1,669 matches
-
orice, „repetă ea din vârful limbii. Zău că-mi place cum vorbești. Parcă întinzi, frumos și neted, tencuiala pe un zid. Ți-a mai făcut cineva un asemenea compliment? — Nimeni. — Mă cheamă Midori 1, dar arăt groaznic în verde. Sunt caraghioasă rău. Parcă aș fi blestemată, nu ți se pare? Pe sora mea mai mare o cheamă Momoko 2 - copilul-piersică. Nu-i ciudat? — Îi vine bine culoarea roz? — Îi stă extraordinar! Parcă s-a născut ca să poarte doar roz! Nu mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
așteptai să gătesc atât de bine, nu? — Cam așa ceva, am răspuns eu cinstit. — Ești din Kansai și de aceea îți plac asemenea delicatese, nu? a întrebat ea. — Să nu-mi spui că le-ai făcut special pentru mine. — Nu fi caraghios! Nu m-aș deranja eu chiar atât de mult. Nu, noi întotdeauna mâncăm așa ceva. — Cine-i din Kansai, mama sau tata? — Nici unul. Tata e din Tokyo, mama din Fukushima. Nu am nici măcar o singură rudă născută în Kansai. Suntem toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
în brațe un pui de iepure, frecându-l de obraz. — Vezi ce drăgălaș e? zise Naoko, veselă. Apoi mi l-a dat și mie să-l țin. Boțul acela mic de carne și blană s-a lipit de mine, mișcând, caraghios, din urechi. — Să nu-ți fie frică! Nu-ți face nimic! spuse Naoko, mângâindu-i căpșorul cu un deget și zâmbindu-mi. A fost un zâmbet atât de radios, încât nu am putut să nu zâmbesc și eu. Unde o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Da, dar nu sunt în formă. — Dacă te ții numai de fete, spuse Naoko cu voce joasă. Am vrut să-i răspund, dar am renunțat, pentru că abia mai respiram. Când și când, zburau pe lângă noi niște păsărele roșii, cu moț caraghios. Siluetele lor se conturau minunat pe fundalul albastru al cerului. Câmpiile din jur erau pline de flori albe, albastre și galbene, iar albinele bâzâiau întruna. Înaintam, pas cu pas, dar nu mă puteam gândi la nimic din pricina peisajului încântător. Panta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
să aștepți? — Normal că pot. — Înainte de a o face din nou, vreau să-mi revin un pic. Vreau să fiu în toate mințile, să fiu mai pe placul tău. Aștepți până atunci? — Bineînțeles că aștept. S-a întărit? — Adică talpa? — Caraghiosule! chicoti Naoko. — Penisul, vrei să zici? Bineînțeles. — Ești drăguț să renunți la cuvântul „bineînțeles“? — Bine, renunț. — Suporți greu? Ce anume? am întrebat. — Erecția! — Adică dacă mi-e greu? — Suferi? întrebă Naoko. Depinde din ce unghi privești lucrurile. — Vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
joi (ceea ce se întâmpla deseori), îi țineam eu locul. Mi-au convenit condițiile și proprietarul a spus că-mi va mări leafa după trei luni și că dorea să încep chiar din sâmbăta aceea. Avea cu mai mult bun-simț decât caraghiosul de la magazinul de discuri din Shinjuku. Am sunat iar la Midori și mi-a răspuns tot sora ei. Midori nu venise acasă de ieri și începuse și ea să se îngrijoreze. M-a întrebat dacă am idee unde ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
te simți. Adică, dacă ține o mie de ani? SÎnt unii care nu cedează deloc și deodată Încep totuși să vină la tine și, Doamne, ce-ți fac cînd Îi tragi și-i arunci În aer. Ciudat pîrÎu. E ceva caraghios să fii nevoit să cauți pești mai mici.“ Își găsi undița unde-o lăsase. Îndreptă cîrligul, care se-ndoise. Apoi luă peștele greu și se duse mai sus. „Cum iese din mlaștină, e acolo o parte mai puțin adîncă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
rană gravă. CÎnd am ajuns În gară l-au dat jos și detectivul l-a coborît și pe prizonier. Acesta din urmă era alb la față și avea o umflătură vineție pe tîmplă. CÎnd l-au coborît, avea un aer caraghios și părea foarte dispus să se miște cît mai repede, să facă tot ce i se spune. După ce i-a ajutat să-l care pe sergent, tata s-a Întors În vagon. Îl puseseră Într-un camion cu care urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
