6,257 matches
-
Marian Victor Buciu In discuția despre canon din Simptomele actualității literare (Biblioteca revistei "Familia", Oradea, 2007), Ion Simuț nu urmează conceptul H. Bloom. Nu despre canon, dar despre canoane este vorba aici. Canonul lui Bloom era estetic și istoric, ireductibil la epocile sau curentele însumate. I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
conceptul H. Bloom. Nu despre canon, dar despre canoane este vorba aici. Canonul lui Bloom era estetic și istoric, ireductibil la epocile sau curentele însumate. I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
curentele însumate. I. Simuț recunoaște un canon-curent neomodernist și altul postmodernist. Știe că în ultimul caz termenul canon ajunge impropriu, dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
dar bătălia canonică la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
la noi a fost acerbă mai ales dinspre frontul doar presupus anticanonic. El constată absurditatea războiului dintre "canoane" și firescul coexistenței pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan se lasă atras
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
pașnice, care este, cum știm, iluzoriu în disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan se lasă atras de pretextul esteticului slăbit de (contra)culturalitatea de tip și timp nou, globalist. Orice epocă amenință și salvează arta. Cu o
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
disputa creației de valori, îndeosebi a celor artistice. Altfel canonul modernist și "canonul" postmodernist ar mai fi ele în aceeași accepție doi "poli tari" (60)? Ion Simuț nu rămâne ca H. Bloom la canonul occidental și estetic, altfel spus la canonul critic (între)ținut și nu necritic lărgit. Criticul transilvan se lasă atras de pretextul esteticului slăbit de (contra)culturalitatea de tip și timp nou, globalist. Orice epocă amenință și salvează arta. Cu o parafrază nietzscheană: ce nu ucide arta o
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
de pretextul esteticului slăbit de (contra)culturalitatea de tip și timp nou, globalist. Orice epocă amenință și salvează arta. Cu o parafrază nietzscheană: ce nu ucide arta o întărește. Criteriul estetic, chiar abandonat de o critică nesigură, se păstrează singur. Canonul estetic integrează periodicele rupturi - ele sunt prioritar meta-estetice - dintre epocile literare. Criticul literar Ion Simuț ridică îndeosebi vocea selectând operele estetice derobate ideologicului comunist, semnate de Breban, Buzura, Bălăiță, Bănulescu, Dimov, N. Stănescu, Sorescu, critica lui Manolescu. Istoricul literar ar
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
critic decât criticul, cu lărgirea selecției, ca reacție la restrângerile cerute de alții. Lărgirea, de altfel, nu corespunde în mod real cu principiul eliminării și includerii critice în canonul-listă. Dar nici aici nu există o opțiune: una sau două liste? Canonul estetic nu poate fi decât unitar. Canonul-curent îi permite lui Ion Simuț să urmeze ideea de alternativă, pertinentă, numai dacă alternativa nu s-ar arăta exclusivistă. Iar dacă la el alternativa nu devine, ca la I. B. Lefter, exclusivistă, ea
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
H. Simionescu, Dimov. M. Ivănescu. Stănescu și Sorescu, considerați cu o anumită incertitudine, preponderent neomoderni, rămân ocupanții primei liste. Postmodernismul, gata a fi abandonat de critic, oricum nu la fel de seducător ca neomodernismul (și iată cum se trasează, firesc, un singur canon, cel actual), nu a ajuns în conștiința publică. Istoricul literar, larg selectiv, devine acum conservator: postmodernismul este "în curs"; chit că unii nu-l văd ori le pare distrofic, iar alții îl descopăr deja senilizat; alături, firește, de cei care
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
rămânând cu un gust (evident, discutabil) și multe aproxi-ma-ții, talent și inventivitate epică. Voința sau chiar "dragostea" de valori (Stănescu, Sorescu, Buzura, Dimov, Breban, R. Petrescu, E. Botta, Bogza, Preda, Doinaș) îl convinge pentru că istoricul literar nu revizuiește, dar "consacră". Canonul actual, prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
