2,267 matches
-
ar explica jupân „care se găsește sub forma zupan și žup la slavii occidentali sudici și la cei nordici, fără să poată fi explicat cu mijloace slave, cuvânt care este, după toată probabilitatea, de origine avară, ca și scrum, în timp ce cătun ar fi, ca și alb. katund, o moștenire autohtonă. Urmează împrumuturile din greacă. „Dacă nu venea cucerirea romană, afirmă Pușcariu, poporul trac (împreună cu geții și dacii) ar fi rămas în sfera influențelor grecești, însă la grecizarea tracilor nu s-ar
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
construite din bârne fără legături de metal; iar când valurile mării se agitau, se puneau scânduri pe amândouă laturile până se închideau în forma unui acoperiș. Rom. cămară, odaie, în care se păstrează vestminte și alte lucruri necesare. Cămară, diferite cătune mici din România.” Despre opera lui Nicolae Densusianu se spune că Vasile Pârvan a calificat-o „drept un roman fantastic în stare să provoace admirația nemărginită a diletanților, în timp ce alții au considerat-o ca fiind depășită din momentul apariției și
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
puținul ce-l posedă, de teamă ca turcii să nu-l zărească și să nu-l despoaie. Nu vezi o căscioară, nu vezi o locuință așezată înadins ca să vadă 39 și să fie văzută de departe; afară de câteva orașe, câteva cătune împrăștiete, încolo pretutindeni beciuri, bordeie subpământene, dar izolate, ascunse cu câteva lemne [...]. Temându se [țăranii, n.n.] să nu li se ia de fisc boii și plugul, ei preferă să nu le aibă și aleargă la mijloacele perfide ale cămătarilor, cărora
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
o bună parte din codrii Fălciuilui până în hotarul Tutovei, cu greu a răzbit prin omătul gros până la pieptul calului, și a izbutit s-o aducă pe bătrâna moașă de acasă, înfofolită în cojoace ca o momâie... Ea trăia într-un cătun, pe Valea Elanului, peste deal de Brăițenii de Sus, - într-o casă veche, batrânească, cu streașină lată, lăsată pe-o rână, cu fața la drum, acoperită cu stuf. O poartă din dârjele de salcie, încrucișate, închidea la drum ograda largă... În celelalte
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
greutatea pe care o avusese pe inimă; capul nu-i mai vâjâia... uitase de coșmar. Se îndepărtă... cu Sultan la pas. Își întoarse privirea. Cimitirul rămăsese în urmă, o lume plină de mister; în vale, se întrezăreau primele case din cătun. Imaginea lui Suru și a căpriorului îi alungă ultimele umbre ale coșmarului lăsându-i numai o amintire îndepartată, vagă. Numai Suru și Nică aveau această putere fermecată de a face să uite pe moment atâtea amărăciuni din viața ei. Sultan
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care se iveau tainic din întunecata pădure, întinsă de-a lungul așezării. Oamenii trăiau într-o liniște desăvârșită, întinată de larma copiilor, care se întorceau, în fiecare după amiază, de la învățătura dascălului Ioan, de la mănăstirea aflată nu departe de marginea cătunului. Satul se anima la trecerea carelor spre iarmarocul de Sf. Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese și băuturi meșteșugite oaspeții care adăstau în acel loc feeric, desprins parcă din scrierile evlaviosului călugăr Zagavei, despre viața de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
un chiuit umplea drumul cețos. Două umbre se țineau laolaltă, clătinânduse în bătaia ușoară a vântului. Unul ascundea o trompetă aurie în cojocul ponosit, în timp ce tovarășul lui ducea în spate o dobă mare, lustruită de atâta întrebuințare: erau lăutarii din cătunul vecin, Pârcovaci, care merseseră, toată noaptea cu Bereza. Hăi, iștia-s rușii! N-ați mai terminat colindatul? O să-l terminăm astăzi, îngăimă, înțelept, Maxim. Și așa se întâmplă. Părintele a hotărât, drept pedeapsă, ca rușii să colinde numai în prima seară
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
început ar trebui ca acestui personaj să i se dea un nume. L-aș numi U. Jugo de la Raza; U. este inițiala numelui meu de familie; Jugo, primul nume de famile al bunicului meu dinspre mamă și cel al vechiului cătun Galdácano, din Biscaya, de unde se trăgea; Larraza e numele, tot basc - ca și Larra, Larrea, Larrazabal, Larramendi, Larraburu, Larraga, Larreta... și multe altele -, al bunicii mele dinspre tată. Îl scriu La Raza ca să fac un joc de cuvinte - gust conceptist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
de smarald, pe lângă Ascain, și la poalele muntelui Larrún - alt derivat de la larra, pășune -, ar peria cu privirea verdele odihnitor al câmpiei natale îndesate de o tăcută tradiție milenară și care aduce uitarea istoriei amăgitoare; ar trece pe lângă acele vechi cătune ce se privesc în undele unui râu liniștit; ar auzi liniștea abisurilor omenești. L-aș face să ajungă până la San Juan Pie de Puerto , de unde este acel singular doctor Huarte de San Juan, cel cu Examen de ingenios, la San
