2,531 matches
-
cum să facem s-o aducem la noi? - Ei, băiete, dar grăbit mai ești! Eu și fetele mele suntem tare obosiți... Nu vrei să ne ajuți la răsucitul firului până ne odihnim puțin? mai zise Moș Vreme întinzându-se și căscând. - Te ajut, Moș Vreme, zise săritor Mărțișor. Și-apucă mânerul vârtelniței din mâna fetei care răsuflă ușurată, lungindu-se lângă soră-sa. Unde nu se opinti Mărțișor și începu să învârtă repede vârtelnița, de-l sperie pe Moș Vreme. - Hei
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
că una e Alaska, și alta antigelul? noi nu merităm, lor nu li se cade să audă-n somn triste cavalcade cade sau nu cade domnița din balcon care mirosea a odicolon? uite cum plutesc lișițele balta cu ce voluptate cască unu-n post și nu zice nimeni să-l luăm la rost că așa au dormit liderii la Yalta și ne-au oferit ca pe un desert care se servește gratis la concert! Referință Bibliografică: așa au dormit liderii la
AŞA AU DORMIT LIDERII LA YALTA de ION UNTARU în ediţia nr. 1744 din 10 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376976_a_378305]
-
o mângâiere Un zâmbet răsărit la orizont Sărutul ce-i pe buze-o adiere Ce visele trezește-n gândul tont. * N-am vrut să fiu decât geana speranței Ce fâlfâie-n fiorii adormiți Când se prăvale muntele credinței În haosul căscat de umilinți. * N-am vrut decât să îți devin refugiu Din calea celor ce știu cum să sfâșie Să îți arăt că noaptea nu-i un giulgiu Că poate fi un vis, o bucurie. * N-am vrut decât să-ți
N-AM VRUT DECÂT... de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 1492 din 31 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377028_a_378357]
-
emite un fotbalist ori cum a glumit un oier cu o pițiponacă siliconată! Exclus!! Asta însemna, nici mai mult, nici mai puțin decât sfârșitul lumii civilizate... Sinuciderile păreau inevitabile. Și totuși... Când internauții insomniaci nu mai avură la ce să caște ochii toată noaptea ca să aibă motive de a dormi toată ziua, căzură într-un somn adânc. Peste câteva zile când îi trezi foamea începură să caute de lucru că era jale. Hackerii deveniră inutili și intrară în povești pentru haimanale
DILEME LA NIVEL ÎNALT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377908_a_379237]
-
locuri mirifice! Totuși, am o senzație stranie. Simt nevoia de evadare spre necunoscut. Uneori parcă aștept pe cineva să apară în miez de noapte și să-mi dezvăluie un mare secret! - Și ce-ai făcut în munți, doar n-ai căscat gura cum curge apa din vârful stâncilor în hău!? - Am rămas impresionat de farmecul oferit de cascadă... Dar să-ți povestesc pe îndelete prin ce am trecut... Femeia asculta cu atenție, iar din când în când își lipea cu gingășie
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
în cinci minute. - Peste așteptări, îi răspund, dar tu? - Eu am mai mers cu avionul, n-am nicio problemă! - Doar că vomiți incontinuu! se amestecă și Voquin. De ce nu încerci să dormi un pic? - Nu pot. - Nici eu, zic. Voquin cască prelung. - Lasă că dorm eu și pentru voi! Și adoarme instantaneu sub privirile noastre uluite. - Adevărul e că s-a sculat cu noaptea în cap! îi ia apărarea Ingrid. Nu știu ce ne-am fi făcut fără el! - Ca să nu mai vorbim
DRUMUL APELOR, 36 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376315_a_377644]
-
unui ocean de un albastru intens ca ochi Correi. Nici urmă de furtună. Valurile ne zguduiseră toată noaptea. Dormisem foarte puțin amândoi, iar acum încercam să recuperăm. Corra mai are două ore până să intre în schimb și se întoarce căscând pe partea cealaltă. Mă întorc și eu. Căpitanul ne anunță prin stație că vasul este în regulă și că fregata militară, cu care trebuia să ne intersectăm, deviase de la curs din cauza uraganului, astfel că întâlnirea fusese ratată. Nu spune nimic
DRUMUL APELOR, 25 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376323_a_377652]
-
jos! Individul se holbează derutat în cartea mea de identitate. - Nu-i ăsta! le spune colegilor, returnându-mi documentul. De ce naiba n-ai spus de la început? - N-am prea avut când! răspund, culegându-mă de pe jos. Dar voi de ce nu căscați bine ochii? Am să fac plângere! - N-ai decât! - Și să-mi puneți la loc ușa! - Să-i puneți imediat ușa la loc! îmi sare în apăreare doamna Florescu, care apăruse și ea între timp. Nu puteți lăsa omul așa
DRUMUL APELOR, 37 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2276 din 25 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376316_a_377645]
-
Locuiești departe? - Nu, două străzi mai încolo. - Eu în partea cealaltă, dar am ceva de luat de la mătușă-mea, după strada ta. Pot să merg cu tine? - Bineînțeles, de ce nu? Am tăcut amândoi tot drumul. Aș fi vrut să-mi casc gura și să-i spun ceva inteligent dar nu mi-a venit nimic în minte sau ce mi-a venit mi s-a părut prostesc sau s-ar putea s-o supere, să strice totul, așa că mai bine am tăcut
