174,775 matches
-
de la nașterea lui - pe care și noi o făceam în țară în 1949, urmînd ca în anul următor să-l sărbătorim chiar la început, deci în ianuarie, pe Eminescu". Penibil prilej de răstălmăciri și amputări, Centenarul în chestiune a constituit cadrul nu doar al unei pseudoinițieri partinice în materia operei genialului poet ("a treia ediție, mai populară, o întocmeam eu, pentru Editura de Stat, cu o prefață pe care eu o credeam cea mai potrivită ca să facă înțeleasă poezia lui Eminescu
O struțo-cămilă ideologică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17139_a_18464]
-
om normal. Ar fi ca și cum aș îmcerca să-l aduc cu forța în secta ocultă a literaților fundamentaliști. Poezia Marianei Marin contrazice și susține, în același timp, ipotezele de mai sus. Pe de o parte ea rămîne blocată într-un cadru tradițional, este o poetă care se exprimă public doar prin "plachete". Totuși, textele sale se zbat (deocamdată neputincioase) să "iasă dintre coperți". Nu este simplă poezie - textul său are o puternică bătaie socială. Și o ultimă contrazicere ar fi tocmai
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
urmare presiunea realului monstruos e atît de mare încît dezavantajează ficțiunea, știrbește însăși condiția operei de artă. E un soi de realism... antisocialist! Pavel Chihaia aparține așa-zisei "generații pierdute" românești (sintagma Gertrudei Stein e reluată în cu totul alt cadru istoric și uman), care-i înmănunchiază pe cîțiva scriitori afirmați în perioada dintre 23 august 1944 și începutul anului 1948, cînd stăpînirea comunismului a ajuns la apogeu, scriitori marcați de o neîmplinire în grade variabile, din păcate insuficient cunoscuți de
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
parte din producția lui Slavici de pînă la 1893, sufocat de etnografism. Contopiți cu natura, ale cărei taine le pot descifra după un alfabet numai de ei știut, oamenii satului au viața segmentată în cicluri, după un model împrumutat de la cadrul natural. Nu e vorba, desigur, de anotimpurile naturale, ci de momentele hotărîtoare care punctează ciclul existențial: căsătorie (precedată de ritualul logodnei), naștere, botez, moarte. Ca în tot ceea ce fac, și aceste etape esențiale au ritualul lor, bine orînduit de vechime
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
Acesta este un fapt, pe care istoria literară este obligată să îl accepte, indiferent de conotațiile social-politice. Firește, știm cu toții că, în cea mai mare parte, fenomenul se afla sub controlul autorităților. Depășind idioțenia brutală a anilor '50 și chiar cadrul sufocant al "tezelor" ceaușiste, factorii "de cultură" din cadrul Partidului și al Securității adoptaseră o poziție mai flexibilă, bazată pe un calcul - de ce să n-o spunem? - inteligent: pe de o parte, inexistența unor supape risca să ducă la o explozie
Apel patetic by Tudor Călin Zarojanu () [Corola-journal/Journalistic/15882_a_17207]
-
acest așa-zis experiment școlar de week-end, profesorul pervers le promisese notă maximă. Simptomatic pentru transoceanica producție de serie este faptul că acest gen a fost acroșat în mod surprinzător în discordantul postgeneric al unui film altfel gingaș, adus în cadru de un personaj ubicuu aparținînd lui Jason Biggs, aflat mereu în căutarea unei personalități adecvate. Băieți și fete (2000, distribuit de NFIR) în regia lui Robert Iscove (cîndva coregraf la Jesus Christ Superstar și Silent Movie) glosează pe tema eternei
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
în Mumia revine (2001) ce anticipează, mai mult ca sigur, repetarea fenomenului interbelic cînd mai multe sequels "economice" au fost consacrate mîinii, mormîntului, blestemului, ba chiar și fantomei mumiei. Cap de serie, filmul din 1932 cu Boris Karloff pus în cadru de un Giotto al ecranului, operatorul regizor Karl Freund. Comparația cu originalul expresionist care specula doar modeste surse de lumină, nu se mai justifică astăzi cînd senzațiile tari depind în primul rînd de agilitățile ingineriei digitale a specialiștilor din laboratoarele
Cocktail estival by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15912_a_17237]
-
referă la tehnicile furtului, înșelătoriei etc.: deprinse și exersate cu mai multă sau mai puțină abilitate. în multe argouri, inclusiv în cel românesc, verbe de tipul a lucra sau a opera se folosesc curent pentru activitățile mediului interlop. în acest cadru general de-a dreptul banal merită totuși să fie consemnat un detaliu contextual, reflectînd ceea ce ar putea reprezenta păstrarea în argoul românesc actual, prin termeni marcați de distanță ironică, a unui ecou al limbajului oficial din deceniile trecute, a unui
Producție by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15935_a_17260]
-
