1,121 matches
-
mai bună, mai stimulatoare, rămâne irelevant. Decizia sa de a nu-și sacrifica identitatea nu are alt temei decât frica. Când rămâne ultima ființă umană, Bérenger Își menține Încăpățânatul scepticism. «Sunt ultimul om, am să rămân om până la capăt! nu capitulez!» Refuzul de a «capitula» nu Îl onorează deloc. Spaima de schimbare restrânge, de fapt, progresul. A alege o existență dependentă de mizerie - o viață de limitări (precum cea a lui Bérenger: Nu mă pot obișnui cu viața») - este opțiunea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rămâne irelevant. Decizia sa de a nu-și sacrifica identitatea nu are alt temei decât frica. Când rămâne ultima ființă umană, Bérenger Își menține Încăpățânatul scepticism. «Sunt ultimul om, am să rămân om până la capăt! nu capitulez!» Refuzul de a «capitula» nu Îl onorează deloc. Spaima de schimbare restrânge, de fapt, progresul. A alege o existență dependentă de mizerie - o viață de limitări (precum cea a lui Bérenger: Nu mă pot obișnui cu viața») - este opțiunea unui laș. Nu este vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Paisprezece ani de la arestarea ei. 1991. Doamna Mao Jiang Ching are șaptezeci și șapte de ani. E condamnată la moarte. Singurul motiv pentru care autoritățile îi tot amână execuția este speranța că ea se va căi. Ei bine, nu voi capitula. Când eram copil, mama îmi spunea că ar trebui să mă consider precum iarba - născută să fiu călcată în picioare. Însă eu mă consider un păun printre găini. Nu sunt judecată corect. Am stat alături de Mao Zedong, dar cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de-acum să lase locul unor cercetări mai sistematice, mai solide. Și totuși ceva din el nu agrea direcția în care se îndrepta cercetarea. Convergența rapidă a neuroștiințelor în jurul anumitor premise funcționaliste începea să-l alieneze pe Weber. Domeniul său capitula în fața unuia dintre acele impulsuri străvechi, pe care ar fi trebuit să-l lămurească: mentalitatea de turmă. Pe măsură ce neurologia se lăfăia în forța ei instrumentală din ce în ce mai mare, gândurile lui Weber începeau să se îndepărteze pervers de hărțile cognitive și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
trombonit. Zicea că n-au lăsat pe nimeni să mă vadă în noaptea aia, în afară de rudele de gradul întâi. Dar tu mi-ai zis că pe tine te-au lăsat. Nu se leagă, nu-i așa? Ea clătină din cap, capitulând în fața legilor lumii lui. — Nu, Mark. Într-adevăr nu se leagă. O oră, cât dură ședința, stătu la bufetul spitalului, calculând gradul în care se autoiluziona. Terapia nu-l ajuta cu nimic. Ea se agăța de știința medicală așa cum mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
spui, da? Depinde. — De ce? De ce-mi spui tu mie la schimb. Mâinile întinse pe masă. —Dă-i drumul. Întreabă-mă orice. —Orice? Ea chicoti. Cum merge viața de familie? El se lăsă pe spate, lipindu-se de spătar și capitulă, prea repede. Copiii fac... foarte bine. Mă bucur foarte tare că m-am băgat în toată chestia asta de tată. În fiecare săptămână se întâmplă ceva diferit. Skateboard, teatru de amatori, piraterie de software la scară industrială. Nu, pe bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
singur la această întâmplare, mi se pare că descopăr o enigmă în miezul afacerii, un profund adevăr moral care, dacă l-aș putea înțelege, m-ar putea cruța de o confruntare finală, dar inimaginabilă, cu propriul meu tată. De ce a capitulat Heshie? Și, oare, la fel ar trebui să procedez și eu? Dar cum aș putea să fac una ca asta și, totodată, să rămân „cinstit cu mine însumi“? Ei, dar de ce n-aș încerca! Ia străduiește-te oleacă, măi, puță-mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
aia. Moacă însemna dezagreabil în vocabularul unei tinere din înalta societate. La așternut? Nimic extraordinar, fără acrobații, fără numere de virtuozitate sau, știu eu, deosebit de îndrăznețe; ne-o trăgeam la fel ca-n prima zi, eu o asaltam și ea capitula, iar căldura generată pe patul ei din mahon, cu baldachin (o moștenire de familie a clanului Maulsby) era considerabilă. Singura noastră plăcere colaterală era oglinda ce placa întreaga ușă din baie. Acolo, stând lipiți coapsă lângă coapsă, îi șopteam: — Uită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pe tânărul ofițer că astfel de clipe sunt înșelătoare, pot prevesti izbucnirea unor confruntări și mai violente. Sau, cine știe, se încheiase pacea? Poate că radiourile din întreaga lume anunță într-o explozie de bucurie sfârșitul războiului. Germania fascistă a capitulat și undeva șefii cei mari ciocnesc pahare cu șampanie și se întrețin politicoși. Gata cu uciderile, târâitul pe pământ ca o reptilă sub focul ucigător al artileriei sau cu inumana așteptare a unui glonț cu numele tău scris pe el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