părul închis la culoare, tuns băiețește, iar buzele îi strălucesc. Poartă o bluză care arată ca o eșarfă legată peste piept și o pereche de pantaloni galbeni de in cu talia joasă, care o fac să pară de-a dreptul caraghioasă, deoarece îi dezgolesc prea mult burta și o fac cam lată în șolduri, deși are talia înaltă. E posibil să o văd așa din invidie, pentru că abdomenul meu n-o să fie niciodată atât de plat, încât să mă mândresc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Nerăbdătoare, o luă înainte și se pierdu pe sub copacii din parcul care înconjura Cazinoul. Ca s-o smulg din gânduri, am întrebat-o dacă nu i se păruse și ei că ursulețul avea exact privirea aceea a Zuzei, dementă și caraghioasă totodată. A întors spre mine un chip șmecher: care Zuza? Era clar, se prefăcea, altminteri nu ar fi zâmbit așa mefistofelic. You don’t fool me!, am tachinat-o cu titlul unui hit al celor de la Queen. A râs tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ocupau cele mai bune scaune din față, rezervate confortului reprezentanților senectuții ori persoanelor cu handicap locomotor, fără a părea că au de gând să-și composteze biletul ipotetic de călătorie; precum și intrigată (ea, fosila) de zgomotele suspecte, înfundate, precum răsucirile caraghioase ale unui animăluț zgâtiu de companie, ce răzbăteau dintr-un coș aflat pe genunchii tipului mai scund din grup, coș din care se înălța, revoltător, și gâtul unei sticle! Limpede! Indivizii aceia nu erau deloc exemple de cetățeni cinstiți și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și închisă! Cine, dracului, se ține de trăznăi, acilea?! răcnește din toți bașii săi, Mânecuță. Aveți tupeul ca să vă puneți cu Poliția statului?! Care ești acolo, nenorocitule?! Care ești, băă?! Care dai cu barosu'!?! Banggg...! Zbanggg...! Zdronccc...! Ieșiți la vedere, caraghioșilor, ieșiți, nemernicilor, ca să vă stâlcim mutrele, la toți! Hai...! Lepădăturilor! Porcilor! Bandiților! Muiștilor! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Bum-mmm...! Alte pălituri sonore, în metal! Mai îndesate, mai vârtoase, mai sfruntate, decât primele. La egalitate cu reculul unui tun naval! Pleacă de lângă ușă, omule
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
peste cap, peste obraji, pe unde-i nimerea. Ceilalți, văzând una ca asta, o zbughiră în uliță cu niște râsete prostești amestecate cu spaimă, căci felul cum plutonierul vorbise flăcăului și cum îl apucase la bătaie li se păruse întîi caraghios. Pantelimon însă izbuti să se smulgă din strânsoarea lui Boiangiu și o luă la goană, după ceilalți, având totuși și el pe fața stâlcită de lovituri același râs uluit; numai când se șterse cu mâneca, din pricina unei dureri ce-i
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
s-a întîmplat, Gogule, de ești așa de supărat? întrebă tânărul Iuga, nepricepând nimic. ― Dacă nevastă-ta are poftă de emoții tari, să-și aleagă alți clienți, nu pe mine, urmă Gogu Ionescu, smulgîndu-și ochelarii de pe față. ― Gogule, ești un caraghios! strigă un glas vesel de femeie. Ți-e frică să mergi cu automobilul!... Să-ți fie rușine! Toți râseră, numai Gogu se înfurie: ― Desigur. Eu n-am temperament pentru aventuri și nici n-am chef să-mi frâng gâtul pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Strîmbu. Primarul întrerupse energic: ― Ia mai țineți-vă gura, măi, că pe urmă mă supăr! Eu vă vorbesc frumos, iar voi dă-i, și dă-i cu prostia! Apoi așa nu ne împăcăm, fraților! Marin Stan, cu o privire galeșă, caraghioasă, întrebă deodată: ― Don' primar, eu poate c-am băut ceva, nu zic, dar matale cu plutonierul ce-ați cătat azi-noapte la boierul cel bătrân, ai? ― Dar ce, tu crezi că noi ne ascundem de tine ori de cineva? ripostă Pravilă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înfuriat: ― Apoi tălică se vede că tot spre ciocoime tragi, d-aia n-ai simțit în suflet și nu te doare când ne bate pe noi! Busuioc mirosi o dogoreală din grămada de țărani turburați. Deși adineaori i se părea caraghios să se zbuciume niște oameni în toată firea pentru că, pe bună dreptate, a fost tras nițel de urechi un copil cunoscut de toți ca cel mai deșucheat din sat (cîte zile amare i-a făcut lui Pavel Tunsu îndrăcitul ăsta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rămăsese și prefectul Baloleanu cu primul-procuror, lângă trăsura lor. Baloleanu nu-și mai dădea seama cum s-au întîmplat lucrurile, dar se simțea profund jignit că maiorul a plecat să urmărească pe țărani, iar pe el l-a lăsat acolo caraghios, deși el are toate puterile și toate răspunderile. Începu să explice procurorului că maiorul și-a depășit rolul și că el nu va permite să i se încalce autoritatea, fiindcă pacificarea tulburărilor e o operă delicată, care cere calm și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
