4,790 matches
-
fără alineat. Doar tu ești vinovat, pentru că, fără să-ți dai seama, ai declanșat o lume pe care nu o mai poți stăpâni. Doar tu, în jocul de-a literatura, ești răspunzător pentru povestea pe care o citești liniștit din canapeaua verde de acasă. Iar în acest moment Vera a înțeles. Fusese singurul personaj care își întâlnise autorul, iar povestea ei, materialul didactic.
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
acușica lângă tine. Dură doar câteva minute. Când ajunse ea în dormitor, Alex întorcea o ciurdă de porci cu sforăitul lui. Ina își luă o pernă și un pled și se culcă în sufragerie. Dimineață, Alex o găsi ghemuită pe canapea unde, desigur, somnul nu-i fusese deloc confortabil. - De ce m-ai părăsit astă-noapte, scumpo!? - Tu erai cu porcii la păscut și... - Sforăiam tare, așa-i!? Scuză-mă. Știi că nu mi se întâmplă des acest lucru, se vede că am
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
baie; solnița din debara, cu sare cu tot, la fel. Dinspăruseră. Pijamalele? Nici urmă de ele! Niște îmbrăcăminte, niște încălțăminte, niște cămăși, niște, ce, niște, că, prosoapele, erau, în totalitate, aruncate la gunoi! Niște așternuturi, de pe jos, de asemenea. O canapea, un cuier pom de colț, perdelele de la ferestre și cele dintre ușile încăperilor, ca să nu intre țânțarii; vesela, în întregime; niște cărți și reviste, corespondențe, luaseră, și ele, calea neantului! Pisicul, Ionel, începu să miaune. Îi era foame și sete
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
noaptea de 8 spre 9 aprilie 1951, se închide în el și, după ce astupă cu bumbac toate gurile de aerisire, după ce face ordine, după ce-și arde ultimele manuscrise, deschide gazele... De data aceasta, ficțiunea a funcționat perfect. Întins pe canapeaua din bucătărie, surâzând, calm, împăcat în sfârșit cu el însuși - așa l-a găsit un vechi prieten, Edouard Saenger, cel care îl ajutase să se mute. Pentru că nu-i plăcea să aibă datorii, și-a pus pe piept portofelul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
strâmbam din nas, a glumă, foarte scurt. Beam, la o cină scurtă, un ceai îmbunătățit cu coniac, după care o cafea-nechezol dacă mai găseam prin cămăruța confecționată ad-hoc dintr-un șifonier vechi și șchiop, apoi stăteam la taclale, tolăniți pe canapea, în jurul vinului cu pricina. Mai interesant era faptul că, în momentul în care voiam să pun și eu, ca bărbații, punctul pe i, ea făcea o reverență până-n pământ, zicea cu o voce cântată și excesiv de falsă: Noapte bună, copii
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
două. Eu mai zic una și după aceea tac. Aici, unde ne aflăm, se poate orice. E de ajuns să-mi faci un singur semn. Mă voi face luntre-punte ca să-ți stau la dispoziție: potol grețos, ceva de uns gâtul, canapea confortabilă și altele. În primul rând nu fi fraier! Și nu uita: femeia pe care nu pui hotărât mâna, nu te va ierta nici pe lumea ailaltă, așa să știi. Dacă Valy n-ar fi pronunțat cu așa siguranță parola
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Paloș, aproape primul. Încă până să se termine cina venea, și primul cuvânt al lui era: Ce soacră tare am și toți râdeau aprobând ușor cu capul. Lua loc aproape de ușa de intrare în sufragerie, de fapt între ușă și canapeaua unde de regulă, mă așezam eu. Se așeza pe scaun și privea în toate părțile, ca să se asigure că nu mai e nimeni în încăpere, în afară de cei aflați la masă, și dădea drumul celui mai proaspăt banc. În funcție de felul cum
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
casă rămase pe întuneric. Panica deveni și mai mare. Gerard așteptă să se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde Troia? Ia, adu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
