2,578 matches
-
distante și estompate, un fundal plăcut al conversației bărbaților. Bărbații erau dichisiți și fără burtă, cu părul scump vopsit și fețele netede, fără riduri, așa că nici unul dintre noi nu-și arăta vârsta, ceea ce mi se părea un lucru bun, în timp ce căscam pe șezlong. Eram cu toții destul de detașați, înclinați spre glumă, deși nu-i cunoșteam foarte bine - fiecare se rezuma pentru mine la o superficială primă impresie. Mă uitam la o roză a vânturilor de pe acoperișul casei Allen, când Mitchell m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
băieții. Nu neverland ci neverneverland. Scriitorul îmi spuse să-l tastez imediat. Acceptat ca parolă. Și în timp ce pe ecran apărea fotografia digitală a lui Maer Cohen acompaniată de o scrisoare lungă ce începea cu cuvintele „Hei, RD,“ alt hău se căscă în camera lui Robby. (Robert Dennis era RD.) Am înghețat când am auzit declicul din spatele meu. Înainte de a mă întoarce, am auzit un croncănit pițigăiat. Terby era în pragul ușii, cu aripile întinse. Nu mai era o păpușă. Era altceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Coșmarul devenise o aventură. Erau zdruncinați dar în același timp tari și rezistenți. (Era singura undă de ușurare pe care am resimțit-o vizavi de noaptea aceea.) Sarah și Robby fuseseră plictisiți și obosiți după drumul până la hotel, continuând să cască în ascensor și nu va trece mult și se vor trezi și vor comanda micul dejun de la room service înainte de a fi duși la școală de Marta (cu toate că va depinde de ei dacă vor vrea să meargă sau nu), iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
a relatat scena mai târziu, pe avion.) Tavanul deasupra noastră se despică în fâșii lungi, zimțuite, prăfuindu-ne părul cu solzi de gips. (Nu-mi amintesc să fii văzut asta dar scriitorul insistă că am văzut-o. Scriitorul a spus: Căscai ochii.) Vopseaua începu să se cojească în valuri pe pereți. Nimeni nu mai știa unde să se uite. Și în timp ce priveam asta ca într-un vis am văzut că sub vopsea se afla tapetul în dungi verzi care acoperise pereții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pun totul cap la cap, iar scriitorul mă va persifla pentru încercarea asta. Existau prea multe întrebări. Ceea ce se va întâmpla întotdeauna. Cu cât mergi mai departe, cu atât vor apărea mai multe. Și fiecare răspuns e o amenințare, se cască un nou abis, pe care numai somnul îl poate închide. Nimeni nu va spune: Îți voi arăta ce s-a întâmplat și voi face ca totul să fie perfect transportându-te în acele locuri senine unde nu va mai trebui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
otomane, făcând o repede mișcare, ne închiseră într-un cerc de baionete și întinseră către noi chiar câteva tunuri. Mare fu efectul acestei manevre neașteptate. O tăcere de consternație se făcu deodată pe câmpie, multe fețe păliră, multe guri rămăseseră căscate de surprindere sau de spaimă. Aproape un sfert de oră trecu astfel, în chinurile așteptării. Rustan-bey, secretarul lui Fuat efendi, vine din partea șefului său și cere să-mi vorbească. șirurile se deschid, înaintează până la mine și mă vestește că vine
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
consumă în tînjire, respectiv în regret, în frustrarea lui e prea devreme și în tristețea lui e prea tîrziu. în fond, atunci cînd Max se îndrăgostește pentru prima dată, el nu suferă altfel decît orice alt puber a cărui ignoranță cască un hău de netrecut între dorință și realizarea ei. Iar spre sfîrșitul vieții, cînd își scrie memoriile, spiritul lui nu e mai uzat, nici mai gheboșit de fructele grele ale experienței decît al altor bătrîni. Numai că, fiind un om
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
mi-a dat număru tău m-a loat la mișto așea. Adic-am vrut să văd dacă răspunzi tu la număru ăsta. În rest, să fii sănătos și te bag în mă-ta. (Râde tare și închide telefonul. Stau un minut. Casc o dată de mi se rup fălcile. Am dormit puțin. Sună. Răspund.) Alo, da. Băi, ce bou ești, bă, Piersic. Da, știu, frate, te rog încă o dată să mă ierți, nu știu ce am azi, dar nu prea sunt în formă. Tu ce
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