pe Desert Rose pe alee, lângă muntele ei de bagaje, așteptând un alt taxi. Kitty știa că, În final, prietena ei nu avea să ia nici un taxi. Acum ducea o ultimă bătălie cu mândria ei, dar În curând avea să capituleze. Se ridică din șezlong, Înotă puțin și se Întinse din nou la soare. Când se Întoarse, Desert Rose era tot acolo. Mândria Încă o Îndemna, evident, să ia un taxi, dar bunul-simț o sfătuia să nu spargă o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
În ce privește Japonia, care nu cerea armistițiu, luptând În continuare În Asia producând morți și distrugeri materiale, la 6 August 1945, Aliații au aruncat din avion bomba atomică asupra Hiroșimei iar două zile mai târziu asupra orașului Nagasaki, obligând Japonia să capituleze necondiționat...! În aceste speciale condiții de testare a armelor nucleare s-a demonstrat teribila forță de distrugere a bunurilor materile precum și a populației ce o parte nu mureau imediat Însă, agonizau În fantagonisme și chinuri dincolo de orice posibilă imaginație...! Cum
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
producând surpriză și haos după care imediat aviația ușoară de bombardament zburând doar la cățiva metri Înălțime, declanșază potopul...! Acest mișelesc atac a indignat opinia publică americană, declarând război Japoniei și implicit Germaniei Naziste...! Germania a fost Învinsă și a capitulat la data de 8 Mai 1945, iar În Pacific luptele Încă mai continuau cu japonezii, forțele armate americane la 6 august 1945 au aruncat din avion o bombă atomică asupra orașului japonez Hiroshima omorând fulgerător peste 80.000 de oameni
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aruncat o bombă atomică asupra orașului Nagasaki omorând În secunde peste 20.000 de oameni nevinovați În timp ce peste 50.000 de locuitori au murit În aceleași imposibile zvâgniri de moarte grea...! În aceste condiții Japonia a fost Îngenunchiată și a capitulat necondiționat la 12 septembrie 1945, iar starea de război mondială a fost declarată - sfârșit...! Făcând o scurtă prezentare a evenimentelor tragice ce au produs moartea celor peste 62 milioane de oameni nevinovați, ne revine În memorie parodia Întâmplării și-a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
a strigat el, aruncând stiloul în perete. Pete negre apărură pe tapetul alb ca în gravurile lui Miro. - HA, HA, HA! Feifel a auzit hohotul de râs clar tăcând. Toate aceste ha-ha-uri erau o batjocură, sunete pline de sarcasm. A capitulat imediat și s-a retras în pat, căutând adăpost sub aripile calde ale somnului. Feifel a dormit aproape o oră. Soarele asfințise. Aerul din cameră devenise albastru indigo. Era toamnă, zilele începuseră să se scurteze. După un somn bun, Feifel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Știu mai multe decât îți poți imagina... - zâmbi pe sub văl, așa încât celălalt nu-și dădu seama. Mulțumită acestui lucru, încerci să închei „o pace onorabilă“ cu o zi înainte de a te vedea obligat să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie din nou să răspundă, se sprijini de peretele de piatră, își studie îndelung interlocutorul și, în cele din urmă, preciză pronunțând foarte apăsat cuvintele: — Ați fi capitulat, și știi asta foarte bine. Fără apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
să accepți o capitulare necondiționată. — N-am capitula niciodată fără luptă. Gacel Sayah întârzie din nou să răspundă, se sprijini de peretele de piatră, își studie îndelung interlocutorul și, în cele din urmă, preciză pronunțând foarte apăsat cuvintele: — Ați fi capitulat, și știi asta foarte bine. Fără apă, mâine pe vremea asta n-ați mai putea obliga nici măcar propriile voastre mâini să apuce o armă. — E foarte posibil. — E sigur. Noi, tuaregii, știm mai multe despre efectele setei, și de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