clienți de-ai mei americani mi-au spus că v-ați Încăierat azi-dimineață. — Ce clienți? — E confidențial, dar Sinatra zicea că... interveni Alfred Adler. — Gura, Alfie! spuse scurt Freud. Uite cum stau lucrurile, Împărate: yankeii adoră să stea lungiți pe canapelele noastre și să plătească pentru a-și turui povestioarele, care, fie vorba-ntre noi, sunt adeseori extrem de caraghioase. — De pildă, Nixon visează noapte de noapte că-l ascultă o ureche imensă, iar... interveni din nou Adler, Însă șutul pe sub masă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de transferuri fusese dezastruoasă. A existat și ipoteza unui mesaj ascuns, destinat extratereștrilor. Kafka a fost chemat să se explice. Asemenea eroului său, a petrecut luni de zile căutând sala În care avea loc audierea. Între timp, a dormit pe canapelele aflate pe culoare, În spatele ghivecelor, În căzi, prin debarale, chiar și Într-unul dintre lifturile galbene. Ajuns la proces, Kafka a fost strălucitor. A invocat propria epuizare fizică și nervoasă - prezentând În acest sens și certificatul de deces -, care l-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
traversând strada, zgribulit de ploaie și cu gulerul fulgarinului ridicat. S-a auzit un zgomot. Trebuie să deschid ochii. — Bună ziua, Cassandre. — Bună ziua, doctore. — Totul bine? Totul e bine. Mă bucur s-aud asta. Intră, te rog, și ia loc pe canapea. Uneori, doctore, În ființa mea se deschide o portiță cât pentru a lăsa să pătrundă o amintire. Nu știu de unde vine, nu știu cum s-a format, e ca atunci când pe fereastră intră neobservat un puf, iar el ani de zile scapă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Înșeli, doctore. Doar s-a-ntrerupt. Ce Înseamnă o săptămână față de-o veșnicie? — Ne vedem marțea viitoare, la aceeași oră? — Da. La revedere, doctore. — La revedere, Cassandre. Sala de așteptare s-a umplut. Doi bărbați și o femeie stau așezați pe canapele, privind În gol. Femeia se ridică și se uită lung la mine, Înainte de-a intra În cabinet, cu acea privire pe care-o avem când Încercăm să facem ordine Într-un munte de vechituri, dar nu ne hotărâm de unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
munte de vechituri, dar nu ne hotărâm de unde să Începem, așa că până la urmă ne lăsăm păgubași. Pe coridor nu se mai simte curentul. Cineva a Închis, undeva, o ușă. — Bună ziua, Joséphine. — Bună ziua, doctore. — Intră, te rog, și ia loc pe canapea. — Mulțumesc. — Totul e bine? Pari tulburată. — Femeia care tocmai a ieșit... cine era? Parc-o cunosc. — Greu de crezut, Joséphine. Nu sunt nici trei luni de când ai făcut o resetare completă a memoriei. Totuși, e posi bil să fi rămas
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și-a dezlipit ochii de pe nud și a trântit ușa, ghilotinând unul din moțurile gazdei, apoi s-a rotit spre mine cu agilitatea unui cilindru acoperit cu kebab. M-am gândit cum i-ar sta mușcat de veioza masivă de lângă canapea - compoziția ar fi primit cu siguranță unele Îmbunătățiri, dar Boț Împuțit l-a oprit la timp, cu un gest scurt din mânuța la fel de scurtă, iar apoi a emis un rânjet complex, frumos ca o dimineață de iunie petrecută În mina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ca o......, mai sexy decât...... . — Mă pregăteam să plec spre companie. — Nu mai e timp. Trebuie s-o ștergem. — Ce s-a-ntâmplat? Ai aflat cine vrea să mă omoare? a Îngăimat ea. — Stai jos, i-am spus, arătându-i canapeaua pentru care jumătate din zebrele din Etiopia Își donaseră pijamalele. Trebuie să-ți spun ceva. E-o poveste lungă, dar o să-ncerc s-o scurtez. S-a așezat, privindu-mă cu ochi mari și umezi. Am răsuflat adânc. — Vera, te-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Verei se măriseră peste măsură și amenințau să-i Înghită Întreaga față. — Draga mea, i-am zis, știu că pentru tine-i un șoc, dar... Vera a izbucnit Într-un hohot de râs, izbind cu picioarele și cu pumnii În canapeaua dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi testezi inteligența, a spus ea, printre sughițuri și zvârcoliri. Am lăsat-o să
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a părăsit buzele. OK, era momentul. — Păpușă, ascultă-mă cu atenție! Știu că nu ești o clonă, pentru că o clonă nu are sentimente. Un personaj, dimpotrivă, simte, Însă cu greu Își poate Înțelege condiția. Vera s-a sprijinit de spătarul canapelei. — Vrei să spui că noi nu existăm? — Ba existăm, dar numai ca personaje literare, În lumea noastră. În cea a adevăratului Kuznețov, suntem doar niște semne scrise Într-un fișier. Nu poate fi adevărat, a Îngăimat Vera. — Din păcate, este
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
