997 matches
-
propriu, un destin ce se evidențiază în rândul celorlalți.280 Târgoveața a fost asociată de critica literară cu legea Vechiului Testament, deoarece în acea epocă antică textele erau percepute doar cu sensul lor literal, de aici și conotația cu trupescul, carnalul, ea nu reușește să pătrundă în profunzimea doctrinei pe care va încerca să o combată, în încercarea de a-și justifica viața și pornirile concupiscente. Este o exegetă lipsită de credibilitate, face numeroase confuzii, interpretează în manieră proprie textele, încearcă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dorințele ei, aducând ca argumente exemple celebre: „și Solmon ținu mai multe doamne!/ Păi unde n-am eu parte, dragă Doamne,/ Să mă înfrupt măcar pe jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
jumătate/ Cât el cu prospături...”284 Târgoveața rămâne un prototip al voluptății, al atracției carnale și nu al rațiunii și abstinenței sau al spiritualității interiorizate. Este dominată de simțuri, de aceea și exegeza pe care o face este percepută drept „carnală și literală”285. Nu face decât să confere învățăturii creștine o interpretare burlescă, o dovadă fiind problematica abordată, original, în legătură cu posibilitatea recăsătoriei, statutul mariajului și virtutea castității, acordă literei mai multă valoare, neglijând spiritul textului, de aici și comicul debordant
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
în tot ceea ce întreprinde, ea divide, diferențiază, scoate în evidență conflictele atunci când este posibil.359 Destinul ei este pus sub semnul a două astre: Mercur, simbolizând înțelepciunea, știința, rațiunea, acțiunea, tot ceea ce ține oarecum de aspectul viril, și Venus, conotând carnalul, atitudinea pasivă, feminitatea inefabilă, enigmatică. Viciile feminine erau frecvent incriminate în literatura medievală: dorința necontrolată, voluptatea, luxuria, vanitatea, locvacitatea, nesupunerea. „Diferența consta în faptul că în timp ce păcatul comis de un bărbat era prezentat ca un exemplu al slăbiciunii umane în
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
ceea ce unei femei îi era cu desăvârșire interzis. Chiar și râsul sau glumele ei sunt distructive, subversive la adresa autorității masculine a vremii. „Criticii literari au oscilat între doi poli în ceea ce privește Prologul târgoveței, fie percepând personajul ca pe o personificare a carnalului și a respingerii stereotipurilor misogine, fie admirându-i energia și acea joie de vivre.” 459 Totuși basmul tărgoveței este surprinzător: tânăra violată nu este chemată la curte să își apere cauza, femeile din suita reginei, alături de aceasta, îi acordă violatorului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lume a naturii și a simțurilor”570), încadrat în forme precise, bine definite; nimic din acest univers nu ne face să ne detașăm și să pătrundem într-o dimensiune elevată, a meditației gratuite sau a abstracțiunilor. Devine o lume a carnalului care se delectează în erotismul afișat, un fel de caricatură care deseori seamănă cu o bufonerie, este plebeie și arată cu degetul spre tot ceea ce reprezintă spiritual, abuz, falsitate, un univers care, totuși, mai păstrează ceva din viața cavalerească de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
operelor lui Boccaccio 594 : prezența unui loc mirific, locus amoenus, a femeii misterioase și a nimfelor pe care le conduce, dar mai ales tema, dialectica Diana - Venus, opoziția între ceea ce am numi donna angelicata, castă, pură, eterică, și donna demonicata, carnală, pasională, nesupusă, senzuală, precum și impactul pe care femeile îl au asupra personajelor masculine. Inspirația vine și din literatura antică, mai ales de la Ovidiu, ale cărui metamorfoze sunt valorificate în acest poem, dar și de la Dante (poemul este scris în terține
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
valoare, dar reprezintă mai mult o introducere pentru lucrările următoare. Vânătoarea Dianei se transformă astfel într-o celebrare a zeiței iubirii și concupiscenței, Venus, iar nota ironică nu lipsește, deoarece virtuoasele femei, donne angelicate asemănătoare nimfelor, tind spre plăceri lumești, carnale, spre dragostea profană. Tema dragostei va fi abordată și în operele următoare. Iubirea cunoștea în perioada medievală două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