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu mai există „, s-a spus, ca și cum cu astfel de pacte s-ar nărui munții de stâncă milenară -, și mă duc în satul Biriatu, oază de pace. Acolo, în Biriatu, mă așez o clipă la poalele bisericuței, peste drum de cătunul Muniorte, unde tradiția locală spune că locuiesc descendenți bastarzi ai lui Richard Plantagenetul, duce de Acvitania, care ar fi urmat să fie rege al Angliei, faimosul Prinț Negru, cel ce-a sărit în ajutorul lui don Pedro cel Crud al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
definitiv școala, mă găsesc în sala de așteptare a gării. Unde voiam să plec? Oare aveam planuri de călătorie? Eram oare atras spontan spre sud? Să-mi iau tălpășița, chiar dacă ilegal, în zona aflată sub ocupație americană, unde, într-un cătun prăpădit între Altötting și Freilassing, speram să-l regăsesc după oarecari căutări pe camaradul meu Joseph, pentru ca, dând încă o dată cu zarurile, să-mi caut câștigul în viitor? Mă văd neajutorat în sala de așteptare a gării din Göttingen, printre băncile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
călătoriei cu trenul de la Göttingen la Hanovra sau dacă ea s-a desfășurat în timpul unei călătorii în direcția opusă, spre Kassel și mai departe până la München; după care pe tărâm bavarez, ori în Marktl pe Inn ori în cine știe ce alt cătun voiam eu să-l vizitez pe camaradul meu Joseph, împreună cu care, cu mai bine de un an în urmă, mestecasem chimen, îmi jucasem viitorul la zaruri și mă certasem pe tema Imaculatei Concepțiuni. La părinții lui nu l-am găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
puține lucruri pe care știu să le spun despre cum s-a născut sau se naște ceva; dacă nu cumva ar fi să mint... Și atunci când, în luna octombrie a aceluiași an, am călătorit de la Paris prin München până în cine știe ce cătun bavarez ori suab pe nume Großholzleute, pentru ca acolo să-i citesc Grupului 47 adunat în păr capitolele Fusta largă și Fortuna Nord, autorului unui roman aproape terminat i-a fost acordat premiul grupului: patru mii cinci sute de mărci s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
stătea În naturel, gagiu s-a revenit la Burzaco. Iera decât pelea și osu, domne, da cu fruntea-n cer. A zis adio la drumu dă fer și nu ieșea din coteț nici pentru un șpațir până la cele mai asortate cătune de primprejur. D-atunci i-a rămas dulce polecra dă Neica Broscoiu țestos Veteran, ca aluzie, să știi și domnia ta, că nu ieșea nicicând și iera greu să dai nas În nas cu iel la magazia dă furajuri Buratti, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
VACANȚA MARE Cer fără nori - cicoarea stăpânește vechiul cimitir Amiază-n cireș - câteva fețe murdare și burți pline Cătun părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn După amiază - rămasă pe o creangă doar o cireașă Somn de-amiază - vântul răsfoiește-un ziar prin geamul deschis Nici un nor pe cer - doar cumpăna fântânii se leagănă rar Vacanța mare
VACAN?A MARE by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83876_a_85201]
-
noapte, bunica, geam. Toate la singular, în deplină concordanță cu esența sabi-ului. Întrebările fundamentale primesc răspuns, pentru cei interesați de acest aspect. Sugestivitatea pe care o inspiră, după atâtea rânduri așternute pe hârtie, consider că este convingătoare. Corneliu Traian Atanasiu Cătun părăsit - încă mai cad cireșe pe banca de lemn Acest micropoem are multe virtuți de haiku, imagistică pregnantă și prezența, pe care o consider obligatorie, a cuvântului sezonal ( în cazul nostru, cireașa). Cu economie de mijloace poetice, se conturează o
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
fondul principal. Este adevărat, cireșele coapte nu cad, dar un poem nu reface realitatea, ci sugerează „realitatea” unui joc de simboluri. Am preferat acest poem altor șapte, selectate după câteva lecturi, pentru că presupune convingător existența unei lumi în disoluție temporală (cătunul vechi, părăsit, depopulat), o mișcare pregnantă, în sens descendent, (căderea cireșelor, dar și a oamenilor care s-ar așeza pe o modestă bancă), efemeritatea obiectului în cădere și o falsă „veșnicie” născută la sat, banca de lemn și omul (aparent
COMENTARII LA POEME by Maria Tirenescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83883_a_85208]
-