E. Botta, Bogza, Preda, Doinaș) îl convinge pentru că istoricul literar nu revizuiește, dar "consacră". Canonul actual, prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine cu Eugen Negrici, la care îl stupefiază faptul că respinge postmodernismul ca fiind venit prea
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
prin refuzul postmodernismului, aș spune că este numai (neo)modernist, aproape ca între cele două războaie mondiale. I. Simuț constată doar "centralitatea modernistă a canonului postbelic" (85). Cu altă ocazie, el susține o cauză esențial diferită, convins, totuși, că centralitatea canonului neomodernist "a devenit un anacronism" (178). Mai tranșant devine cu Eugen Negrici, la care îl stupefiază faptul că respinge postmodernismul ca fiind venit prea devreme în literatura română. O literatură, pe deasupra, și întârziată. Aș deplasa accentul de pe timp, pe performanța
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
pretinde, are o puzderie de generații de creație!) și, din nou restrictiv, reduce receptarea, diminuând literatura însăși, și face o Declarație de dragoste generației '60. Iese bine, constată el, estetic, etic, politic și, în fapt, această generație face în esență canonul postbelic. Mai critic devine cu propria sa generație. Fapt previzibil: împărțirea, moștenirea, ajunge, nu-i așa?, o afacere de familie. Observatorul prin luneta ori caleidoscopul sociologiei literare știe că în conflict mai puternic sunt generațiile '70 și '80. Constată "insuficienta
Canonul estetic: listă, curent, generație?... by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/7882_a_9207]
-
bachiene a fost enorm; corespundeau idelurilor umaniste ale expresiei la modă, de tip romantic. în epocă însă, în mijlocul de secol XVIII, lucrarea nu s-a bucurat de aprecieri speciale. Nici măcar în spațiul eclesiastic. Nu corespundea întru totul conduitei sobre a canoanelor bisericii germane reformate. Se pare că Bach însuși a fost conștient de valoarea, de semnificația lucrării. A recopiat-o integral cu propria sa mână. Coralele, momentul comuniunii, aparțineau tradiției. Dar ariile - sondarea universului interior al expresiei umane, virtuozitatea vocală ce
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
rădăcini victoriene, a tipologiilor mentalitare, aparținătoare unui anumit moment istoric. Explorînd profiluri individuale și colective din anii douăzeci, el stabilește o legătură intertextuală cu proza secolului al XIX-lea, fie în varianta "fiziologiei" franceze, fie în cea a "personajului-clișeu" din canonul literar al Albionului, inaugurat prin Bleak House/Casa umbrelor de Dickens sau The Book of Snobs/Cartea snobilor de Thackeray. În al doilea, autorul, folosindu-se de instrumentarul artistic al distopiei, oferă o imagine apocaliptică a viitorului umanității. Aluziile sale
O inițiere psihedelică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7416_a_8741]
-
Micaela Ghițescu Cu un an în urmă, la 4 octombrie 2008, se stingea la Lisabona unul din cei mai mari prozatori ai epocii post-revoluționare portugheze, Dinis Machado. Cartea sa, Ce spune Molero, a spart toate canoanele timpului, inaugurând era noului roman portughez - și poate chiar universal. Cert este că, după această "carte-bombă" cum a fost unanim considerată, atât în țara sa, cât și în numeroasele țări unde a fost tradusă imediat după apariție, nu s-a
Inevitabila despărțire... by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/6853_a_8178]
-
literari. Le dă de citit, le dă de scris, le dă de interpretat și, nu în ultimul rând, le dă de gândit. Lucru destul de dificil pentru o poetă care, în ciuda preferințelor nedisimulate pentru un statut marginal, a intrat deja în canonul postbelic. Numai cine n-a vrut (adică și-a propus să nu vrea) na scris despre cărțile ei, de la debutul din 1969 (cu Sânge albastru) până la cele două remarcabile din 2006 (Întâmplări derizorii de sfârșit și Limbajul dispariției). Coperta a
Un volum necesar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6753_a_8078]
-
