KorAP: Find »[drukola/base=calm & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...172 >

4,287 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209

care o auzisem de mai multe ori prin Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Centru, evenimentele au prins să se precipite. Trecuseră circa două-trei ore, pierdeam timpul Încercând să-mi imaginez unde se află Eva În acele momente când, În camera mea, a năvălit Roger Howard. Calmul lui englezesc, care mă scotea adesea din calmul meu românesc, se făcuse țăndări, iar pe lângă fizionomia de acum, aceea cu care mă Întâmpinase la aeroport putea fi calificată drept seninătate olimpiană. Era răvășit, până și luminoșii lui ochi verzi Își modificaseră culoarea Într-un cenușiu Învârtoșat și sumbru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
urmat trei-patru secunde de tăcere. - Fac tot posibilul să ajung cât mai repede. Până atunci, caută-l pe Roger... - E lângă mine... - Perfect. Spune-i din partea mea să tragă de timp cât poate. Sper să ajung la timp. Păstrați-vă calmul: de o săptămână, Centrul e supravegheat de un detașament de comando gata să intervină În orice moment. Cu exact zece minute Înainte de a-mi putea face apariția În sala Consiliului, vei primi un bip. Terminat. I-am comunicat lui Howard

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Murmurul s-a amplificat: nu, se pare că de câteva zile Toshiro Fujimori a dispărut fără urmă, nimeni nu știe nimic de soarta lui - ce se Întâmplă, la ce s-a ajuns? Cer să se facă liniște și punctez cu calmul unui călău profesionist: - În fața dumneavoastră este o persoană care știe exact ce s-a petrecut cu Toshiro Fujimori și unde se află el În acest moment. Nu-i așa, Zoran? I-am spus pe nume, omițând provocator termenul obișnuit „domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284

pe sub deal, îi zăriră pe cei doi intorcându-se dar nu singuri, ci însoțiți de un întreg alai boieresc. Spătarul Vulture fugi la cort și-l trezi pe Barzovie. — Măria-Ta, vin boierii! — Să intre! spuse Barzovie, stăpânindu-și cu greu calmul. Boierii intrară unul câte unul pe sub perdelele cortului aliniindu-se în fața lui Vodă. Acesta îi recunoscu fără greutate: venerabilul vel-logofăt Samoilă cel care zisese despre el, Barzovie, după ce fusese mazilit, că e un bou; hatmanul Scorbură, ce-l făcuse în fața

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426

respinge pe cei care mor dintr-o ambiție fără rost, ceea ce, după părerea mea, nu e decât o altă formă de sinucidere. — Să nu exagerăm luând drept păcat o simplă distracție. — Nu e vorba de nici o exagerare, insistă ea cu calm. Dacă noi n-am fi construit acest puț, mai mult ca sigur că ați fi murit de sete în mijlocul pustiului. Dacă dumneavoastră n-ați fi construit acest puț, cretinii care au făcut hărțile ar fi dat până la urmă de puțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și astfel le împărtășește soarta, se transformă într-un gunoi. — Fără să primească o răsplată sau o pedeapsă, în funcție de comportamentul pe care l-a avut? — Să ai aceeași soartă ca animalele înseamnă să fii pedepsit îndeajuns, interveni Laila cu un calm desăvârșit. Și pare nedrept să pedepsești pe cineva pentru că nu respectă legile divine, dacă nu crede în Dumnezeu. Ar fi ca și cum l-ai pedepsi că a încălcat o lege de care habar nu are că există. Putem fi însă siguri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mai bine ar fi să plecăm cât mai repede. Ajută-mă să scot apă! Se apucară să tragă de funie, dar imediat Gacel făcu un pas și întrebă cu naturalețe, cu toate că se vedea clar că face eforturi să-și păstreze calmul: — Vreți să beți? Pilotul îl privi cu coada ochiului și îi răspunse cu vădită acreală: — Să bem? Apa asta? Crezi că am de gând să merg în patru labe, căcându-mă tot drumul? Nu. Nu vrem să bem. E pentru radiator

