cele din urmă poarta casei părintești, i se puse instant un nod în gât. Era atât de ruginită! Modelele întortocheate pe care le admirau cândva toți vizitatorii micului oraș, nu mai erau acum decât niște spirale mâncate de
REVENIREA de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1403 din 03 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/379865_a_381194]
-
tip de sport. Deasemenea ambii micuți adorau să meargă cu bunicul lor în pădure, unde el se mai îngrijea și în prezent, ca pe timp de iarnă sălbăticiunile să aibă ce mânca. Avea locuri de el știute, unde lăsa pentru căprioare și cerbi nutreț și frunză. Făcea adăposturi pentru păsări și lăsa acolo grăunțe să nu moară de foame când venea gerul. În prezent își educa nepoții insuflându-le respectul și iubirea pentru natură, pentru animale și pentru pădure. Aceste lucruri
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
multe ori înainte de căderea zăpezii și bunicul le dezvăluise multe taine ale codrului și ale viețuitoarelor ce trăiau în desișuri, în scorburile copacilor și în vizuini, sub rădăcinile arborilor bătrâni. Făcuseră împreună câteva adăposturi pentru păsărele și puseseră nutreț pentru căprioare și cerbi. Cu atât mai mare era acum bucuria copiilor în prag de sărbători când așteptau ca pe jar, să sosească părinții lor. În acea dimineață de iarnă, cu multă zăpadă, au ieșit la săniuș și ei însoțiți de bunicul
JOCUL FULGILOR DE NEA de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1949 din 02 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381798_a_383127]
-
stăpânire niciodată reală.Talanga batalilor străpungea creierii munților la picioarele cărora mă așezam cu tot dragul de bunica,femeie beteagă de viață în poalele căreia îmi așezasem speranța copilăriei.O priveam uneori pe furiș cu ochi-mi umezi ca de căprioară vrând parcă să fur din nerostirile ei,tainele anilor care-i desenase strâmb chipul,scălâmbându-i conturul cu niște linii înghesuite și aspre,ca o trecătoare șerpuită,și pe care i le ștergeam pe furiș mereu pe sub lacrimi,atât de dragă
UMBRA BUNICII... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1935 din 18 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381961_a_383290]
-
2016 Toate Articolele Autorului Mă uit la tine, te privesc lung, Și nu știu câte zile îmi ajung, Să pot să te cunosc eu bine, Și să-mi pot lua ochii de la tine. Frumusețea ta, tare mă înfioară, Arăți ca o frumoasă căprioară, Ochii tăi căprui țintesc spre mine, Și-mi spun să mă apropii de tine. Buzele tale senzuale îmi spun ceva, Mă cheamă, ce mai stai, vino-ncoa, Sărută-le așa cum știi tu mai bine, Îmbrățișează-mă, să te simt în
O ETERNITATE PENTRU TINE de ILIE POPESCU în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382114_a_383443]
-
a-i vâna. Nu am avut ocazia să-i văd nici când am fost la Sordland, nici la Harstad și nici în sud, cu toate că ceilalți copii s-au întâlnit cu ei în mijlocul șoselei. În prima vizită am văzut doar câteva căprioare de la vreo câteva sute de metri distanță, care puteau la fel de bine să fie tot reni. Abia la a doua vizită și la a treia din nordul Norvegiei am reușit să-i întâlnesc chiar în mijlocul șoselei sau în apropierea ei, ori
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382040_a_383369]
-
și se-ndeasă Sus pe dealuri, jos pe lunci, Pe imașul casei mele Până-aproape lângă prag Și-așa-mi vine pe sub stele Să mă urc de dor și drag Până sus, lângă izvoare, Unde știu că mă așteaptă Tot aceleași căprioare Să le-adap cu mâna dreaptă, S-ascult mierla cum îngână Doina pe-nțelesul meu, Mi-a scris un vecin să-l țină În putere Dumnezeu! I-am răspuns, dragă vecine Tot ai treabă la părău? Și vinarsul, știi tu
MUGURI DE PRIMĂVARĂ (POEME) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380498_a_381827]
-