pian pentru fiica lui Victor Chen, o duce spre Will Truesdale, prin el spre secretele orașului, toate gravitând în jurul lui Trudy, cea mai neobișnuită femeie din Hong-Kong. Ea, Trudy, pare să întrupeze misterul orașului și feminitatea însăși - o frumusețe sfidând canoanele: plată ca o scândură,fără sâni, părul neobișnuit - șuvițe lucioase de chihlimbar și bronz, folosind khol ca să-și contureze ochii, ruj auriu sau cafeniu. Nu are asemănare cu nimeni și nimic din ce se află în tot orașul. Ea însăși
Orientul înca necunoscut by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/6768_a_8093]
-
și gustoasă, dacă s-ar promulga și „legea de murături". Cărei norme i se subsumează această teorie? Este rațională, mistică, absurdă, fantastică? Nici una, nici alta. Convingerile lui Leonida sunt axiomatice, nu el se înclină în fața realității, ci realitatea se pliază canoanelor lor. Trei mari valori sunt axiomele sale - trei mari mofturi: Garibaldi, Republica și procesul de degradare a Ideii în ipohondrie, trecând prin fandacsie. Universul construit în tiparul acestor teorii topește în sine contradicțiile cele mai ireconciliabile și agresive. În literatura
Profilul științific al moftangiului by Vladimir SIMON () [Corola-journal/Journalistic/6774_a_8099]
-
deficiența de receptare de care aminteam, trimiterea nu la un critic pursânge, ci la unul, ca să zic așa, ŕ outrance. Adevărul interpretativ, precar în textele gazetărești ale vremii, e extras din date psihanalitic obiective. Aici abia, și nu în chestiunea canonului, se face simțit Harold Bloom. (Am în minte extraordinarul capitol al acestuia despre Freud, în care e sondată complicata relație de paternitate culturală resimțită, cu privire la Shakespeare, de faimosul medic vienez. Complexul lui Oedip ar fi, după Bloom, o deviere strategică
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
nu există, ca atare, sub această titulatură ierarhică, ci este, post factum, investit cu ea. Mai mult chiar, meritul, în măsura în care de la asemenea înălțimi încolo se mai poate vorbi despre merit, nu e rezervat vreunui autor - oricât de bine înrădăcinat în canon - înzestrat, cândva, cu carne și oase. Nici Cervantes, nici Balzac, nici Proust, nici Joyce nu fac pentru soarta acestui gen atâtea câte face bietul - și anonimul - cititor. Recunoaștem cu ușurință, în această listă restrânsă de principii, o simpatică vulgată a
Cartea cărților by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7949_a_9274]
-
contrag într-un prezent spontan metaforizat. Prin surparea temporalității se obține o imagine bidimensională. Astfel apare o disociere de cîntăreții nostalgiei rustice, adînciți în perspectivă, prin paseism: Ne închinăm depărtării / care ne pedepsește / cu nourii copți / și cu nopți / în canoane,// genunchii zilelor noastre, / pe colțuri de piatră trăsnită,/ pe ghimpii electrici de trandafiri, / pe zgură mocnită și schijă, // picotim cu fruntea pe crinii / cu vipere-n strîmtele cupe, / cu urechile-nvinse, / scheunări și lătrări, // spiridușii prozei, abțibilduri,/ cu măscări ne
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
existența călătorului. Singur vizitiul îl observă, de cele mai multe ori doar cu coada ochiului, îl măsoară și îl cântărește, aducându-l puțin câte puțin în atenția cititorului. Șablonul narativ este vechi, venit din proza romantică, iar revigorarea lui se datorează noilor canoane ale veridicității. Într-o eră a reality show-urilor, chiar și cititorul rasat are nevoie de contactul nemijlocit cu sângele viu al ficțiunii. Nu doar singularizarea eroului în mijlocul scenei este importantă aici, ci perspectiva prezentării lui, care este una certă
Puterea cititorului by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7657_a_8982]
-
origine la cultura română și al desfășurării activității, azi, în afara spațiului ei geografic". Extrem de interesante sunt răspunsurile lui Virgil Nemoianu și Mihai I. Spăriosu la întrebarea nr. 8. E cultura română suficient de puternică încât să se integreze într-un canon precum cel propus de Harold Bloom? Opinia lui Nemoianu: "Aici, în fine, pot răspunde fără ezitare: da. Bloom nu este un tip prea cultivat. Știe multă literatură engleză, are contribuții originale în această privință, dar e un teoretician aiurit, iar
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7656_a_8981]