1,506 matches
-
Coana-mare“, comentă Carlos, ducîndu-și mîna la tîmplă și făcînd semn că nu e În toate mințile cînd văzu că se Îndepărtează. Nu mai era nimic de făcut cu biata Coană mare, pierduse simțul timpului, Îi lăsa pe toți cu gura căscată cu trăsnăile ei. Abraham stinse țigara și se Întoarse la bucătărie, pe cînd Celso și Daniel se pregăteau să pună masa pentru Julius. În schimb, pentru Carlos ziua se terminase, nu-i mai rămînea altceva de făcut decît să bage
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și ușor men tolat, mai curând unul de cofetărie decât parfum de damă. Femeia era îmbrăcată într-un taior roz. Îmi aminteam parfumul acela inconfundabil, îmi aminteam și femeia aceea, o știam de fapt foarte bine! Când, rămas cu gura căscată, m-am uitat peste umăr, vederea femeii care se-ndepăr tase, dar a cărei dâră de parfum încă ajungea până la mine, mi-a provocat o nouă răbufnire, o nouă sfâșiere. Cred, de fapt, că această senzație fără nume seamănă cel mai
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
fată-n casă, și ceea ce mănâncă acuma) că nu e căpoasă, colțoasă și așa mai departe. Dar ce? Nu mai sunt țărănci ca ea? Ba bine că nu! Câte frunză și iarbă... Care, nu numai că ar veni cu gura căscată să lucreze-n casa primului om al județului ci, cu siguranță, i-ar cădea-n genunchi și i-ar săruta mâinile de bucurie că le scapă de corvozile de la C.A.P. ... “Trăiți, tovarășu’ prim!” “Salut, Neluțule! Da’, ce-i, mă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
Dar în momentul în care auzise că Luther era pe moarte... Mark pufni și o expedie cu un gest. Nu vorbeam despre tipul ăla. Niciodată n-a însemnat nimic pentru mine. Mă refeream la domnul Thurman. Ea rămase cu gura căscată, îngrozită. Mark râse doar, un râs grav, sacadat. Mă gândeam, prietenii ăștia imaginari... după ce termini cu ei, se duc să bată la cap alt puști dereglat? Și, hei! Fața i se boți, uluită. Cine ți-o fi spus de călătoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
era marea speranță a echipei Bearcats de la Kearney High. La treisprezece ani, făcuse două sute de kilometri până la Lincoln cu autostopul și reușise să se strecoare la Farm Aid III1, după care se întorsese acasă, la prietenii lui rămași cu gura căscată, cu amprentele lui John Mellencamp pe o sticlă de rom Myers. La cincisprezece ani, furase cele patru steaguri care fluturau pe clădirea municipală de pe Twenty-second Street - al orașului, al statului, al țării și al POW-MIA2 - și-și decorase camera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai spus, îi zise Barbara lui Daniel. Dar zi-mi o chestie. Ce crezi că vor să facă oamenii ăștia cu complexul în cele cinci șesimi din an când nu e picior de cocor pe-aici? Daniel rămase cu gura căscată la eșecul comun al ecologiștilor de a ridica această problemă în timpul dezbaterii. Poate niște săli de conferință? Barbara reflectă. —E posibil. De ce nu? Apoi, cu o viteză care o ameți pe Karin, adăugă: Ei, mă bucur că te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să vă citesc ce scrie pe foile PROIECTULUI frumos așezate pe pereți de Inventator și de Zâna Inventica. Iată că aici, în dreptul meu, sunt puse foile pe care stă scris un titlu grozav, care m-a lăsat iar cu gura căscată. Pentru că nu e un titlu, ci o chemare. E o chemare pentru voi, copii. Pentru voi și pentru mine. Sper că n-ați uitat că și eu sunt copil, am numai patru luni și jumătate. Pe PROIECT scrie așa: „În
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
poporul de rând stăteau sub pileați, care tot dânșii aveau și onoarea de a fi purtătorii steagului național, reprezentat printr-un balaur zburător. Capul acestuia era de bronz sau de argint și figura pe acel al unui lup cu gura căscată, în care se vedeau dinții și limba. Corpul balaurului era încovoiată, luând aspectul unui șarpe în mișcare. Unii autori susțin că acest trup al balaurului era de stofă colorată, ce se umfla la suflarea vântului, dând din el un sunet