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
nu-l ai în același timp. Du-te și adu cămilele! Se puseră de îndată pe treabă, strângând tabăra și împachetându-și puținele lucruri, dar nu încărcaseră încă prima cămilă, când Aisha își înălță privirea și le spuse cu un calm surprinzător: — Vine altul! În același punct, mergând pe urmele celor dinainte, un nou vehicul, urmat de inevitabilul nor de praf, își făcu apariția în depărtare. — S-ar părea că toți au aceeași hartă și de aceea fac aceeași greșeală, comentă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
și obosiți, își scoaseră căștile grele și nici măcar nu putură să reacționeze în fața gurilor negre ale puștilor care-i ținteau drept între ochi. — Ce înseamnă asta? reuși să bălmăjească unul din ei. — Înseamnă că sunteți prizonierii noștri, răspunse cu un calm absolut Gacel Sayah. — Prizonieri? Cum adică prizonieri? La ce fel de prizonieri vă referiți? — La prizonieri de război. — Ați înnebunit? Nu suntem în război cu nimeni. Dar noi suntem. — Cu cine? — Cu toți cei care străbat deșertul crezând că e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
e clar că nu putem să le-o dăm... Mătăhălosul șef al securității, obișnuit de ani de zile să rezolve tot felul de probleme, scoase dintr-o cutie de argint o țigară groasă de foi și o aprinse cu un calm exagerat, vrând parcă să-și acorde un timp de gândire în legătură cu noua situație ce i se prezenta. Acum cel mai important e să câștigăm timp, pentru că sub nici un motiv nu putem întrerupe cursa, spuse în cele din urmă. Oamenii trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
comună, îmbrăcat cu niște pantaloni scurți și un tricou transpirat cu poza Madonnei și plin de pete de grăsime, intră în cortul alb și se așeză la masa mare, plină de foi de hârtie. — Care-i problema? întrebă. Ascultă cu calm relatarea detaliată pe care i-o făcu englezul despre ultimele întâmplări și întrebă din nou: — Și ce trebuie să fac? — În primul rând, ocupă-te de ostatici, zise Fawcett. Chestiunea trebuie rezolvată, într-un mod sau altul, chiar săptămâna asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
au probleme. Nené Dupré făcu o pauză înainte de a răspunde. Își termină berea, aruncă ambalajul în vechea cutie de carton care ținea loc de coș de gunoi și apoi spuse printre dinți, fără chef, făcând un efort să-și păstreze calmul: — Cum ți-am mai spus, eu fac doar ce mi se comandă. Întrebările astea ar trebui să i le pui lui Yves Clos sau, mai bine, șefului securității, Alex Fawcett. — N-au vrut să mă primească, motivând că sunt foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
cu treaba asta cu podul aerian. — Îmi pare rău pentru tine, pentru că, oficial, ei sunt singurii autorizați să răspundă la astfel de întrebări. Dar, vezi, eu nu caut răspunsuri „autorizate“, ci adevărate, răspunse Hans Scholt pe un ton de un calm desăvârșit. Am constatat că lipsesc trei mașini, și asupra acestui fapt s-ar părea că s-a așternut tăcerea, deoarece nici mecanicii, nici prietenii, nici familiile n-au nici cea mai vagă idee unde se află - arătă din nou cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
furând și chiar asasinând. Cine v-a dat asta? — Directorul dumneavoastră mi le-a trimis acum prin fax. Hans Scholt păli, iar chipul i se transformă într-o adevărată mască - îngăină: Nu pot să cred! Englezul replică, zâmbind cu un calm absolut: — Ce nu puteți crede? Îl aveți în fața ochilor, împreună cu alt fax prin care sunteți anunțat că ați fost concediat. Așteptă câteva momente reacția austriacului, dar văzând că rămăsese atât de uimit de parcă ar fi primit pe neașteptate un pumn

