3,764 matches
-
în durligi vorbea cu boii. Noi pășeam în urma ambulanței, apoi rămaserăm mai în urmă. Moșneagul sta neclintit în car. Soldatul negricios îndată își duse mânile în deșerturi și se făcu covrig. Ceilalți cinci-șase oameni umblau domol, cu mânile atârnate, cu capelele pe ceafă. În pădurea de stejari era liniște. Soarele după-amiezii tremura prin rețeaua crengilor. Pe lângă desișuri bogate, printre gropi și printre cioate, ținând poala pădurii, drumeagul urca și cobora, ocolea la dreapta și la stânga, dispărea și se arăta în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
m-a făcut să tresar. Lăsând baltă corespondența, se întorsese cu totul spre noi. — Leon se va duce s-o vadă pe fata asta chiar astăzi, după liturghia de requiem. * * * În ziua aceea, într-adevăr, trebuia să fie comemorat, în capela Sixtină, primul an ce se scursese de la moartea lui Raffael din Urbino, pe care Leon al X-lea îl iubea mai mult decât pe toți ceilalți protejați ai săi. Îl evoca ades, cu emoție adevărată, făcându-mă să regret că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pretinde că vărul său, cardinalul Giulio, avea intenții vinovate în legătură cu această fată; singura sa grijă era de a găsi o soție pentru vărul său, Leon Africanul! Un preot pe care-l cunoșteam, și pe care l-am văzut ieșind din capelă, mi-a oferit și alte elemente care mi-au întărit presupunerile: Maddalena trăise vreme îndelungată într-o mânăstire. În cursul unei vizite, cardinalul o remarcase și, la sfârșitul zilei, când trebuise să plece, o luase pur și simplu cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau mare haz curtenii încă din prima săptămână a domniei lui, pe mine, unul, nu mă făcuse să râd în hohote. Când intrase în Capela Sixtină, se pare că noul pontif strigase la spectacolul oferit de bolta pictată de Michelangelo: „Asta nu e biserică, ci o etuvă umplută cu nuduri!“, adăugând că era decis să acopere cu var acele înfățișări nelegiuite. Pe Dumnezeu, și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
astfel cu câteva ceasuri înaintarea imperialilor. În cele din urmă, însă, au cedat sub numărul covârșitor al atacatorilor, iar pdestrașii germani au dat năvală în Piața Sfântul Petru, zbierând: — Luther papă! Luther papă! Clement al VII-lea ae afla în capela sa, nerealizând încă pericolul. Un episcop a venit să-l tragă de mânecă fără menajamente: — Sanctitate! Sanctitate! Sosesc! Au să vă ucidă! Papa era îngenuncheat. S-a ridicat și a început să alerge spre coridorul care duce la Sant’Angelo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
gogoșile sau apa și oțetul. Trecu în goană prin locurile unde se vindeau torțe și lămpi, suluri de papirus și pergament, prin fața depozitului de condimente aduse de la arabi, de unde răzbătea mirosul îmbătător al piperului și ghimbirului. Nu se opri în fața capelelor votive ale cultelor noi sau vechi, în fața sanctuarelor în care oamenii depuneau flori și obiecte pentru a obține protecția zeilor. Continuă să alerge, lac de sudoare, lăsând în spate șirul de tabernae unde se vindea grâu, vin și ulei, trecu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se bucure de toate plăcerile vieții înainte de a sfârși sub tăișul vreunei săbii. Luptele cele mai sângeroase se dădură la Castrul Pretoriului. Flavienii erau de-acum siguri de victorie, în timp ce vitellienii se apărau cu disperare. În retragere, distrugeau casele, templele, capelele votive și altarele și ucideau pe oricine le ieșea în cale. Reușiră să-i prindă în capcană pe Antonius Primus și pe Arrius Varus, pe Câmpul lui Marte. Errius Sartorius își deschise drum printre atacatori. — Du-te, Errius! strigă Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
coridor În care dispărură amîndouă. Julián Își coborî privirea și se pomeni din nou cu Jorge. — Ea e Penélope, sora mea. Ai s-o cunoști. E un pic țăcănită. Își petrece toată ziulica citind. Hai, vino, vreau să-ți arăt capela din pivniță. Bucătăresele spun că e vrăjită. Julián Îl urmă, ascultător, pe băiat, Însă pămîntul Îi fugea de sub picioare. Pentru prima oară de cînd urcase În Mercedes Benz cu don Ricardo Aldaya, pricepu care era sensul. O visase de nenumărate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