lingviștilor, ceea ce rămîne totuși sugestiv este faptul că o parte semnificativă a acestui vocabular rămas în limbajul curent se referă fie la metehnele umane care mai fac încă deliciile gurii satului (meschin, moftangiu, mucalit, hoinar, mahmur, ursuz, haimana, temă bel, caraghios, fistichiu, ciubucar, șiret, chefliu, zevzec, pușlama, mucalit, ciufut, derbedeu, lichea, cusurgiu - și, last but not least, tîrfă), fie la spațiul domes tic. Pe lîngă lista de mai sus, care acoperă o bună parte a gastronomiei „specific românești”, putem să adăugăm
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Etno TV m-a făcut să pricep că, într-o lume relativă pînă la dezagregare, folclorul nu are cum să se sustragă tentațiilor clipei. Esența lui s-a alterat profund, iar ceea ce trece astăzi drept muzică populară e un hibrid caraghios, pe ritmuri străine. Eu, care nu m-am uitat niciodată (spre rușinea mea, recunosc) la Etno TV, am aflat de aceste versuri și altele asemenea de-abia acum, de la un coleg din Tîrgu Mureș, care a făcut și o emisiune
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
le cântam și le dansam cu toatele, uitând orice râcă dintre noi. Țopăiam pe arătură până seara, cântând "Ești o floare, ești un crin / Ești parfumul cel mai fin". După ce cântam frumos câtva timp, începeam să ne prostim și mîțîiam versuri caraghioase: "Și-ți trimit din depărtare / Un coșciug și-o lumînare..." La fel făceam cu "Zăresc trei prinți călare". Când se întreba " Și ce-aveți să-i dăruiți?" fetei pețite, noi, prinții, - răspundeam: "Un bărbat cu capul spart / Peste mare aruncat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
o tăcere scânteietoare, sub cerul calm care avea să fie toată săptămâna bun cu noi. Iadeșul trăgea spre poartă, așa că am ieșit în strada pustie. Am cotit-o la stânga, spre câmp. Abia ne țineam după Balena, care făcea niște pași caraghios de mari, zdruncinîndu-și halcile la fiecare călcătură pe caldarâmul neregulat; în jurul pietrelor din pavaj creșteau fire de iarbă. Am depășit ultima casă și în față ni s-a deschis câmpul, care se întindea până la orizont. Departe, în mijlocul lui, vedeam foișorul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
trupul roșu-portocaliu al Esterei, obrajii ei plini, ultimul ei zâmbet care-i dădea expresia amară, exotică, a africanelor. Când mai aveam nu mai mult de douăzeci de pași până la poartă, a trecut pe lângă mine o femeie foarte fardată, mișcîndu-și șoldurile caraghios sub o fustă imposibilă. Avea brațele pline de lalele galbene. Oricât eram de nostalgică și de fericit-nefericită, i-am privit uimită șoldurile ca de iapă în timp ce, lăsând o umbră neagră CA de gândac, se îndepărta peste câmp, pe cărarea spre
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
un pom de Crăciun cu panglicuțe și-i pusesem coronițe de flori, ca niște inele, pe toate degetele. Ester, care avea să fie în acea zi regină, refuzase cu încăpățînare să se îmbrace în galben. I-ar fi stat și caraghios, ce-i drept, în schimb, își adusese, cine știe de pe unde împrumutate, o umbreluță de dantelă galbenă, cum nu văzusem nici una din noi niciodată, și un evantai rabatabil, cu care-și ascundea jumătatea de jos a feței și își îngusta
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sensibilă și sentimentală ! Un simplu amănunt este în stare să te dea gata ! Când a văzut-o cum își târâia picioarele spre cuier, ea, de obicei atât de înfiptă ! Cum nu mai îndrăznea să scoată o vorbă... Și basca aceea caraghioasă, cu care o știe de treizeci de ani și de care Tudor, dragul de el, întreabă în toate scrisorile : „Și madam Delcă ce mai face ? Mai apare pe la voi cu formidabila ei bască ?“... Și cum îi tremurau mâinile când s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
vreme să fi coborât Sophie de la mansardă ? Și pe unde ? Pe scara de serviciu ? Și oare cum de a ajuns pălăria de panama până în mijlocul grădinii ? Ce nepotrivit, o veche pălărie de pai și o pălărie nou-nouță de panama ! Ce caraghios ! Râde și râde, până îi dau lacrimile. Ah, s-a săturat într-atât de vacanța aceasta ! De-ar începe mai repede școala, să se plimbe cu Sévastie și Coralie prin curte, pe sub copaci, să prepare aluat la sala de gospodărie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]