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
om moare de moarte naturală; repet, un om moare de moarte naturală. Peste un minut, luminile din salon se aprinseră. Lanark se așeză pe pat uitîndu-se lung la vecinul lui, care părea jignitor și grosolan de mort. își ținea gura căscată și acum era clar că în orbite nu mai avea ochi. Lîngă mînă, pe podea, se întindea o mică băltoacă de la furtunul de cauciuc. Doctorul Munro intră și se îndreptă vioi spre pat. îi ridică brațul, îi luă pulsul, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se destindea, și asta îi dădea un sentiment de relaxare. îi plăceau aripile strînse pe lîngă trup; fiecare pană de bronz avea în vîrf întregul spectru de colori intense ce se obține prin încălzirea aramei. Se aplecă și cercetă ciocul căscat, simțindu-se izbit de o pală plăcută de aer cald, însă nu văzu decît întuneric. — Ce ai adus de data asta? întrebă o voce. Cimpoaie? întrebarea era pusă pe un ton găunos, impersonal, de parcă ar fi fost transmisă de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
nu răspunse. — Stai! Ce-i aia? Nimic. — Numești asta nimic? — E o eczemă, nu-i infecțioasă, uite... Nu! Stai! Oprește-te! Femeia se ridică și începu să se îmbrace zicînd: — Nu-mi permit să risc. Thaw o privi cu gura căscată prostește. Nu-i venea să creadă ce se-ntîmplă. Ea își închise nasturii rochiei. — Scoală-te! spuse ea brutal. El se ridică încet și începu să se îmbrace. Gura îi atîrna la fel de prostește. O dată sau de două ori se opri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
răstoarnă în pat. își scoase hainele, pantofii și-și trase păturile peste el. Uitaru părea să se prăbușească peste el din tavan ca o tonă de cărămizi. Se trezi în aer, deasupra propriului trup, care zăcea cu gura și ochii căscați și capul bîțîindu-se la marginea pernei. Se întrebă dacă e cazul să-l părăsească, dar se mișca, gemea și bursc redeveni parte din el și se ridică. îl cuprinse o pace amorțită. De afară nu venea pînă la el nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cînd ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
treabă acolo, zise Kodac. Lanark îl privi lung. — Bătrînica aia, profesoara. Cum o cheamă? Schtzngrm. A trimis consiliului un raport pe cinste. Știți, raportul preliminar cu mostrele de poluare în adîncimea stratului permian. La Algolagnics ne-a lăsat cu gura căscată, cînd am auzit de el. Mda, avem și noi sursele noastre. Lanark zîmbi, dădu din cap aprobator și bău. își spuse: „Fața ei mă face să-i zîmbesc? E atît de veselă și de inteligentă, o poți amuza și lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vor reflecta căldura și lumina soarelui spre centralele electrice ale lumii. S-a sugerat să intitulăm această acțiune Noua Frontieră a Dynostarului. Eu sugerez să-l numim Proiectul Laputa... Discursul lui Monboddo îl hipnotizase pe Lanark. îl ascultase cu gura căscată, dînd din cap în timpul pauzelor. Ori de cîte ori înțelegea o propoziție, aceasta părea să exprime faptul că totul e inevitabil și, de aceea, corect. Totuși, corpul lui devenea din ce în ce mai puțin maleabil; capul îi țiuia; cînd Monboddo a spus „o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deschis, puțin îi pasă de elementele de surpriză. Gosseyn abia o auzi. - Ascultă, zise el cu gravitate, voi încerca să te ajut, dar dacă voi putea, depinde de răspunsurile dumitale la întrebările mele. - Da? Ea-și reținu respirația, cu ochii căscați, cu buzele întredeschise. - Ai vreo imagine a faptelor mele viitoare? - Ce văd că vei face, zise Leej, nu are nici un sens. Nu-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