două accepții antagonice: putea fi nobilă, pură, detașată sau concupiscentă, pasională. De aici putem încă o dată justifica cele două tipologii feminine pe care le abordăm: donna angelicata și donna demonicata, adepte ale unei zeițe pure, Diana, sau ale unei Venus carnale, urmașe ale Mariei sau ale Evei: „Concepțiile medievale despre dragoste și teoriile despre iubire cunoscute de Boccaccio reprezintă o frescă complexă. Dragostea creștină sau caritatea intra în antiteză cu iubirea instinctuală, naturală. Acestea două se armonizau în dragostea conjugală, la
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a doua Venus este cea pentru care orice senzualitate este dorită, și care în mod obișnuit este numită zeița dragostei...>>”596. Una este Venus celestă, protectoare a mariajului și a familiei și care confirmă dragostea creștină; cealaltă este Venus cea carnală sau zeița senzualității și a concupiscenței; una este reprezentată de Maria, cealaltă de Eva. Formele pe care le ia această dualitate în operele lui Boccaccio sunt complexe.”597 Paradoxuri de acest gen puteau fi întâlnite și în dragostea curtenească a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
al XII lea: iubirea era percepută ca fiind spirituală și cu un rol nobil de înălțare a ființei umane pe o treaptă superioară a existenței, de aceea devenea compatibilă mai ales cu spiritele aristocratice, dar avea și o latură pasională, carnală și mai ales nu era legată cu nimic de instituția căsătoriei, pe care o ignora. Abia începând cu școala Dulcelui Stil Nou și cu Dante relația dintre l’amour curtois și dragostea divină se vor unifica într-un mod armonios
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dragostea pe care o poartă acestor doamne, în special Liei, prin care sufletul accede spre dimensiunile paradisiace. Păstorul se simte acum îndatorat, căci seraficele creaturi i-au oferit exemple moralizatoare, demne de reținut și de urmat, deși inițial le percepuse carnal, povestirile lor receptându-le mai mult estetic, decât spiritual. Doar la sfârșitul narațiunii el află, și odată cu el și noi în calitate de cititori, că nimfele nu erau niște fecioare dezirabile, ci virtuți reale, și numai acum conștientizează Ameto că nu le-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru a face povestea castității ei mult mai credibilă, s-a inventat episodul luptei ei îndelungate cu Vulcan, acesta din urmă fiind învins. Dar, după părerea autorului italian, lucrurile ar trebui privite alegoric în acest episod, deoarece Vulcan simbolizează dorința carnală învinsă, firesc, de rațiune. În aceeași manieră alegorică trebuie privită și acțiunea Circei de a-i transforma pe bărbați în animale, pasiunea degradându-l pe om, deposedându-l de rațiune, de ceea ce este caracteristic firii umane. Lauda adusă studiului literelor
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
trad. n.) 208 adevărată este aceea de a-și fi menținut credința și de a fi dat naștere următorului împărat roman creștin. Divinitatea și bărbații dețin toată puterea reală în această istorisire. Constanța pare eroina patriarhală perfectă: lipsită de dorințe carnale, aflată în sclavia celor care au autoritate asupra ei - tatăl care o trimite departe pentru a se căsători cu primul ei soț, un sultan, astfel urmând să se realizeze o alianță politică, și cel de-al doilea soț, Alla, căruia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
concrete: Dumnezeu s-a întrupat dintr-o femeie, unei femei, Maria Magdalena, i s-a arătat Mântuitorul, pentru prima dată, după învierea sa din morți. Dacă în figura târgoveței din Bath, Chaucer parodiase femeia privind-o ca pe un „exeget carnal”, în cazul Prudenței ne înfățișează un personaj feminin care este capabil să citească alegoric faptele pentru a-și îndrepta un soț care interpretează prea literal cele întâmplate.772 În al treilea rând, proclamă Melibeus, a urma sfatul Prudenției însemna a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
proprii, mai doritoare de a dispune de propriile vieți după bunul plac și nu conform preceptelor scrise sau nescrise ale epocii. Deznodământul povestirii este moralizator, un îndemn al naratorului de a eradica tot ceea ce este rău, vicios, pentru că dorința plăcerii carnale a dus la sfârșitul tragic al Virginiei: „Drept pentru care ascultați-mi sfatul:/ Cât nu-i târziu, stârpiți în voi păcatul.” 845 Numele personajelor devin emblematice, ilustrând dorința de păstrare a candorii și a onoarei 846, Virginia este un model
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
