KorAP: Find »[drukola/base=căsătorit & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...125 >

3,101 matches

Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684

Thevenot, 1977). În SUA, între 1960 și 1997, numărul femeilor angajate în câmpul muncii aproape s-a triplat, ajungând la 63 de milioane. În 1960, dintre femeile apte de muncă, 37,7% lucrau, iar în 1997, 59,8%. Numărul femeilor căsătorite care aveau un loc de muncă a crescut mai mult în aceeași perioadă, de la 31,9% în 1960 la 61,6% în 1997 (apud Bryjak, Soroka, 2001). În fostele țări comuniste, acest fenomen are particularități marcante datorită economiei de comandă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
psihic și al satisfacției între bărbați și femei în cuplurile maritale. Diferențe și mai pronunțate apar însă între soțiile care lucrează și cele casnice. Astfel, deși există rezultate empirice divergente, cercetările din SUA au arătat că femeile necăsătorite și cele căsătorite care au un loc de muncă sunt fizic și psihic mult mai sănătoase decât cele casnice, pe când bărbații căsătoriți (în principiu și cu slujbă) apar mai sănătoși decât cei necăsătoriți. Femeile de vârstă mijlocie căsătorite, dar casnice suferă în mai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
care lucrează și cele casnice. Astfel, deși există rezultate empirice divergente, cercetările din SUA au arătat că femeile necăsătorite și cele căsătorite care au un loc de muncă sunt fizic și psihic mult mai sănătoase decât cele casnice, pe când bărbații căsătoriți (în principiu și cu slujbă) apar mai sănătoși decât cei necăsătoriți. Femeile de vârstă mijlocie căsătorite, dar casnice suferă în mai mare măsură de depresie decât bărbații de aceeași vârstă, în vreme ce femeile de vârstă mijlocie necăsătorite sau care lucrează nu

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
că femeile necăsătorite și cele căsătorite care au un loc de muncă sunt fizic și psihic mult mai sănătoase decât cele casnice, pe când bărbații căsătoriți (în principiu și cu slujbă) apar mai sănătoși decât cei necăsătoriți. Femeile de vârstă mijlocie căsătorite, dar casnice suferă în mai mare măsură de depresie decât bărbații de aceeași vârstă, în vreme ce femeile de vârstă mijlocie necăsătorite sau care lucrează nu prezintă diferențe în gradul de depresie față de bărbați. Explicația ar fi dată de faptul că bărbații

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
prin cealaltă, ceea ce nu se întâmplă în cazul femeilor casnice. În plus, acestea din urmă ocupându-se „doar” de gospodărie și de copii au un statut social mai scăzut chiar în fața membrilor propriului grup familial. Interesant este că femeile casnice căsătorite declară în proporție mai mare decât cele necăsătorite sau căsătorite, dar având un loc de muncă, faptul că sunt fericite (Bernard, 1972). S-ar părea că este în joc conformarea la așteptările tradiționale de rol feminin ale modelului cultural american

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
În plus, acestea din urmă ocupându-se „doar” de gospodărie și de copii au un statut social mai scăzut chiar în fața membrilor propriului grup familial. Interesant este că femeile casnice căsătorite declară în proporție mai mare decât cele necăsătorite sau căsătorite, dar având un loc de muncă, faptul că sunt fericite (Bernard, 1972). S-ar părea că este în joc conformarea la așteptările tradiționale de rol feminin ale modelului cultural american: soție casnică, centrată pe funcția expresiv-emoțională, al cărei soț câștigă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
declarații, iar în majoritatea cazurilor în perfect consens cu trăirea dramei singurătății, persoanele necăsătorite sau necoabitante au un statut mult mai precar al sănătății fizice și psihice comparativ cu cele ce conviețuiesc în cuplu. Cu deosebire la bărbați. Față de bărbații căsătoriți, cei divorțați au un risc de a muri prematur din cauza bolilor cardiovasculare de două ori mai mare și de șapte ori sporit când e vorba de pneumonie. Este în schema explicativă faptul că, nefiind angajați în responsabilitățile de a avea

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
bunurile, inclusiv dacă înainte, în timpul sau după căsătorie. Tot astfel, se știe că femeile care au serviciu sunt mai predispuse la divorț. Printr-o cercetare obișnuită transversală vom constata o diferență semnificativă după această caracteristică între femeile divorțate și cele căsătorite, în sensul că primele sunt într-o proporție mult mai mare angajate în câmpul muncii. Numai că s-ar putea să se fi angajat după divorț și în acest caz e nevoie de analize longitudinale. Dificultatea majoră survine prin faptul