a Întâmplat pentru că El a vrut asta. — Nu te cred. — Am citit schițele lui Kuznețov pentru finalul cărții. Știi care e, de fapt, rolul meu În toată povestea asta? Să te-mpușc cu un pistol ascuns În spatele unei perne din canapeaua ta. — Nu există nici un pistol aici. — Verifică. Vera a vârât mâna În spatele pernei și s-a Îngălbenit. Zăpăceala ei a durat vreo două secunde, iar apoi a scos arma și a Îndreptat-o către mine. — Nu asta e soluția, i-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și propria sa boală, al cărei debut aproape suprarealist este evocat într-o memorabilă narațiune (p. 118-125) se adaugă și ele seriei cauzale care justifică disconfortul existențial pe care îl resimte autorul sortit să-și ducă zilele "îmbătrânind tăcut pe canapele roase" (așa cum suna, plin de înțelesuri, titlul inițial al cărții, menționat și de Alex Ștefănescu în "Istoria" sa, dar modificat de către editură). Elaborate între anii 2001-2005 ("în fața computerului, ca într-un confesional"), consemnările din cartea de față nu cad nici o
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
doamna Agneta descoperea, totuși, fie că perdeaua fusese zgîriată, fie că vreo cutie cu orez uitată pe masă fusese răsturnată, iar conținutul ei Împrăștiat prin toată bucătăria. Sau găsea cioburile de la o ceașcă spartă ascunse sub dulap. Alteori, cuvertura de pe canapea era trasă pînă În mijlocul dormitorului. Întîmplări simpatice și hazlii... Dar, cînd s-a Întors acasă de la Marea Spirală, nu l-a mai găsit. L-a strigat pe nume, i-a pus aripi de pui, mîncarea lui preferată, În farfurie, l-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
se deschidea o gaură de carne Întunecată, cu marginile ferfenițite, ci și șuvoaiele de sînge amintind de viitura unui fluviu ieșit din matcă, iar traveling urile urmăreau insistent dîrele lucioase, uscate, pînă În cele mai ascunse cotloane ale Încăperii, sub canapea sau strecurîndu-se pe sub ușă, pe hol și mai departe. O pereche de pantofi se Încleiase, de asemenea, În balta de sînge Închegat din jurul ei, În timp ce vocea expertă a comentatorului explica pe un ton Însuflețit că aceia erau chiar pantofii victimei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
totuși conștient de rezultatul final al meciului - unul dezamăgitor -, și nemulțumit de competența limitată a jucătorilor. Chiar așa: din cînd În cînd plescăia nemulțumit! În acest timp, lipsit de orice curiozitate, eu răsfoiam un ziar, sau moțăiam alături pe o canapea, sau ieșeam pe balcon să-mi aprind o țigară. Pe scurt: mă plictiseam. Înțelesesem de multă vreme că internetul e ceva asemănător setului Cantor care, oricît de multe elemente ar conține, reprezintă oricum o fracție zero din total. Sau numărul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
mai crede nimic, se va atinge starea critică și va Începe Armaggedonul... Începuse să-mi povestească romanul, iar eu nici nu băgasem de seamă! Între timp, Pablo trecuse și el pe la toaletă, după care se descălță și se Întinse pe canapea, cu mîinile sub cap. Nu mai participa propriu-zis la discuția noastră. Înainte de a adormi, avu Însă de făcut o observație. — Domnul Bazil, dar știți? CÎnd mai faceți pipi, să ridicați totuși colacul de la veceu. Așa e frumos. — Domnul Pablo, am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un alt spațiu, cu alte reguli de perspectivă, fără să se fi schimbat totuși nimic. Mă aflam tot În garsoniera mea, Înconjurat de aceleași lucruri familiare mie, lumina era aceeași, mirosurile la fel, Bazil fuma În același fotoliu, iar pe canapeaua de alături Pablo Începuse să sforăie ușor. Dar toate acestea purtau amprenta iminenței, sau repetau o situație dintr-un vis (pe care nu eu Îl avusesem, poate altcineva) al cărui mesaj mi se părea că ar trebui să-l știu
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
a venit, În mod bizar, de la Pablo, despre care crezusem pînă atunci că doarme. S-a ridicat brusc În șezut și a spus, cu ochii Închiși: — Ea se află acum În România. După care s-a Întins din nou pe canapea, și-a reluat somnul ca și cum nimic nu s-ar fi Întîmplat. Eram oare victima unei farse? Poate că nici nu dormise, În tot acest timp. Poate că mă Îmbătasem și eu, nu exclud. Episodul fusese atît de neașteptat și se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]