după cel de Roman și Rădăuți, în ierarhia Bisericii Ortodoxe din Moldova la mijlocul secolului al XVII-lea. Despre românii ortodocși („schismatici”), episcopul noteză că aveau trei biserici, dar una episcopală: două de lemn și una de piatră, „la care se cască o crăpătură și aproape de ruină este episcopia”. Locuitorii târgului erau valahi, dar mult mai mulți unguri („et in omnibus priores, unde infimam etiam partem oppidi Valachis inhabitandam concessere”), lucru puțin probabil. „Dregătorii - scrie Bandini - se succed astfel că, dacă un
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
diferite părți. Bietul om la început era foarte bucuros că poate sta la căldură și câștiga parale cu interesanta lui figură fără să facă nimic; dar de la o vreme, silit fiind să șadă neclintit în aceeași pozițiune, se plictisea amar, căsca, de i se rupeau fălcile, și picura de somn, încât trebuia la fiecare sfert de oară să-l scuturăm, ca să nu cadă de pe scaun. Nu știu zău dacă după câteva ședinți n-ar fi fost el mai bucuros, pentru același
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
eternelor păcate mâini și picioare-n tencuială scurmă descriu un cerc dar nu se pot abate mă zbat cumplit să scap de sub lăcate durerea-n pieptul țeapăn nu se curmă cu cât încerc să ies de sub strânsură cu-atât se cască rana mai ușor și-n oase simt o crâncenă arsură iar zborul slobod e amăgitor îmi intră zgura nemilos în gură și-n juru-mi fluturi cu duiumul mor (Brașov/Galați, ianuarie 2014) Mihaela Albu M-ai întrebat și despre sintagma
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
nu avem nevoie de împrumuturi și, spre deosebire de atunci, nu se vor aplica „curbele de sacrificiu”, dimpotrivă, din motive lesne de înțeles, s-au promis creșteri de salarii cu 50%, ceea ce i-a determinat pe stăpânii banilor Europei și Lumii să caște mai bine ochii asupra României care face excepție de la regulă. Cornul abundenței electorale, pus în relație cu mașina de vot, a trezit suspiciunile finanțiștilor care au venit la fața locului să ne tragă de urechi, să servești societatea de consum
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
care mirosea a catran înmuiat de soare. Luna cu chip palid făcea decorul să arate romantic; ceea ce îi cădea mai degrabă prost. Acum, distanța îl separă mai sigur de Isidora decât onorabilitatea familiei lui. Era singur, și pentru multă vreme. Căscă și vru să se ridice, dar pe marea poleită de lună, ceva prinse să joace, ceva nedefinit, incert, poate chiar iluzoriu. Un obiect minuscul care plutea pe ape, săltat și ascuns alternativ de ritmul puternic al mării. Un rest putrezit
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
să-și arate independența, chiar indiferența. Nu mai formează o unitate, ci un cuplu inseparabil, minat de un perpetuu dezacord. Resimte receptivitatea corpului față de boală ca pe o trădare. Corpul a rupt în mod unilateral contractul. Distanța care s-a căscat între ei este irecuperabilă. Mai rău, s-a instalat o opoziție între conștiința care vrea să dăinuie și suportul ei organic, un mecanism cu limite, care nu are veleitatea de a realiza imposibilul. Se instalează trainic o toamnă aurită. Ea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
beția trupurilor pierdute în același vis era menită să justifice, să perfecționeze, chiar să sporească tehnica. Beția, doar ea. Pentru cei interesați de tehnică, există anumite locuri deocheate. Încercase și el o dată și nu mai repetase. Lăsând deoparte temperamentul, se căsca, cred, între cei doi amanți ceva ca un decalaj istoric. Din cauza profesiei, dar poate și din fire, Nastia nu se împiedica nici în falsele pudori pe care epoca le recomanda femeilor, nici în slăbiciunile care treceau drept o scuză a
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
lor,era o fătucă blondă, subțirică, de puteai să o iei subsuoară și să fugi cu ea. După recunoașterea și identificarea vinovatului, s-au retras toți inclusiv violatorul, rămânând doar personajele principale, printre care și eu, pe post de gură cască, să-i aud declarațiile babei. Incepe reportera cu microfonul și întrebările:”No și cum o fost bunică, cum de ați căzut tocmai dumneavoastră în cursă?” -„No, d’apoi cum o fo, eu am măs la baltă să-mi spăl chicerele
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