sine a românismului pus în fața asaltului devastator al istoriei: "Pre-românismul s-a retras gasteropodic în scoica sa, unde în veacurile de somn aveau să se înfiripe întâiele determinante ale matricei stilistice românești" (p. 227). Refugiul românismului a fost găsit în cătunele izolate în creierii munților și în stânile ciobănești. Prin aceasta s-a configurat o constantă a spiritului românesc refractaritatea de a păși vijelios în istorie, refuzul tentației de a face istorie, recluziunea într-o viață de tip organic. Prin abandonul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
de nume și apartenență politică. Aceștia nu știu sau au uitat că 70-80% din patologie se rezolvă cu cheltuieli minime și În unități cu dotare medie de tipul unui spital orășenesc sau rural, la Îndemâna omului sărac uitat de lume În cătunele și satele patriei, la rândul lor uitate de binefacerile civilizației și În egală măsură neînțeles de cei care conduc din birou. Pentru aceștia din urmă (plebs scribax, cum Îi numea Eminescu), nu are nici o importanță dacă o boală se tratează
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
ar vorbi despre producția de rulmenți sau despre un sejur turistic pe care pacientul și l-ar dori. Supralicitarea acestei idei s-a dovedit a fi o gafă monumentală a sistemului când a desființat spitalele orășenești și rurale, ceea ce pentru cătunele și satele patriei Înseamnă un dezastru, pentru că efectiv condamnă 48% din populația României trăitoare În mediul rural. Este o pornire atât de evidentă Împotriva acestui segment de populație, Încât se creează impresia dorinței efective de a decima mediul rural. Pentru
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
pagini, fără excepție, genealogia Casei domnitoare, manualele școlare propagau imaginea monarhului justițiar, ocrotitor al celor mulți, iar obiceiul citirii actelor și comunicatelor oficiale În românește, În biserică, de către preot, aducea În fiecare duminică glasul voinței imperiale până În cele mai Îndepărtate cătune. „Iosif, cu mâna sa” suna, În traducere românească, impresionanta formulă finală a acestor documente; și ne putem Închipui efectul provocat de această formulare În mintea țăranului ardelean, care Își imagina, probabil, gestul decis al suveranului și mâna acestuia (aceeași pe
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
temps. SeCondé partie contient ses églogues care descrie evenimentele petrecute între anii 1624-1701 în Franța a fost publicată la Amsterdam, în anul 1723. De aici aflăm detalii importante privind construcția castelului administratorului șef. Pentru realizarea grădinilor, Fouquet a cumpărat trei cătune din împrejurimi, pe care le-a dărâmat. Au lucrat 18.000 mii de muncitori, pentru care s-a construit chiar și un spital. S-a construit o fabrică de tapiserii pentru a satisface cererile pentru decorarea castelului. Mai târziu aceasta
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
Bistrița” <footnote Em. Grigorovitza, Dicționarul geografic al Bucovinei, București, 1908 footnote>. Sunt amintite întreprinderile industriale - fabrici de lemnărie de rezonanță și de lână de lemn, precum și mai multe ferăstraie. Mai este amintită suprafața arabilă, fânețele, pășunile, numărul de animale și cătunele Doabra și Eisenau-Prisaca. Marele folclorist Simion Florea Marian, intenționând să scrie o monografie aVamei, a adunat date și documente, notele sale rămânând în manuscris <footnote Simion Florea Marian, Vama, sat muntean din Bucovina, Manuscris, fascicola 1, arhiva B, Suceava, cu
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
iar Prislopul Toderescului cu Toderescul de astăzi. În dreptul gurii Suhei Mari, la malul stâng al Moldovei, se deschide valea zisă „Cetatea”, iar pârâul de aici se cheamă Pârâul Cetățelei. În harta cadastrală întocmită de ofițerii austrieci la 1785 sunt consemnate : Cătunele: Moldovița, Strâmtura, Valea Sacă ; Părți din hotar: Ascuțita, Buzău, Dealul lui Bardan, Dealul Mare, Fața Tocilei, În Lunci, Măgura, Miclăușul, Muncelul, Păscătura Vămenilor, Poalele Focșii, Runcurile Menchișenilor, Tocile, Vadu Brazilor ; Alte denumiri: Afânișu (imaș), Arșița Floarei, Arșițile Iepei (imaș), Arșița
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
colonizare, restul satelor sunt rezultatul fenomenului roirii - Molid, inițial o poiană, Strâmtura, locuit mai întâi de 39 de familii de bază <footnote După o veche tradiție preluată de la Lucuțar Adrian și V.Istrate (n. 1905). footnote>, Brazi, Hurghiș, Lunci, Doabra. Cătunele răsfirate Sălătruc, Belțag, Tocila țin de satul Molid. Vatra satului Vama, așa cum ne arată documentele, s-a stabilizat începând cu secolul al XIV-lea, la confluența Moldoviței cu Moldova, ca urmare a încetării năvălirilor barbare, cât și procesului de organizare
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]