1,541 matches
-
semăna cu tipa aia (Ioana Domșa) care ne privea de la capul patului lui tata și asculta împreună cu noi, mereu, teatru radiofonic pentru copii. Iar cu el, v-am mai spus, nu era greu să rămâi mut, paf sau cu gura căscată. În Deltă, de exemplu, în campingul de la Murighiol, a stat o seară întreagă la terasă (cu un amic, Sandu, un subinginer care-i spunea șefu’ și care avea un Fiat 800 și o nevastă Sanda), m-a pus să umblu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
că le fixez chipurile, am prins tot ce exista de la brâu în jos, mai ales ce se zărea sub fustițe. Pe urmă, pe la asfințit, jucând noi trei fațea (după ce, la școală, Magdalena Dina tocmai ne lăsase pe toți cu gurile căscate, scriind pe tablă expresia aia ciudată și corectă gramatical, de-a v-ați ascunselea), s-a întâmplat s-o caut pe Alexandra Ștefănescu, s-o caut și s-o caut, în propria mea casă, unde cunoșteam toate ungherele, dulapurile, perdeluțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
În valoare de peste o sută mii lei...! Garantez eu, bunii mei amici. La o percheziție domiciliară, ve-ți găsi aur cu kilogramele, valută occidentală nu mai vorbim de câteva milioane lei...!” Observând pe cei doi amici privind la el cu gura căscată, sococti necesar să mai precizeze.” Cu siguranță, această anchetă penală Îți va aduce ție Huzume gradul de colonel, iar ție dragă Tudose, cine știe. Ambiția ta de ani de zile de muncă și trimeteri la Închisoare cu vină ori fără
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone Își șterse cu batista ochii. „De necrezut...! Geamurile acestor vitrine a magazinelor au fost lustruite de o așa manieră,Încât nu poți realiza dacă produsele expuse sunt protejate ori nu...! Iar În afară de asta, cum să nu privești cu gura căscată...!” Orașul Frankfurt pe Main, escala temporară a celor doi evadați din raiul comunist, Îți Încânta privirile În timp ce curățenia străzilor era atât de perfectă Încât toți pietonii ar fi trebuit să circule În, papuci de casă...! Absolut, peste tot locul unde
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
tînguindu-se de parcă tocmai era pe punctul de a face un lucru atît de eroic Încît nici o altă mamă din istoria lumii nu s-ar fi Încumetat niciodată să-l facă, se trîntește pe pat - buf - și adoarme imediat, cu gura căscată, sforăind și total surdă la haosul stîrnit În jurul ei. Zgîriind cu ghearele, Împingînd, mușcînd, scîncind, toți treisprezece ne avîntăm simultan asupra celor douăsprezece mameloane. Lapte și nebunie. În acest joc de țîțici muzicale, eu rămîneam cam Întotdeauna pe dinafară. Uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o palidă Înțelegere intelectuală a acestui aspect al lumii. Nu avusesem nici o astfel de experiență concretă de acest gen pînă atunci. Acum, cînd dau filmul vieții mele Înapoi, văd că acest moment, cînd am rămas să mă uit cu gura căscată la aceste creaturi golașe, la acești Îngeri, a marcat ceea ce biografilor le place să numească un punct de cotitură. Prin urmare, asta voi face și eu și voi spune că pe data de 26 noiembrie 1960, În fața clădirii cazinoului de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
văzut reacția lui Norman la floare, mi-am dat seama că s-ar putea să fi mers prea departe. Ziceai că l-a văzut pe dracu. S-a holbat la trandafirul cel galben din cana lui de cafea, cu ochii căscați, apoi s-a uitat În jur, pe urmă sub birou, de parcă ar fi fost Îngrijorat să nu-i sară cineva În spate. A luat trandafirul din cană și l-a pus pe birou. Toată dimineața a aruncat Întruna priviri către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
putință. Adio fermoar. Adio fermoar. În mod total absurd, am Încercat să amplific efectul chițăind cît de tare am putut. Mesajul meu ajunsese la țintă, vedeam limpede. Femeile și fetița se opriseră și stăteau tustrele uitîndu-se la mine cu gura căscată. Adio fermoar. A trebuit să-mi las toată greutatea pe picioarele dinapoi ca să spun asta și, În entuziasmul meu, mi-am pierdut echilibrul și am căzut pe spate. Una dintre femei a Început să scoată un sunet precipitat, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Însă acest film era o excepție, din motive evidente. Totuși, nu eram sigur dacă lui Jerry o să-i placă sau nu. M-am uitat la el să văd ce reacție are. Dormea dus, cu capul