ar învedera o ruptură de conglomeratul de fenomene pe care le desemnăm prin denumirea de modernism. Convergența doctrinelor științifice și estetice ar reprezenta o mișcare menită a umple golul decretat de Kant între sferele "facultăților", cercetările de ordin psihologic relevînd cadrul rațional al percepției, reducînd ori suprimînd factorii subconștienți și atavismele. Ceea ce constituie, evident, o foarte incitantă temă de discuție... Meritorie ni se prezintă preocuparea Mariei-Ana Tupan pentru modernismul românesc, a cărui evoluție e decelată și urmărită în planul celui european
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
facă față. De curînd, am citit în Steaua nr. 3, un excepțional eseu al d-lui Virgil Nemoianu (tradus de d-na Carmen Bujdei), intitulat Iubirea și ura față de formalismul estetic, în care problema cu pricina este discutată într-un cadru mult mai larg și cu un accent în plus pe cauzele și pe rădăcinile fenomenului. în esență, este vorba de refuzul sistematic al esteticului, prin care eu, ca și alții, înțeleg "forma frumoasă", de către teoreticienii adepți ai "fondului serios" al
Estetismul, inamicul public numărul unu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15929_a_17254]
-
soluție pe care o are la îndemînă un om liber (liber atît de prejudecăți cît și de obligații administrative!): și-a amplasat lucrările, deocamdată din ultimile două ediții, pe proprietatea sa de șapte hectare de poieni și pădure, într-un cadru natural absolut copleșitor, cam la treizeci de kilometri de oraș, acolo unde se va construi și sediul muzeului, și un complex culturalo-turistic de nivel european. Scoase și din spațiul restrîns al punctului de lucru de la fabrica de marmură de la Cărbunari
Construcție versus administrație (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16005_a_17330]
-
de simpatie din parte publicului berlinez. Tot aici, tot într-o montare adusă în actualitatea acestor ani, poate fi urmărit celebrul altist Jochen Kowalski în opera oratoriu "Saul" de Händel, iar regizorul Harry Kupfer creează pentru "Titus", de Mozart, un cadru scenic în care simplitatea soluțiilor tehnice împlinește grandoarea unui mare spectacol... În afara zonei teatrului liric... la Filarmonică, sobru, reținut, Kent Nagano a condus la început de mai, realizarea Simfoniei a VIII-a, în do minor, de Anton Bruckner, în compania
Un stat în stat by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16021_a_17346]
-
acesta într-un grad care, teoretic, i-a pus în chestiune însăși identitatea. Un punct al programului suprarealist stipula abolirea tuturor granițelor date de rațiune (în cel de-al doilea manifest, Breton denunța "caracterul factice al vechilor antinomii"). În acest cadru revoluționar, conceptele de imaginar și real nu se mai opun, ci se îmbrățișează, creatorii propunînd un soi de "oferte de real". Dali, bunăoară, echivala imaginarul cu un "real irațional", comentînd astfel celebrul său film, Cîinele andaluz, pe care l-a
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
și ajung la "compromis" și acesta e și resortul suspensului eminamente filmic, dus la extrema decantare cînd antieroii uită complet de pericol, ca în secvența în care se interesează uzual de prețurile mărfurilor de la magazinul en gros. Abia în ultimul cadru, în ultimele fotograme, după crima produsă în culise, Ovidiu al dumitale (de ce tocmai Ovidiu, cînd a mai fost unul tot acolo, la Constanța?) are o clipă dilatată de reflecție pre-post-monitorie. Să pornim însă de la o realitate filmografică incontestabilă, în care
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
a lui Czestaw Mitosz (Ed. Humanitas, 1999) prezintă și analizează aberanta logică a scenariilor puterii comuniste. Îndoctrinat, personajul nostru (Ilija Cvorovic) deviază înspre cele mai năstrușnice investigații, pline de clișee. Derularea pe zile și decupajul cinematografic al filmului mut creează cadrul acțiunii spectacolului, delirantă, plină de non-sens. Comicul situațiilor, cel de limbaj, evoluțiile personajelor atinse de patologic determină un rîs în cascade, un rîs glacial care lasă loc fiorilor pe șira spinării. Într-un spațiu realist și cît se poate de
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
scriitori români ai acestui secol, nu și foarte productiv însă, circumstanță defavorizantă în cultura română atît de fascinată de monumental. Construcțiile în filigran ale lui Bănulescu, interpretate în fel și chip, au fost artificial fixate, precizează autoarea monografiei, într-un cadru imobil de "sentenții generalizante" cum ar fi "realismul folcloric", "caracterul mozaicat al operei", "fantasticul de coloratură mitologică"; Monica Spiridon observă și obsesia criticii literare de a descoperi afinități cu "o serie nelimitată și heteroclită de precursori". "Prozele lui Ștefan Bănulescu
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
Aula, Colecția �Canon", 2000, 20. 000 lei. Steagul sus! "Partea nevăzută a lucrurilor" nu constituie un pretext literar pentru autoarea cărții despre care vom vorbi în continuare. Maria Frunzetti - Mia, ca personaj al propriilor amintiri - , talentată pianistă și, din 1965, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, e o femeie care a crezut toată viața într-un echilibru subtil și secret a tot ce se întîmplă, încercînd întotdeauna să pună în acord concretul cu un counterpart - ca să păstrăm vocabularul - inefabil, inaccesibil simțului comun