lui. Ce vreți să facem? Spuneți-ne și-o să facem! O bombă a explodat în apropiere, a scuturat de pe tavan o ninsoare de var, a făcut-o pe femeie să sară urlând în picioare și pe soțul ei o dată cu ea. — Capitulăm! Ne predăm! a țipat ea și pe față i s-a așternut o mare ușurare și fericire. Acum puteți să vă opriți, a țipat ea, izbucnind în râs. Noi ne dăm bătuți! S-a terminat! a strigat ea întorcându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Îmi pare rău, dar nu vreau să-l mai primesc. Moș Costache se sperie, privi pe Otilia rugător. - De-de-dece... ce? Te-te-te-așteaptă cu trăsura. Zi-zice că mergeți la teatru! Accentuă în așa fel ultimele cuvinte, ca și când Otilia ar fi trebuit să capituleze în fața acestui argument. - Nu, papa, nu merg, sunt obosită, vreau să se terminevorbele. Moș Costache plecă plin de stupefacție și era aproape cocoșat de uimire când ajunse în fața lui Pascalopol. Acesta, îmbrăcat într-un costum de seară, vârât într-un
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
în mintea magistrului în clipa când întâlnește privirea discipolului. Dâra pe care o lasă împrejur ochii acestuia este - inexplicabil - șovăielnică, lipicioasă, de animal încolțit. Din nou însă, meseria de profesor, care obligă la perseverență, îl împiedică pe domnul Mironescu să capituleze, așa cum este tentat. — Altminteri, avem destul spirit critic ca să ne știm și acest defect ! Vorbim cu o resemnare amuzată despre nesolidaritatea noastră. Așa sunt românii, spunem, și așa fac, oriunde ar fi : în țară sau în emigrație, se ceartă și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
prin grabă să pătrundă deodată cu apărătorii prin porțile ne-ncuiate încă bine. Focul și robia bântuiră orașul în toiul lor; garnizoana fu parte măcelărită, parte prinsă; citadela așezată sus fu încunjurată și asediată, viteaza ei garnizoană latină fu silită să capituleze și trimisă sub escortă sigură cu anume călăuze la marginea Ungariei. Între acestea marchionul Bonifaciu de Montferat, ca stăpânitor al Thessalonicului, pătrunsese planul de cucerire al lui Ioannițiu și i se opuse din toate puterile. În lupta cu Leon Sgurus
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
apăru ca vulturul ce se repede din ceriuri. De la Melenik, Teodor Lascaris se-ndreptă spre Tessaloniki, trecu râul Vardarios, năvăli spre Prilapos și rândui toate pregătirile necesare pentru asaltarea și biruirea orașului întărit Belesos, a cărui garnizoană, intimidată prin acestea, capitulând, deșertă orașul, căpătând liberă retragere cu arme și bagaje. Drumul înapoi al împăratului îl ducea peste Neustapolis și Melenikos la Serrae, apoi peste Didymotichos la Adrianopol. Astfel romîno-bulgarii trebuiră să deșerteze toate orașele și castelele răpite în vremea din urmă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și părul de pe brațe Îi arseseră, iar pielea Îi strălucea aidoma bronzului umed. El a fost cel care mi-a povestit că flăcările Începuseră puțin după miezul nopții și că devoraseră zeci de mii cărți pînă cînd, În zori, au capitulat dinaintea unui rîu de cenușă. Lluís avea În mînă cîteva cărți pe care izbutise să le salveze, niște colecții de versuri de Verdaguer și două tomuri din Istoria Revoluției franceze. Atîta supraviețuise. Mai mulți membri ai sindicatului dăduseră fuga În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Închisoare la care au fost condamnați cei din familia lui Tăcu ar depăși 100 de ani. Întocmai. Alexandru Tăcu n-a fost Învins de fosta Securitate. N-a fost doborât fie și pentru că, orice s-ar spune, Tăcu n-a capitulat, n-a fost Îndoit, n-a cedat și nu a ajuns informatorul Securității oricât au dorit această victorie galonații de la Securitatea din dealul Copoului, dar și cei de la București. Aceasta e o mare victorie pentru el și pentru familia Tăcu
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
locotenentului răsări un amestec de ironie și de dispreț: ― Uitați, domnule căpitan, că suntem în război și pe front!... O viață de om nu e îngăduit să primejduiască viața patriei!... Dacă ne-am călăuzi după considerații sentimentale, ar trebui să capitulăm în fața tuturor... Se vede însă că sunteți ofițer de rezervă, altfel n-ați vorbi așa despre o crimă... ― Da, adevărat, se grăbi Klapka cu teamă. Am fost avocat... În vreme de pace... Acum însă... ― Și eu sunt ofițer de rezervă
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
prietene! zise dânsul cu o exuberanță atât de nepotrivită cu firea lui, încît părea silită. O lună concediu de convalescență! Asta-i sănătatea ta!... Crezi c-a mers ușor? Ehe." Dar nici eu nu m-am lăsat până ce n-a capitulat excelența. În sfârșit, poftim!... Mi se pare că la patru pleacă un tren... Vasăzică, ai vreme să-ți faci bagajele și să o ștergi!... Ce, nici nu te bucuri? Ei, poftim recunoștința militară! Mă bucur eu, om bosumflat, și dumnealui
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]