jurnal de călătorie, în timp ce partea umbroasă - șicanele, enervările, problemele de sănătate, surprizele neplăcute, rutina „frecușului cotidian” - rămâne în penumbra memoriei diarist-ului. Totuși, nu și furtișagurile cărora le-au căzut victime câțiva colegi de-ai noștri pe drum. „Să nu caști gura!” - este dezideratul imperios pe care mi-l rostesc mie însumi în fiecare zi, martor al acestor întâmplări ce otrăvesc din când în când atmosfera generală și produc încurcături staffului german. Dar mai bine să vorbesc despre lucrurile plăcute: dincolo de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
-uri interactive, concursuri cu public. Locul reprezintă un amfiteatru natural, avându-și baza situată mult sub nivelul străzii, încât îți dă o senzație de vertij, dar mai ales de surpriză, pentru că nu ai fi bănuit un asemenea „buzunar” de vid căscându-se la picioarele tale. Lumea noastră se adună cu sentimentul datoriei împlinite, venind de la cele trei reading-uri din oraș, care angajaseră scriitori baltici, scandinavi, francezi și ex-iugoslavi. Aici, în „groapa teatrală”, atmosfera e de chermeză veselă, striată cu mici lecții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
sufla în paharul cu apă? Dacă nu chiar în iaurt... Ce vrei de la mine, Vlade? Nimic. Nici măcar o explicație, așa, ca-ntre bărbați... Și pentru că ai adus vorba de fosta noastră prietenie, acum cînd te-nsori, îți dau un sfat: cască ochii bine, mai ales că lumea te crede plin de bani... Pocnește scurt din degete, mă lovește cu degetul arătător în piept, se rotește pe călcîie și iese pe ușa laterală, spre instalația de care se ocupă. Nici măcar nu mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să se dumirească de prezența mea și să mă întrebe cine sînt și ce caut. Cobor, las portarului biletul pe care mi l-a dat la intrare, îl aud spunîndu-mi că trebuia semnat, dar eu ridic din umeri și ies, căscînd îndelung sub privirea mirată a milițianului care se plimbă pe lîngă scări. Străbat piața largă, pavată cu cuburi de piatră și plăci de marmură, trec printre cele două blocuri din partea cealaltă a pieții și-mi continuu drumul, ocolind pe o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cer, lasă-ne în pace, altfel dau cu barda în tine! Bateriile de rezervă au intrat în circuit. De afară, zgomotul gazului ieșit prin supapă se aude mai încet, parcă strangulat dar se aude! Merge! strigă Vlad, apoi începe să caște, întinzîndu-se, cu brațele larg desfăcute. Abia aștept să beau o cafea mare, neagră și caldă, servită de o mînă mică, albă și fierbinte... Dar mai ales fierbinte! Apoi... Apoi ,,tu ești a mea pot trainic doar brațele să spună, / Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se vor ridica niște... Îmi las bărbia în piept și-mi înăbuș un căscat, acoperindu-mi gura cu mîna în care țin mănușile. Aici, la combinat, ce faci? mă întreabă Fulvia. Pînă azi, m-am ocupat de un separator, spun, căscînd din nou. Scuză-mă! Sînt tare obosit... "Separator"?! se miră Fulvia. Ia stai: care-i numele tău? Vlădeanu. Fulvia începe să rîdă: Ca să vezi! Cu tine m-am certat azi, deci... Pentru separatorul tău trebuie să mă scol mîine la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
întoarse surprins. Zări în fața lui o siluetă feminină care se mlădie șer puitor și îl cuprinse în brațe cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cu sete. — Nu știu ce m-a apucat brusc, îi șopti Anda. Mă plictisesc! Eram cu tăntălăul de regizor la un bar și am căscat. Am căs cat, Edi, îți dai seama! Eu, eu să fiu plictisită! Atât de plictisită încât să casc! Anda râdea în prag, hohotea de râs, cu o poftă dezlănțuită. — Ce prostie! Ori am îmbătrânit, ori m-am scrântit la cap! Mi-am adus aminte de jocurile noastre care ne țineau mereu în priză și atunci, pe loc, mi-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
tine, să te văd! Sau, de fapt, să te iau la întrebări! Ce dracu’ cauți aici, că văd că te-ai pus pe picioare. Chiar arăți mai interesant, cu semnul lui Zorro pe obraz! Ce dracu’ faci toată ziua aici? Caști ochii la mironosițele de pe plajă? Hai înapoi cu mine duminică! Sau mâine... Sau chiar azi... Acum! Cu taxiul ăsta care mă așteaptă! Da, da, hai să fugim cu taxiul! bătu ea din palme. La lumina din hol, chipul Andei îi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]