CARTEA OMULUI MATUR ALCĂTUITĂ DE I. POPESCU - BĂJENARU Directorul școalei „PRINCIPELE MIHAI” din Capitală EDIȚIA VII - A 1925 Pagina 134 47. Apa Băutura cea mai bună Este apa de isvor. Peste pietre, apa curge Murmurând încetișor. O beau cerbi și căprioare, Ea e limpede mereu; De ea, capul nu ne doare, Nici nu face trupul greu. Las’ să bea deci, vin, bătrânii; Voi beți apă, că nu-i rea. Spirtul, țuica și rachiul: Naiba, dracul, să le iea! Notă: Această poezie
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
de la tatăl meu ... Citește mai mult APA - RESTITUIREDin CARTEA OMULUI MATURALCĂTUITĂ DE I. POPESCU - BĂJENARUDirectorul școalei „PRINCIPELE MIHAI” din CapitalăEDIȚIA VII - A 1925Pagina 13447. ApaBăutura cea mai bunăEste apa de isvor.Peste pietre, apa curgeMurmurând încetișor.O beau cerbi și căprioare,Ea e limpede mereu;De ea, capul nu ne doare,Nici nu face trupul greu.Las’ să bea deci, vin,bătrânii; Voi beți apă, că nu-i rea.Spirtul, țuica și rachiul:Naiba, dracul, să le iea! Notă: Această poezie
MARGARETA MARIANA SAIMAC [Corola-blog/BlogPost/380543_a_381872]
-
Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau pe flori și iarbă, sclipind ca roua-n salbe. Să n-o lăsăm aici, căci ... Citește mai mult CoraPe dealul Feleacului, vara se apropie,Lacrime
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
vatră.Pe mal, iarbă mare și plin de urzici,Și mișună-n ea colonii de furnici.Sub un falnic stejar, un țipăt de pruncMă cheamă, degrabă acolo s-ajung.În groapa cu tină, râmată de-un godac,Un pui de căprioară zăcea ca un colac.L-am scos din groapă. Să umble nu putea.Din frageda-i lăbuță, sângele curgea.Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde,Cădeau
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
degrabă acolo s-ajung.În groapa cu tină, râmată de-un godac,Un pui de căprioară zăcea ca un colac.L-am scos din groapă. Să umble nu putea.Din frageda-i lăbuță, sângele curgea.Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde,Cădeau pe flori și iarbă, sclipind ca roua-n salbe.- « Să n-o lăsăm aici, căci ... XVII. PRIMARUL DIN ORGHIEȘTI, de Aurel Lucian Chira , publicat în
AUREL LUCIAN CHIRA [Corola-blog/BlogPost/380991_a_382320]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > GÂNDURI Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1738 din 04 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului Gânduri 1 poate că ieri n-a fost vreodată deși deznădejdea s-a întrupat în rătăcire cu priviri de căprioară și aerul ce îl împărțim la doi îl respirăm pe rând sau amândoi o dată poate că mâine nu există și așteptarea stă pe suflet ca o eternitate stranie ce plânge cu ochii închiși iar a găsi iubirea perfectă e ca și cum
GÂNDURI de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381173_a_382502]
-
și jucăuș se înalță și el crinul la gradina înflorită privește cu lăcomie grâul a-ncolțit de mult, ploaia caldă îl răsfață vântul pletele-i răsfiră într-un dans seducător nici un pictor n-ar putea să pună pe a lui pânză căprioarele gingașe alergând către izvor ce spectacol minunat, vântul își trece arcușul peste corzile viorii, graurii sunt lăutarii dealul își întinde brațul să fie ușor urcușul iarba pe câmpuri valsează pe-ale operelor arii Referință Bibliografică: ploaia de primăvară / Doina Cotescu
PLOAIA DE PRIMĂVARĂ de DOINA COTESCU în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381259_a_382588]
-
toată viața. - Ai visat ursuleț, continuă ea, zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient, etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-mi o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucai eu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