PRIMUL SĂRUT de STEFAN KELLNER în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376560_a_377889]
-
vântului ce galopa neobosit locurile precum un cal sălbăticit, regăsea mirosul acela inconfundabil, umed și sărat ca de vietate marină și totuși... privirile-i continuau să caute ceva și senzația de gol ca interiorul unui clopot imens care i se căsca în suflet și a cărui limbă vibra într-o adâncă tristețe, părea că se făcea simțită mai acut ca oricând. Începea să înțeleagă că prezența acestei senzații, oriunde s-ar fi aflat ea, ca persoană, fie în înspumatele valuri, fie
NEVĂZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375830_a_377159]
-
în urmă cu 30 de milioane de ani de ghețari monumentali: zece kilometri de pajiști și lunci, străjuiți de monoliți impozanți, din granit șlefuit parcă de un meșter gigantic. Peste tot se ridică spre cer domuri de stâncă, sau se cască prăpăstii abrupte. Toată valea se asemuie cu o singură alee, pregătită parcă să-și întâmpine un prezumptiv oaspete uriaș, o cale regală flancată de gardieni din rocă supradimensională, ce strălucesc metalic în lumina care se propagă prin aerul pur. Prin
YOSEMITE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375251_a_376580]
-
regulate. Dar nu tot românul călător enervează. Ba din contră, în general face eforturi și chiar reușește să nu atragă atenția deloc. Modestia e totuși o virtute, după cum bine am învățat pe la școli. Ne-aliniem frumos, în rând cu lumea, căscând discret ochii și luând aminte la tot ce putem învăța. Unii sunt modești, alții băgăreți. Nu toți ne comportăm la fel, dar avem aceeași esență la bază, trăsătura care nu jignește pe nimeni: curiozitatea înnăscută. În concluzie, suntem, fără-ndoială
ROMÂNUL CĂLĂTOR de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/375277_a_376606]
-
noaptea senină să te-alint cu drag mă caut, te caut unde ne e pragul să te-mbrățișez și să te sărut pe fruntea înaltă ce mult a trecut... ne-am înstrăinat făr’de-a noastră vrere și hăul se cască între noi adânc și tot mai departe ne desparte tot ca volbura ape ne desparte pluta ce ne-a legănat cândva într-un glas am cântat NOI, Doamne, sau doar am visat...!? Ctrl/Cmd+V Referință Bibliografică: PĂRERE...(?) / Elena Neacșu
PĂRERE...(?) de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372768_a_374097]
-
în draci, cu gesturi care mi-au provocat râsul, preciză el, dând coate studentului ce nu contenea să râdă. - Mda, bine! Se pupă și ei cum știu și cum le place... Urmărește graficul de patrulare, domnule Mititelu, iar voi, ceilalți, căscați ochii bine și nu scăpați nimic din face obiectul muncii noastre! dădu el noi indicații și își aleasă o poziție comodă pe scaun, mult mai odihnitoare. Din nou, liniște adâncă în mașină, întreruptă doar de unele intervenții prin radio ale
D ALE POLIŢIEI (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373035_a_374364]
-
dar nu vă spun, pentru că și eu tac din același motiv. De aceea suntem cu toții vinovați de tot ce s-a întâmplat până acum --Ai terminat circul, bă, amărăștene? a izbucnit Casapu. Până când faci exhibiții în fața acestei mulțimi de gură cască? Hai, ia plecați, fiecare la casa lui, că noi avem treabă să dăm mâncare la porci, nu să facem circ. Ilie, și voi, mă, hai, plecați la porci! Toți trei porcarii executară porunca. --Mai am puțin și termin, dom’ inginer
SRL AMARU-17 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1665 din 23 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373187_a_374516]
-
repede cu copilul care începu să plângă de foame. Unchiul Stump făcu rost de puțin lapte de căprioară și îi dădu copilului să mănânce așa cum le dădea și iezișorilor de căprioară. Copilul mâncă repede, cu poftă, apoi, după ce se sătură, căscă o dată și adormi liniștit. Unchiul Stump își luă sticla de whisky și pachetul de țigări de foi și se așeză pe balansoarul său, în fața copilului. Bobby se uita nedumerit când la copil, când la bătrânul Stump care, într-un balans
COLIBA DIN MUNŢI de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 1686 din 13 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373256_a_374585]
-
să te am de client la Trocadero!” “Nu mai merg acolo, domnule inginer, simt pe zi ce trece că mă ratez și am de crescut copiii-ăia!” Fiecare om se ratează odată-și-odată, deschidea el vorba despre acest subiect, atunci când se cască prăpastia dintre intenții și realizări, dintre ceea ce voim să ajungem și ceea ce suntem și cu orice eforturi, nu mai reușim să reparăm nimic, începe ratarea...Mie mi-a plăcut zborul..., Îmi plăcea să domin lumea de acolo de sus, din
INGERUL CARE A CAZUT DIN PARADIS de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1703 din 30 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372153_a_373482]