dintre noi. N-ar avea nici o șansă. În absența lui Morton, aș pune la vot chestiunea, adaugă Siedel, rotindu-și privirea. Sunt în asentimentul tuturor? - Nu și în al meu, Siedel, spuse Smith. Și, cum psihologul îl privea cu gura căscată, Smith continuă: - În acele momente de panică și de zăpăceală, nimeni nu pare să fi observat că radiația slobozită de Kent nu i-a făcut nici un rău motanului, deși l-a nimerit în moalele capului. Siedel își plimbă de la Smith
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
că ar putea fi eficace împotriva inamicului, spuse el îndreptând encefalostatul spre Morton. Acesta îi răspunse, fără să ridice privirea: - Ai adus cu dumneata un encefalostat și l-ai pus în funcțiune. Ce urmărești să obții? Grosvenor rămase cu gura căscată: nu se așteptase ca Morton să fie familiarizat cu aceste aparate. Se gândi totuși că ar putea încerca să folosească aparatul. - Da, aș vrea să utilizez encefalostatul, recunoscu el, Morton șovăi o clipă, apoi spuse: - Judecând după gândurile ce-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
gândurile fără ajutorul unor aparate speciale? Arheologul spuse, ridicându-se în picioare: - După părerea mea, posibilitatea de a citi gândurile ar paraliza dezvoltarea. De aceea, cred că ființele astea se află într-un stadiu foarte primitiv. Grosvenor rămase cu gura căscată. - Nu-ți dai seama? urmă arheologul, cu ochii strălucitori. Capacitatea de a citi gândurile altuia ți-ar da impresia că-l cunoști perfect. Pe această bază, se poate dezvolta un sistem de certitudini absolute. Cum să te mai îndoiești, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
e și mi-a spus: „Da’ să știți că mortu’ n-a venit încă, îl așteptăm să pice dintr-un moment în altul!“ Mă rog, n-am timp să vă povestesc acum totul... Și Jacques, și eu rămăsesem cu gura căscată, fiindcă papa e foarte econom cu vorbele, de cele mai multe ori. Uite ce se ascunde în părinții noștri! Tare mi-ar fi plăcut să-l văd pe papa la 20 de ani, la Paris, ca student! Papa și-a luat rămas-bun
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
vreun fel de întrebare. Feciorul ieși, iar când se întoarse cu măsuța pe roți, pe ușă, în urma lui, se strecurară doi copii, o fetiță și-un băiat de vreo șase ani, care se țineau de mână și priveau cu gura căscată spre musafir. — Sunt gemenii, doi dintre cei trei copii ai surorii mele Marioara, îi prezentă Alexandru. Salutați-l pe domnul Dan Crețu și-apoi duceți-vă la bona voastră, hoțomanilor, cum de v-a scăpat din ochi? Spune-i cum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
de înspăimântat, în scurta clipă dinaintea întreruperii, de ceea ce se afla dincolo de tăbliile transparente ale ușii prin care tocmai intrase. Nu se vedea nicăieri nimic. Totul era de nepătruns. Nici inspectorul Clayton, nici vreo gloată de privitori gălăgioși cu gurile căscate, nici un șir de magazine mizere peste drum. Nu era nici măcar aceeași stradă. De fapt nu mai exista nici o stradă. În schimb se vedea un parc liniștit. Dincolo de el, strălucitor în soarele amiezii, se contura un oraș mare, proiectat pe cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
strângea din nou. Devenise elastic ca un acrobat și nici n-ai fi zis că venea de pe drum și că avea inima sugrumată de frică. Gazda, Godun, și cei doi slujbași, care de obicei meștereau printre acareturi, rămăseseră cu gura căscată: — Așa deci, ești mecanic... Păi mi-a pus Dumnezeu mâna în cap, zise proprietarul. — Nu, sunt doar inginer de frig, bâigui Omar, scuturându-se de zăpadă. — Cum e asta? Poate nu știi să spui exact în engleză. — Ba da, mă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prune, Când bei mult Crești în burtă, Te faci tobă După sobă, Stai cu greerii de vorbă. Tot urând, încă urând Băgăm de seamă curând Atâtea fete venite, Ca cioarele grămădite, Ce vă stau cam pe la spate, Stau cu gurile căscate, Ori smerite stau nainte Cu gurile proțăpite. Aduceți prune uscate S-aruncăm în guri căscate, Și muiați cîte-o cojiță Și le-o dați ca să înghiță, Să nu stea cu gura seacă Ci de dor să le mai treacă. Munți înnalți
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]