Ai visat ursuleț, continuă ea, zâmbind șăgalnic. Nu există nimic după moarte, doar întuneric și un vid inconștient etern. Se ridică din pat, își îmbrăcă pe trupul gol halatul ei rozaliu de casă, după care se îndreptă cu pași de căprioară spre baia apartamentului, aruncându-mi o privire scurtă înainte de a închide ușa. - Prostuțule, mai apucai eu să prind din zbor, înainte de-a auzi cum femeia dădu drumul apei în cabina de duș. M-am ridicat și eu din pat
MIZERABILA POVARĂ DIN IUBIRILE PIERDUTE ÎN CONTINUUMUL SPAȚIU-TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1947 din 30 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381400_a_382729]
-
și în universul, care devine lumină, timpul suprimându-se. Numai în tăcere ”ții strânsă lumina devastatoare”: Tăcerea este mina de aur a Lumii: / ..salvezi taina poeziei,/ înlăuntrul și înafara ei.”(pag. 42). Iar dacă metafora poemelor ”e-n cârd de căprioare/ Și întru-n vers cu nopțile târzii”, ea, ” Metafora trântită-n șanț mai plânge”, alteori ” Metaforele tremură de frică”sau mai apoi aflăm ”fior de zeu/ Într-o ”metaforă fierbinte”. Acest tablou al iubirii este întregit de acea ”Puritate” a
”MUNTELE DIAFAN AL IUBIRII” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2215 din 23 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380912_a_382241]
-
Pe mal, iarbă mare și plin de urzici, Și mișună-n ea colonii de furnici. Sub un falnic stejar, un țipăt de prunc Mă cheamă, degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
degrabă acolo s-ajung. În groapa cu tină, râmată de-un godac, Un pui de căprioară zăcea ca un colac. L-am scos din groapă. Să umble nu putea. Din frageda-i lăbuță, sângele curgea. Unde o fi mămica, sărmana căprioară ? Vreun ticălos cu pușcă, o fi vânat-o-aseară ?! Din ochi de copilași, curgeau mărgele calde, Cădeau pe flori și iarbă, sclipind ca roua-n salbe. Să n-o lăsăm aici, căci mâine va fi moartă, Hai s-o luăm acasă, merită
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
n-o să mai vină. Căprița se va zbate să supraviețuiască, Iar prințul cu cornițe, curând o s-o pețească. Și vor avea iubire și nea și aspre geruri, Fără acoperiș, doar sub înalte ceruri. Și astăzi mi-este dor, de draga căprioară ! Aș vrea să o mai văd, în fața mea cum zboară. Desigur, nu trăiește, căci nu este un pom. Nu poate să trăiască nici cât un biet de om. Norocul i-a surâs. Oare cu ce soroace ? Viața nu e numai
CORA de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380985_a_382314]
-
să-și întrețină viața devin hrană semenilor, poate de altă specie. Nici omul nu se hrănește cu om dar orice om trecut în neființă întră în marele lanț trofic care asigură tuturor viețuitoarelor de la microb, gândac, om, leu sau la căprioară masa cea de toate zilele. Că vrem sau nu vrem. Omul este viciat de sentimente. Unul din ele este mila. Un semen suferind stârnește milă și este ajutat prin pomeni. Mila este un sentiment uman înălțător, demn. Dar oameni neoameni
STATUL ŞI POMANA. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374487_a_375816]
-
sine, Vag de tot îmi amintește De farsa unei manechine. O femeie minunată A venit plângând la mine, O zeiță abandonată Și târâtă prin latrine. Am iubit-o într-o vară - Rupt de viață și de moarte, Trupul ei de căprioară, Dor de ea îmi este foarte. A plecat apoi în lumea Ce-aștepta s-o cucerească, Bănuind c-a venit vremea La altcineva să se oprească. A lăsat un gol în mine Neștiind ce rău îmi face; Nu mă pot
DOR DE FEMEIA OMEGA de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374511_a_375840]
-
îmi suflă-n față, Să fiu un drum înzăpezit în câmp Și-un călător surprins de timp... Să fiu zăpada aspru spulberată Și floarea gheții pe un geam pictată, Să fiu eu șuierul hai-hui prin crengi Și urma ștearsă-a căprioarei pe poteci... Să vă privesc pe geamul luminat în noapte, Cum depănați povești în șoapte, De frigul crunt, lacrima să-mi devină sloi, Să mă-ncălzesc privind la voi.. Și-apoi...,dintr-o suflare, pe-o aripă de gând, Să
VISCOL... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374604_a_375933]