subite mirosuri de putrefacție și curenți de aer Înghețat ce păreau să bîntuie prin casă aidoma unor santinele rătăcitoare. Vila era un compendiu de mistere. Avea un beci dublu, cu un soi de criptă neinaugurată la nivelul inferior și o capelă la cel superior, dominată de un mare Crist pe o cruce policromată, căruia servitorii Îi găseau o neliniștitoare asemănare cu Rasputin, personaj foarte popular În epocă. Cărțile din bibliotecă apăreau În mod constant fie rearanjate, fie Întoarse pe dos. Exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
atotputernicul, Împăratul cerurilor, sau mai curînd la tatăl domnișoarei Penélope, don Ricardo? — Ce mai face Fernando? Întrebă bătrîna. — Preotul? E ca o floare. CÎnd nici cu gîndul nu gîndești, va fi făcut papă și pe dumneata o să te instaleze În Capela Sixtină. Îți trimite salutări călduroase. — El e singurul care vine să mă vadă, știi? Vine fiindcă știe că nu mai am pe nimeni altcineva. Fermín Îmi aruncă o privire cu coada ochiului, ca și cînd s-ar fi gîndit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
un șarpe de spini ivindu-i-se din tîmple. Am simțit un val de frig străpungîndu-mi ceafa. În cîteva momente, mi-am recîștigat seninătatea și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al vechii capele. Am băgat de seamă că le lipseau brațele și capul și că stăteau pe cîte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și am Înțeles că aveam În față efigia unui Crist sculptat În lemn pe zidul unei capele. Am Înaintat cîțiva metri și am Întrezărit o imagine spectrală. O duzină de torsuri femeiești, nude, se Înghesuiau Într-un ungher al vechii capele. Am băgat de seamă că le lipseau brațele și capul și că stăteau pe cîte un trepied. Fiecare dintre ele avea o formă evident deosebită și nu mi-a luat prea mult ca să discern conturul unor femei de vîrste și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de a Întinde mîna și de a mîngîia talia torsului ce purta numele Penélopei Aldaya. Mi se păru atunci că aud pași la etajul superior. M-am gîndit că Bea sosise și că, probabil, umbla prin casă căutîndu-mă. Am părăsit capela cu un sentiment de ușurare și m-am Îndreptat din nou spre scară. Tocmai mă pregăteam să urc, cînd mi-am dat seama că la celălalt capăt al coridorului se deslușeau un boiler și o instalație de Încălzire, aparent În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a spus că, de bună seamă, puteau conta pe el. L-a deranjat că o viperă ca Fumero considera ca de la sine Înțeles că el era un laș, Însă, de Îndată ce polițistul a părăsit prăvălia, pălărierul s-a dus țintă la capela catedralei unde o cunoscuse pe Sophie, pentru a se ruga sfîntului să-i Îndrume pașii fiului Înapoi spre casă, Înainte să fie prea tîrziu. CÎnd Julián a venit la taică-său, pălărierul l-a avertizat asupra primejdiei ce Îl amenința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de acel sărman bătrîn care nu prea mai avea nimic pe lume decît să aștepte Întoarcerea fiului și parcă trăia din speranța de a recupera timpul pierdut grație unui miracol al sfinților pe care Îi vizita cu atîta devoțiune În capelele catedralei. Mi-l imaginasem ca pe un căpcăun, o făptură nemernică și răutăcioasă, Însă mi s-a părut un om binevoitor, orbit poate, pierdut, ca toată lumea. Poate pentru că Îmi amintea de tata, care se ascundea de toți și de sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
câteva propoziții din greaca nouă; cei două sute de locuitori ai satului Haikiriki dădeau din capete precum Înțelepții lor strămoși sau se mirau spunând cu voce tare „Ooooh!“ Probabil că unii dintre ei chiar au crezut până la urmă că au văzut „Capela Sixtină“ și nu „Capela Sixtină a Orientului“, cum este denumită biserica de la Voroneț În cartea lui Ion Miclea. Nu știu dacă te prinzi unde bat, dacă ți se pare interesantă o asemenea temă de scurt metraj. Vreau să zic, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
nouă; cei două sute de locuitori ai satului Haikiriki dădeau din capete precum Înțelepții lor strămoși sau se mirau spunând cu voce tare „Ooooh!“ Probabil că unii dintre ei chiar au crezut până la urmă că au văzut „Capela Sixtină“ și nu „Capela Sixtină a Orientului“, cum este denumită biserica de la Voroneț În cartea lui Ion Miclea. Nu știu dacă te prinzi unde bat, dacă ți se pare interesantă o asemenea temă de scurt metraj. Vreau să zic, de fapt, că era păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