dat pe spate și gura căscată. Uitîndu-mă În jur În sală, am văzut alți cîțiva indivizi În aceeași atitudine, și m-am gîndit atunci că, dacă n-ai ști care e adevărul, ai putea crede că Jerry nu e decît un biet alcoolic ca oricare altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de pe prima pagină comunică prin intermediul esofagului meu cu un cuvânt de la pagina 40 și că nervii mei cranieni scurtcircuitează simboluri și aluzii. Asemenea homunculului care se-ntinde pe emisferele cerebrale, îmi întind și eu sub scoarța textului fruntea-ncrețită, gura căscată, limba întinsă pe douăzeci de pagini, trupul mic și ridicol (dar palmele cu falange enorme, făcute parcă să susțină arcul de piatră al povestirii). Sânt totuna cu textul care mi s-a lipit de corp și mă-nveninează. Scriu mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Vibrația plasei se opri. Lulu suia încet, ajutîndu-se de mâini, metru cu metru, până ajunse în dreptul meu și mă depăși. Abia când se îndreptă de mijloc pe buza cuibului văzu fiara. Rămase încremenit, cu ochii măriți, obrajii contractați și gura căscată într-un urlet neauzit și cu atât mai neomenesc. Păianjenul zvâcni înainte. Se roti rapid în jurul femeii-bărbat, înfășurîndu-l, înfășurînd-o în fire subțiri și cleioase. Aș fi vrut să privesc în jos ori în altă parte, sau să-mi pun palmele
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
de musculițe aurii, fre-mătînd din miliarde de frunze transparente. O fetiță venea direct către ușă, pe o cărare mărginită de lăstari, măcriș și clopoței. Am rămas secole acolo, explorând în toate direcțiile, dând de perete toate ușile și lăsîndu-le așa, căscate, în asfințitul etern. Urcând, coborând din palier în palier, ne-întîlnind niciodată pe nimeni, negăsind niciodată vreo legătură între scenele ciudate, banale, triste, hazlii de dincolo de uși, uneori recunoscând cu o durere nostalgică locuri, încăperi sau peisaje... alteori desfă-cîndu-mi-se în față
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
tine. Invit-o la Stockholm, cu fetițele, bineînțeles! Ca să trăiești din nou ca un evreu normal. Dă-o uitării pe flușturatica de nevastă-ta! Pune-te repede la masă, scrie o scrisoare și o invitație! Feifel a rămas cu gura căscată. Ca de obicei, Hanna era dictatorială. Vocea ei semăna atât de mult cu vocea Riteiă Oare nu-l îndemnase chiar demonul lui să facă binele? Feifel se hotărî să fie surd la toate insinuările Hannei. „Sunt bătrân acuma, nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
așa de naiv! De dragul autenticității, al purei autenticități. Face ca relația mea cu ea să pară cu atât mai reală, nu ți se pare? E ca și cum ai pune un prezervativ peste un vibrator mecanic. Gaskell o privi lung, cu gura căscată. — Iisuse, doar nu vrei să spui că voi două ați făcut deja...? — Nu încă. Long John Silver e încă în cutia lui, dar într-una din zilele astea Eva o să fie puțin mai emancipată... Și Sally zâmbi nostalgică pe deasupra stufărișului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
stau culcat în patul pe care îl uram, în căldura uscată a verii. Pe fereastră, norii albaștri, scânteietori, se depanau la nesfârșit, măturați de vârfurile plopilor. Când am coborât după-masă iarăși în spatele blocului, am găsit toată gașca adunată. Cu gurile căscate, băieții priveau în sus spre un lucru probabil senzațional, pe care eu nu îl puteam vedea din cauza colțului clădirii. "Vino-ncoa, bă Mirciosule", îmi strigară. "Vino să-l vezi pe Mendebil doi! Ăsta-i mai diliu decât Mendebilul!" Până și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la munte, cu câțiva prieteni, se simțise atât de singură încît îi venea să mănânce literalmente luna. "Dar știi cum? Literalmente!" Bineînțeles că am simțit un fior de gelozie și-am încercat să parez cumva, dar am rămas cu gura căscată, pentru că, privind luna, am văzut clar că sfera ei nu mai era perfectă, că într-o parte se turtise și că o umbră, care nu putea fi decât umbra pământului, acoperea lent, dar vizibil, tot mai mult din suprafața ei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