-
statura mai degrabă potrivită și părul oarecum vâlvoi. Cu așa descriere completă îl găsim în vreo cinci luni.Si spui că actele îți trebuie... - Normal ! - Atunci e indicat să le declari pierdute. Declari că le-ai pierdut ,fiindcă ai fost căscat. Și-așa nu poți să spui c-ai fost cu ochii în patru. Le afișam în monitor că nule și într-o lună ai altă poză-n buletin. Și nu ne încărcam nici noi cu caz nerezolvat ! Deci asta era
LA POALELE MUNTELUI SEMEȚ de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1617 din 05 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379740_a_381069]
-
bunica fată mare și mai ales dacă nu se întinde o masă cu tot felul de pișcoturi, cornulețe, sucuri din cele mai năstrușnice rețete ori vinuri din surcele și pleci uite-așa, mai treaz de cât ai venit după ce ai căscat gura la așa zisul postmodernism al poeziei românești România este deci o țară plină cu poeți îi întâlnim la tot pasul dar cel mai frecvent ne lovim de ei pe Facebook unde se laudă între ei care mai de care
DACĂ NU AŞ AVEA DREPTATE... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1755 din 21 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374650_a_375979]
-
convocase pe jucători. Se va plimba puțin prin parc, va privi oamenii care mișunau pe străzi și va face tot ceea ce era necesar pentru a alunga tensiunea. Nu se grăbea. Cu geanta în care își pregătise echipamentul aruncată pe umăr, căscă ochii la vitrinele proaspăt aranjate cu ornamente de sezon, bucurându-se de culorile toamnei. Dovleci sculptați, frunze din hârtie colorată, figurine cu vampiri și vrăjitoare, păreau desprinse dintr-o poveste. Îi atrase atenția un mic magazin de legume-fructe, înghesuit între
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
îi urmărea mișcările cu un mic zâmbet agățat în colțul buzelor, devenite subit mai roșii și mai lucioase. Pe el, însă, îl fascinau acei struguri, cu niște boabe cât nucile, pe care abia aștepta să îi savureze înainte de meci. MECIUL! Căscând gura în stânga și în dreapta, cărând lăzi și visând la struguri, pierduse noțiunea timpului. La vederea cifrelor de pe ecranul telefonului, simți că inima îi urcă în gât. Mai erau douăzeci de minute până la începerea teribilei confruntări. Adio încălzire, adio scheme tactice
STRUGURI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374755_a_376084]
-
Relatare > HAINA ROȘIE DE CATIFEA Autor: Dorina Stoica Publicat în: Ediția nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Pufoasă mătăsoasă, ca un motan birmanez mă privește zâmbind cu buzunarele rânjite până la mâneci, cu gura roșie a gulerului tunică căscată a somn, a plictis sau mai degrabă a nerăbdare. Parfumată, iscusită ca o femeie de patruzeci și șapte de ani împliniți, e gata de plecare dis-de- dimineață. O ating după mulți ani cu inima cât un purice, ce dor mi-
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
trei sute de metri. Grăbesc pasul. Magazinele se închid. Cu haina în suflet mă urc în tramvaiul care înaintează agale. Calătorii privesc în gol, indiferenți, obosiți după o zi de muncă. Colega de cameră e deja acasă. Prăjește cartofi. „Iar ai căscat gura prin consignații, poate într-o seară îți face vreunul felul”, mi-a șuierat colega urâtă de rea ce e. O roade invidia, e fată batrână, nici un barbat nu o place și ar vrea să se marite. Adorm cu gândul
HAINA ROȘIE DE CATIFEA de DORINA STOICA în ediţia nr. 1415 din 15 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371656_a_372985]
-
făcut? spuse el desfăcându-și brațele cu palmele ridicate în sus. -Nu acuz politica Romei, mărite procurator, doresc însă să spun că în timp ce unii se îmbogățesc tot mai mult, ceilalți sărăcesc și ei și mai mult, între unii și ceilalți căscându-se încet, încet, o prăpastie de netrecut. -Așa a fost dintotdeauna Iocentus, aprobă el cele spuse. Asta ca să nu spunem, sau să creadă cineva că cezarul Tiberius, zeii să-l ocrotească, a scăpat frâiele imperiului din mână iar aceste lucruri
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL TREILEA FRAGMENT(1). de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371595_a_372924]
-
din nori amuțindu-l, Mladin se strecură neauzit și nevăzut către odăile în care știa că dormeau împăratul, împărăteasa și fiica lor. Tocmai pe când se pregătea să deschidă prima ușă, auzi un păcănit cunoscut. - Vezberbarel, ce cauți tu aici? Arătarea căscă ochii mari și se pregăti să fugă din fața prințului. Mai rapid decât spiridușul animalelor, feciorul de împărat îl apucă de ceafă și îl ridică de la pământ. - Din ăsta-mi erai? Nu zise bine aceste vorbe când ușa în fața căreia se
LIA CEA ÎNŢELEAPTĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2266 din 15 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375617_a_376946]