"Nevăzutul" Bănulescu by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16011_a_17336]
-
și demagogie. "Paradoxul oriental", sau capacitatea unei societăți de a etala un proiect generos și chiar o clasă politică capabilă să asimileze rapid idei inovatoare, însă pe reversul căreia se află popoare ducând o existență arhaică, superficial și brutal integrată cadrului modern, este cu evidență exemplificat de societatea românească. Eminescu a crezut, deopotrivă cu alți reprezentanți ai culturii critice, că pașoptismul, fascinat de modelul occidental, dar incapabil să potențeze fondul intern, a ratat simbioza dintre modernitatea occidentală și fondul cultural autohton
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
cum pot fi făcuți oamenii fericiți, deci virtuoși. Cuvintele-cheie (arete, virtute sau desăvârșire, și eudaimonia, fericire) sunt de natură etică. Omul e fericit numai când e virtuos, iar virtutea e viața în conformitate cu rațiunea. Virtutea nu poate fi realizată în afara unui cadru organizat, statul. În acest context, statul e văzut ca având fundament teleologic (provenind din teoria aristotelică a cauzelor): ' Scopul cetății este viața bună'. Statul există în vederea unei vieți bune și independente. Aceasta înseamnă... o viață bună și fericită. Trebuie așadar
Politicienii: fericiți și virtuoși by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15616_a_16941]
-
artiști, cel care astăzi își trăiește deplina maturitate, a avut și evoluția cea mai spectaculoasă: pentru el schimbarea n-a însemnat doar o mișcare mai mult sau mai puțin alertă pe același palier estetico-formal, ci, pur și simplu, ieșire din cadru, reconstrucție prin fugă, negație și uitare. Evident, această imagine, de multe ori îngroșată voit din necesități de demonstrație, nu face decît să simplifice pînă la schematizare un fenomen a cărui evoluție este infinit mai complexă și, în esență, rebelă față de
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
care părea perimat, la un moment dat, ca și periodizarea ori altele, dar pe care postmodernismul le readuce în forță. O emoționantă și sclipitoare evocare semnează, la acest capitol I.B. Lefter. Textul datat 1985, se referă la Cenaclul de Luni. Cadru, atmosferă, protagoniști, detalii, totul concură la refacerea unui moment al istoriei literare postbelice. Din Cenaclul de Luni, ca dintr-un fel de Manta a lui Gogol, au ieșit numeroși poeți, prozatori și critici de primă mînă; tinerii de ieri, maturii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15667_a_16992]
-
primul lui demers jurnalistic: pe lîngă că îi acceptase imediat articolul, comitetul de redacție de la Frame îi oferise un post de editorialist în cadrul revistei, cu începere de la 1 septembrie. Membrii comitetului păruseră mulțumiți că, deși nu reușise să găsească vreun cadru, vreun decupaj sau o copie a scenariului după care se turnase De serviciu la closet, Terry scrisese un material interesant și vrednic de atenție, care strîngea pentru prima oară laolaltă informații disparate și incomplete. De exemplu, se relata cazul curios
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
un material interesant și vrednic de atenție, care strîngea pentru prima oară laolaltă informații disparate și incomplete. De exemplu, se relata cazul curios al recenzentului englez de film care mersese cu avionul în Italia ca să asiste la o vizionare în cadru intim a filmului, pentru ca după douăsprezece ore să fie găsit mort într-o cameră a unui hotel din afara Romei, împușcat în cap, cu un revolver alături și ținînd în mînă o foaie de hîrtie pe care fusese mîzgălit lapidarul mesaj
Jonathan Coe - Casa somnului by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Journalistic/15650_a_16975]
-
Bărbatul mereu deasupra Vasiliu, fostul rugbist, este director într-un minister, are succes social și politic și o familie reușită. Rogulski, "profesorul ratat", nu are rival în materie de manipulare. Dan Andrei, logodnicul Ceciliei, fost rugbist și el (i.e. viril), cadru universitar, nu se lasă distrus de relația Ceciliei cu Rogulski. E o lume a bărbaților, în care aceștia își pot, ocazional, măsura puterile între ei, într-un plan situat oricum deasupra zbaterilor feminine lipsite de finalitate. Nu numai din punctul
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
Bruscon este în turneu și dă năvală cu trupa lui, una și aceeași cu familia - soția, fiul, fiica - în cătunul Utzbach. 280 de locuitori. Mirosul predominant, cel de la cocină. Zgomotul permanent, ca un fundal sonor inepuizabil, grohăitul porcilor. Acesta e cadrul în care Bruscon, genialul, perorează. Poliloghia lui nu este altceva decît o formă de înfățișare a maladivului. Remarci stricte legate de regie, de teatru, decor, teorii, reflexii ce-i privesc pe Spinoza, Metternich, Nero, Stalin, Hitler, amestecul ciudat al replicilor
Exercițiul delirului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15753_a_17078]