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
a divorțialității, numărul persoanelor divorțate este mic, întrucât majoritatea se recăsătoresc. În SUA, de exemplu, 80% dintre divorțați intră într-un nou mariaj. În 1982, din totalul populației de interval marital, 6,5% dintre persoane erau divorțate, 60,5% erau căsătorite (dintre care aproape 40% recăsătorite), 26% singure și 7% văduve (apud Beth et al., 1985). Din anii ’80 și până în prezent s-a schimbat însă valoarea procentelor, dar tendințele majore rămân, cu o excepție notabilă (Strong, DeVault, Sayad, 1998): numărulrecăsătoririlor

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cazul recăsătoririlor decât al căsătoriilor efectuate pentru prima oară. În cazul celor din urmă variază între 15 și 25%, pe când cuplurile recăsătorite trăiesc împreună în marea majoritate înainte de oficierea căsătoriei (Ganong, Coleman, 1994). Explicația rezidă probabil în aceea că foștii căsătoriți mizează mult mai mult pe „căsătoria de probă” în a-și estima compatibilitatea. Se adaugă, desigur, și faptul că sunt mai în vârstă, că au deja un domiciliu, că apare firesc în ochii lumii să reînnoade o viață intimă. Cauzele

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
nu doar dezamăgiri, ci și alte costuri importante, printre care acela că încercând să satisfacă nevoile tuturor din familie, să facă pe plac la toată lumea, se epuizează psihic și fizic. Dificultățile mamelor vitrege sunt, desigur, mai mari când copiii bărbatului căsătorit nu numai că îl vizitează sau stau temporar, ci locuiesc permanent cu el. Aceasta din simplul motiv că trăind zi de zi în aceeași casă, problemele sunt mai multe și mai diverse. Funcționează însă și mecanisme mai subtile: în urma bătăliei

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
false reprezentări (mituri): • Persoanele singure sunt mai legate de părinți și rude. Nu s-au constatat diferențe semnificative între „singuri” și „căsătoriți” în ceea ce privește percepțiile și raporturile afective față de părinți și rude. • Persoanele singure sunt mai egocentrice. Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriți, valorizează mai mult prieteniile și sunt mai implicați în treburile obștești. • Cei singuri au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și „căsătoriți” în ceea ce privește percepțiile și raporturile afective față de părinți și rude. • Persoanele singure sunt mai egocentrice. Dimpotrivă, comparativ cu cei căsătoriți, valorizează mai mult prieteniile și sunt mai implicați în treburile obștești. • Cei singuri au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt mai fericiți decât căsătoriții, dar și căsătoriții cred că au

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
au mai mulți bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt mai fericiți decât căsătoriții, dar și căsătoriții cred că au parte de mai multă fericire decât cei singuri. Bărbații singuri par mai nefericiți decât femeile singure. • Persoanele singure văd condiția lor ca o alternativă veritabilă de viață. Fals, majoritatea celor intervievați apreciază că în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
bani decât cei căsătoriți. Datele culese arată că nu e adevărat. • Persoanele singure sunt mai fericite. Aici, studiul menționat, efectuat pe 400 de gospodării, arată că cei singuri tind să creadă că ei sunt mai fericiți decât căsătoriții, dar și căsătoriții cred că au parte de mai multă fericire decât cei singuri. Bărbații singuri par mai nefericiți decât femeile singure. • Persoanele singure văd condiția lor ca o alternativă veritabilă de viață. Fals, majoritatea celor intervievați apreciază că în următorii cinci ani

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
apreciază că în următorii cinci ani se vor căsători și își văd singurătatea prezentă ca pe o stare de tranziție. Următoarele propoziții par să aibă o destul de mare acoperire în realitate: • Persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea căsătoriților. S-a constatat că, într-adevăr, persoanele singure petrec mai mult timp între ele, dar e de observat și faptul că cei căsătoriți au tendința de a crede că e potrivit să-i invite în mediul lor doar atunci când mai

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
să aibă o destul de mare acoperire în realitate: • Persoanele singure nu se apropie prea mult de societatea căsătoriților. S-a constatat că, într-adevăr, persoanele singure petrec mai mult timp între ele, dar e de observat și faptul că cei căsătoriți au tendința de a crede că e potrivit să-i invite în mediul lor doar atunci când mai este o persoană singură. • Cei singuri au mai mult timp. S-a confirmat că așa este și că, bineînțeles, au mai multe și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
în engleză, distincția dintre a fi singur doar fizic și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a lumii contemporane în