glas răgușit. ― Doar n-o fi chiar capătul drumului nostru, căăă... ― Că nu ne-am trezit încă? Lasă că te trezește el majurul. Să vezi cum îți dă un bocanc numărul patruzeci și doi și altul numărul patruzeci și patru. Capela îți cade peste ochi, iar pantalonul are un crac mai lung și celălalt mai scurt. Atunci ai să faci ochii cât două cepe - a încercat să glumească învățătorul. ― Poate n-a fi dracul chiar așa de negru, frate - a presupus
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Sergent Dinsus! Ordonă adunarea plutonului pe platou.! Ai cinci minute! - s-a auzit glasul locotenentului Coasă, comandantul plutonului. ― Am înțeles, domnule locotenent! - a răspuns Dumitru. A intrat în dormitor, unde fiecare își lustruia ultimul nasture de la tunică sau își aranja capela pe cap. ― Pluton! Adunarea pe platoul de instrucție! Aveți trei minute! Odată cu ordinul dat, a pornit cu pas grăbit spre locul de adunare. S-a așezat în capul liniei care marca locul plutonului doi. Când a simțit că plutonul zbârnâie
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nu vor preda echipamentul până la ultima moletieră sau nasture vor fi buni de plată! Peste o oră aștept primul pluton! S-a înțeles?! - a strigat el întrebarea din străfundul rărunchilor. Deși în clipa următoare toată suflarea „concentrată” putea să arunce capelele în sus sau să dea cu ele de pământ, nu s-a produs nici una din aceste manifestări. ― Hai, măi fraților, să ne dezbrăcăm și să ducem efectele, ca să scăpăm de „majur”, fiindcă mulți din perii albi de pe la tâmple mi i-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
senzația că, undeva, cineva apropiat se pusese În mișcare. Își spuse că nu putea fi Ștefănel și că nu trebuia să spere atât de nebunește În iluzia acestei Întoarceri. Dar făcu exact opusul hotărârii pe care o luase. Intră În capela de la parter, unde voievodul se ruga adeseori, Îngenunche și spuse, privind crucifixul: Fă, Doamne, să fie el... 1 martie 1475, Templul Shaolin, China Ștefănel ieși pe poarta templului Înainte de ivirea zorilor. Cu o seară Înainte sosise primul pelerin care trecuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
acut prezența maestrului Shan Bao, dar privirea lui, obișnuită să detecteze cea mai mică mișcare, noaptea sau ziua, nu reuși să distingă nimic. Maestrul nu era vizibil, dar era prezent. O dâră abia perceptibilă de lumină se strecura pe sub poarta capelei unde Shan Bao Își recita sutrele. Nu chipul lui, ci rugăciunea pe care o Înălța către Budha ajunsese până la Ștefănel. O rugăciune pentru drumul lui. Și, poate, pentru Întoarcerea lui. Ușa clădirii din stânga curții se deschise fără zgomot și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
CAPELA EXCOMUNICAȚILOR de Adrian Buzdugan Gott ist ein lautes Nichts ihn rührt kein Nun noch Hier În fiecare dimineață trebuie să reconstruiesc lumea. Știu că e mult mai comod să lași divinitatea săți ofere una gata făcută, tu doar so ajustezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
Mi-a spus că sîntem o adunătură de liber-cugetători fanatici! O hazna pestilențială! Dacă ar fi pipă, papă sau popă, ne-ar excomunica pe loc, ar porni o cruciadă (o implantare de cruci, cred!) și ar distruge această citadelă sau capelă a excomunicaților!... N-am înțeles exact, deoarece spumega, era bălos și mi se făcuse greață urmărindu-l. L-am făcut și eu rușine a Universului!... Niște canibali nespălați! A fost o vreme în care își fierbeau și mîncau dușmanii, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
de Băieți din Calcutta a avut de luptat cu lipsa totală de educație a tânărului Bridgeman, învățându-l să mănânce cu gura închisă, să se familiarizeze cu cifrele romane și alfabetul, să păstreze tăcerea în timpul slujbelor prelungite de dimineață de la capelă. Toți se așteptau ca el să vrea să se întoarcă pe dealurile sale, să-și reia activitățile sale de necioplit sau poate altele, de natură militară, care l-ar fi purtat în locuri mai îndepărtate, unde manierele sale necivilizate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]