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
uite pe fereastra dispensarului ca să vadă cum aterizează enormele avioane pline de bere și răcoritoare? — Cred că nimeni n-are dreptul să ne învinovățească pentru că am reușit să fim eficienți acolo unde alții nu au izbutit... - răspunse cu veșnicul său calm imperturbabil Alex Fawcett. Și nici nu cred că este momentul să începem să discutăm despre aceste probleme, deoarece ne aflăm în plină operație de mutare și am un milion de lucruri de făcut. Ceea ce este cu adevărat important e că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
un bun prieten al prietenilor săi. — Dar au fost și alții care ți-au oferit bani - îi spuse italianul. De ce nu i-ai primit? Pentru că am promis că voi omorî doar patru, și patru vor muri - răspunse tuaregul cu un calm desăvârșit. Tu ai avut mai mult noroc. Nu este drept. Dacă nu ți se pare drept, ne întoarcem și te schimb cu altul... - Gacel Sayah făcu un gest cu mâna, vrând să întărească cele spuse. - Sunt sigur că vreunul dintre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
greșeală. Ordinele mele sunt clare: sau vii, sau morți, dar sănătoși. - Arătă cu degetul cadavrele și preciză calm: Pe ăștia doi i-au curățat tuaregii și cu asta am terminat discuția. E clar? — Foarte clar - zise Sam Muller cu un calm deconcertant. — Mă bucur că ai înțeles, fiindcă ești plătit cu foarte mulți bani nu numai ca să-ți faci treaba, dar și ca să-ți ții gura. Asta-i meseria noastră și astea sunt regulile... Mai ai vreo întrebare? Doar una - ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mi pare rău. Ce să mai zic? — Nimic, la ce ne-ar mai servi acum vorbele și regretele... Mai e ceva ce nu înțeleg... - se hotărî să intervină sud-africanul Sam Muller, care se arăta în continuare incapabil să-și piardă calmul în orice împrejurare. Ori am înțeles eu greșit, ori tu ne-ai asigurat că tot ce mișcă în locul ăsta dezolant nu poate fi altceva decât un dușman. — Așa am spus. — Păi, sunt sigur că astăzi am văzut vulturi, hiene și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
apoi făcu un gest prin care-i arătă s-o ia spre un colț de stâncă ce dădea puțină umbră, unde să se așeze. — Ce ai de spus? îl întrebă. — Vrem să punem capăt acestei înfruntări nesăbuite... - începu sud-africanul cu calmul lui dintotdeauna. Cu puțină bunăvoință putem reuși ca nimeni să nu mai sufere. — Și ce propui? — Pace în schimbul apei. Nu avem prea multă apă. — Ne mulțumim cu atât cât să supraviețuim până vine avionul să ne ia. — Și cine-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
mori de sete? Eu nu, dar nici nu vreau să-mi imaginez. Mi-a ajuns prin ce-am trecut aici. — Am să te urmăresc până și-n iad! - insistă celălalt. — Haide...! Lasă-te de copilării...! - răspunse sud-africanul cu obișnuitul său calm. Nu suntem în curtea școlii. E vorba să încercăm să ieșim de aici întregi... - Se întoarse spre cei care asistau la scenă și care nu păreau nici pe departe că ar vrea să intervină, și întrebă cu un zâmbet abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
că n-o să plâng dacă o să-ți taie beregata. — Nici eu dacă o să mori într-o baltă de sânge. — Să nu continuăm povestea asta cu atacuri personale...! - interveni încă o dată Sam Muller, care făcuse un efort deosebit ca să-și recapete calmul obișnuit. Nu mă încântă ideea de a preda un camarad și niciodată nu mi-am imaginat că va trebui s-o fac, dar bănuiesc că încep să fiu prea bătrân pentru meseria asta. Din păcate, uneori nu-ți rămâne altceva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
acel sac ar putea fi a lui. I se părea că încă trăiește un vis. Era speriat. Pentru prima dată în viața lui, curajosul imouchar, care dovedise că e capabil să facă față unor nenumărate primejdii fără să-și piardă calmul, se simțea înfricoșat de felul cum evoluau lucrurile. Tatăl său și experiența îl învățaseră să se înfrunte cu mizeria și cu toți posibilii dușmani ai locuitorilor celui mai neospitalier deșert, dar nimeni nu-l învățase să conviețuiască în armonie cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406

a spart toate lucrurile din casa ziaristei la care locuia. Etwas muß ihn dort aus der Fassung gebracht haben. PÎnă la aeroport l-au dus niște oameni de braț că nu mai știa pe unde umblă. A sosit la Frankfurt calm, liniștit. Ne-am plimbat pe străzi ca de obicei cu copiii. Asta a fost duminică. Vorbea mult, era vesel. În ultima vreme aveam impresia că Începuse să uite bătaia de la Casa Scriitorilor cînd i-au spart maxilarul din senin și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
pentru că nu se expune să fie văzută? Cine, inteligența ta practică, numele tău, relațiile tale, opera ta comercializată? — Da, opera și vanitatea mea. Apropos, nu te interesează ce s-a mai Întîmplat cu țuite-l cum se destinde cum Își regăsește calmul zîmbește afabil se pregătește să-i administreze adversarului doza letală În lingurița cu dulceață e odios) ...ai văzut pozele, nu? Un set a ajuns pe masa redactorului șef, celălalt În mîinile nevesti-sii — Bine, dar cine — Cine, necine, asta-i bună

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]