mai cald și măcar nu-ți mai intră fulgii ăia în ochi. Urc scara mizerabilă. De ce dracu pute mereu a crematoriu? Iată și ușa ei albastră-vînătă, cu vizor. Bat, și tu îmi deschizi și, ca întotdeauna, mă lași cu gura căscată, pentru că aștept, cu oarecare neplăcere, să-ți văd figura, și când colo tu arăți minunat, ai un zâmbet care-ți ridică și mai mult pomeții, iar linia sprâncenelor tale e mult mai puțin circumflexă și autoritară decât mă așteptam. Capul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu două coloane subțiri străjuind intrarea, cu tot soiul de măști grotești, de ipsos, atârnate peste tot. Sus, chiar deasupra intrării, atârna balconul, la baza căruia se afla o țeava de scurgere care ieșea, ca la sifoanele vechi, din ciocul căscat al unui vultur de metal. Balconul era minuscul, și totuși vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timpul împreună. Nu e greu de ghicit care erau relațiile dintre ele. Participau la un delir în doi, fascinant și odios, în care Puia era inductorul care stăpânea în mod absolut voința celeilalte. Balena era publicul Puiei. Asculta cu gura căscată scenariile feerice ale fetiței cochete, poveștile despre prințese în conduri de argint, care se odihnesc pe marginea unor bazine de cleștar, pline de pești roșii și aurii. Prințese care se plimbă prin grădini cu mii de flori mirositoare, cu pomi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și mama locuim singuri, vânzând din când în când câte o marcă poștală cu care ne acoperim cheltuielile." Abia când Egor a tăcut și-au urmat câteva secunde de liniște țiuitoare, mi-am dat seama că-l ascultasem cu gura căscată și nu observasem că în cameră era atât de întuneric încît mai vedeam numai suprafețele lucioase: buza alburie a unui pahar de pe masă, ochii purpurii ai alungitului, colțurile rotunjite ale sobei. Fâșia de geam mat a ușii se lumină brusc
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu care se prelungea bifurcația, de la locul îmbinării, începu să se miște ușor în sus și în jos. Ne-am adunat toate în jurul tronului, privind acea mișcare parcă inteligentă, imprevizibilă, a iadeșului. Balena se uita la mâinile ei cu gura căscată. Osul cu două ramuri, flexibil, se sucea gata să-i scape din pumn. Când se apropie Puia, iadeșul se smulse cu-adevărat și căzu la picioarele fetei, care-l privi cu ochi reci (Puia nu s-ar fi mirat niciodată
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o sală gigantică. În aura aceea ultramarină, revărsată de pretutindeni, cât era sala de lungă, odihnea în fața noastră, pe spate, cu tălpile spre noi și oasele mâinilor pe lângă coaste și bazin, un uriaș schelet de om. Îl priveam cu gura căscată, fără să ne vină să credem. Am înaintat, unele prin dreapta lui, altele prin stânga, măsurîndu-l cu pasul și privindu-i rotulele bolovănoase ale genunchilor, femurul nesfârșit, șira spinării ca de reptilă antediluviană, coastele ca de corabie, unite prin osul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
văd, sunteți niște chiriașe minunate! Și cum, așa o să fie în fiecare noapte? Nelly și Kitty stăteau alături pe divan. Nelly cea cu gâtul strâmb privea fața fetei care vorbea, clipind des din ochii ei larg deschiși și ținând gura căscată. Kitty, care își plecase capul, desena cu degetele niște cerculețe pe genunchi. Supărată, își țuguiase buzele de parcă se pregătea să fluiere. Iag ne scoase pe toți din încurcătură. Cu toate că nu era foarte beat, el se prefăcu beat turtă și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ușă. Acolo, întorcându-se spre mine spuse: Ies o clipă, mă întorc imediat, și ieși. Gustul amar din gură aproape că dispăruse; rămăsese doar un fel de îngheț al gâtului și al gingiilor ca atunci când, ger fiind, respiri cu gura căscată și când, după ce închizi gura, aceasta îți pare mult mai rece din cauza salivei calde. Dinții îmi înghețaseră complet. Dacă mi s-ar fi scos un dinte, aș fi simțit, fără durere, cum după el ies și ceilalți dinți, ca trași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
străzii, mama a încremenit de groază, dar, când copilul ajunge nevătămat lângă ea, îl apucă strâns de mână și chiar acolo, pe loc, începe să-l bată. Copilul se pune pe urlat, cu ochii ca niște fante și cu gura căscată în dreptunghi. Totul îmi este clar: mama se răzbună mișelește pentru spaima pe care a trăit-o din cauza copilului. Dacă așa arată ceea ce are omul mai bun - mama -, atunci cum trebuie să arate ceilalți oameni! Strada s-a luminat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]