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
și a fi singur psihosocial, a trăi singurătatea, este mai bine marcată lingvistic prin single pentru „singur” și lonely pentru „însingurare”). Persoanele singure consumă mai intens singurătatea psihosocială (însingurarea) decât cei căsătoriți, iar cei divorțați mai profund decât cei niciodată căsătoriți. În tot cazul, din necesitate sau ca opțiune liberă de viață, cu toate avantajele și dezavantajele pe care le incumbă, condiția de persoană singură este o realitatemasivă a lumii contemporane în continuă creștere. Și în România această tendință este vizibilă

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
tineri necăsătoriți, conceptul mai larg ce reflectă realitățile erotice ale lumii moderne fiind cel de sexualitate nonmaritală (Strong, DeVault, Sayad, 1998), ce are ca sferă noțională relațiile adulților celibatari, divorțați și văduvi și, desigur, coabitanți. Mai mult, și a celor căsătoriți, adică sexualitatea extramaritală. Societatea și-a sporit permisivitatea pentru sexualitatea nonmaritală în general, chiar pentru cea extramaritală, deși aici în mult mai mică măsură (adulterul fiind sancționat și legal). Menționăm „și-a sporit” fiindcă și înainte de a doua jumătate a

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
pe larg, Miclea, 1999- reprezentarea negativă de care vorbeam să se întrețină și să se amplifice.) Într-adevăr, cu toate că trecerea de la societățile tradițional-culturale la cele modern-urbane a însemnat un proces de fragmentare a gospodăriei ca familie extinsă, relațiile dintre copiii căsătoriți și părinții în vârstă continuă să aibă substanță. De altminteri, prin diferite condiționări socioeconomice, ca și prin tactici deliberate, între familiile mai tinere și cele de vârstă mai înaintată încă subzistă coabitarea sau o proximitate geografică apreciabilă. Conform datelor oferite

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
condiționări socioeconomice, ca și prin tactici deliberate, între familiile mai tinere și cele de vârstă mai înaintată încă subzistă coabitarea sau o proximitate geografică apreciabilă. Conform datelor oferite de L. Roussel (1976), în Franța, mai mult de 75% dintre copiii căsătoriți locuiesc la o distanță mai mică de 20 km de părinții lor. În România, coabitarea persoanelor vârstnice cu descendenții lor adulți era în anii ’80 de circa 50% în mediul rural și de 10-30% în mediul urban (Mihăilescu, 1983). Și

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
cu formele de schimb din țările occidentale (Hagestadt, 1995; Hogan et al., 1993). 8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitatetc "8.3.4. Sistemul parental în contemporaneitate" Considerațiile de până acum s-au centrat cu predilecție pe raporturile copii adulți (căsătoriți)-părinți în vârstă. Acestea au și cel mai mare volum și cea mai mare semnificație în totalitatea relațiilor de rudenie în societatea contemporană. Proeminența lor în studiile de specialitate este dată și de o distorsiune teoretico-metodologică, după cum bine observă M.

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
Smith, 2001): „Tinerii n-ar trebui să facă sex sau să trăiască împreună până când nu se căsătoresc; cei mai mulți oameni ar fi fericiți dacă s-ar căsători și ar avea copii; mamele copiilor nici n-ar trebui să aibă slujbe; cuplurile căsătorite ar trebui să fie împreună pentru totdeauna, cu excepția cazurilor de abuzuri sexuale” (p. 299). În a doua accepțiune avem o concepție mai modernă despre tineret și familie, în care credințele de mai sus nu sunt atât de imperative, în special

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
vecini, rude, colegi, alte persoane. Ea era total neorganizată. b) Existența unor instanțe, instituții informale. Acestea au fost create de colectivitățile umane cu scopul expres de a asista și ajuta familia, în special pe cea tânără. Sfatul bătrânilor, sfătuirea tinerilor căsătoriți și mai ales instituția nășitului intră în această categorie. Față de primele (a), ele aveau un oarecare grad de organizare, legitimizare socială și, probabil, o mai mare eficiență, dar rămâneau totuși la nivelul cunoașterii și practicii comune. c) Persoane și instituții

Sociopsihologia și antropologia familiei by Petru Iluț (2005) [Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]