spre marea ei bucurie, de piratul Paganino da Mare (numele personajului fiind semnificativ pentru virilitatea și lipsa sa de precepte morale) și refuză să se întoarcă la soțul legitim lipsit de apetit, preferându-l pe cel care îi aducea bucurie carnală. Ricciardo aparținea unei alte generații, mai vetuste, pentru care concupiscența era catalogată drept „poftă destrăbălată și murdară” 873 , iar lamentațiile soțului, care nu-și mai poate aduce acasă soția, îl fac să pară și mai ridicol. Pentru Bartolomea, imaginea păcatului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii neguțătorului, ajuns la vârsta maturității depline, șaizeci de ani, are surprinzătoarea și arzătoarea dorință de a se căsători, de a se bucura de deliciile mariajului. Felul în care este portretizat personajul denotă o ironie vădită a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
poruncește.>>”884 Ianuarie nu conștientizează nici propria îmbătrânire, neputința fizică, dar nici absurditatea dorințelor sale, de a se căsători cu o tânără frumoasă, care să-i ofere toate deliciile vieții conjugale, să-l ferească de a mai cădea în păcatele carnale și pe care să o poată conduce și modela după bunul plac, el asociind vârsta fragedă cu lipsa defectelor, dar și a voinței, femeia tânără este, în viziunea sa, un material ușor educabil. „Viziunea asupra căsătoriei ca un paradis terestru
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nonverbale. Pentru cei mai mulți oameni, termenul limbajul trupului sau limbajul corpului rămâne mult mai familiar și utilizat decât comunicarea nonverbală. Delimitarea semnificației Corp/Trup este clarificată de Constantin Enăchescu în analiza psihologică complexă a Persoanei obiective și (re-) construirea epistemologiei Trupului carnal, dincolo de imaginea organizării sale structurale (Anatomie) și dincolo de funcțiile acestuia (Fiziologie). Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în analiza psihologică complexă a Persoanei obiective și (re-) construirea epistemologiei Trupului carnal, dincolo de imaginea organizării sale structurale (Anatomie) și dincolo de funcțiile acestuia (Fiziologie). Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ. Dacă corpul anatomic reprezintă obiectul de studiu al științelor pozitive, trupul carnal constituie obiectul de cercetare al științelor umane 1. Ca formă primară, spontană și inconștientă de comunicare
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
Din perspectiva autorului, Corpul fizic este partea fizic-obiectivă a unei Persoane, respectiv corpul anatomic, iar Trupul carnal reprezintă modalitatea ontologică a corporalității personale sau corpul însuflețit, viu și activ. Dacă corpul anatomic reprezintă obiectul de studiu al științelor pozitive, trupul carnal constituie obiectul de cercetare al științelor umane 1. Ca formă primară, spontană și inconștientă de comunicare umană, limbajul gestual este prelucrat în emisfera dreaptă a creierului (emisferă care localizează trupul în spațiu; interpretează tonul vocii, toate mișcările, pozițiile și gesturile
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
observă adesea manifestări hipo- sau hiperexpresive ale corpului. Din perspectiva lui Constantin Enăchescu starea de dezechilibru (Alteralitate) a Persoanei aparține Trupului durerii, așa cum starea de echilibru (Normalitate) a Persoanei specifică Trupul plăcerii, ambele fiind tipuri valorice de utilizare a Trupului carnal. ,,O epistemologie a Trupului carnal se construiește din și prin informațiile furnizate de limbajul acestuia. Limbajul reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
hiperexpresive ale corpului. Din perspectiva lui Constantin Enăchescu starea de dezechilibru (Alteralitate) a Persoanei aparține Trupului durerii, așa cum starea de echilibru (Normalitate) a Persoanei specifică Trupul plăcerii, ambele fiind tipuri valorice de utilizare a Trupului carnal. ,,O epistemologie a Trupului carnal se construiește din și prin informațiile furnizate de limbajul acestuia. Limbajul reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de limbaj corporal sunt prelucrate și
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
reproduce stările corporale, fie așa cum sunt ele auto-percepute, fie cum sunt ele reflectate în planul Conștiinței de sine ca trăiri personale". Aceste date de limbaj corporal sunt prelucrate și analizate de Intelectul cunoscător, care va construi imaginea mentală a Trupului carnal, ca o reprezentare de sine cu o semnificație precisă. O analiză de tip formal a limbajului corporal se centrează ,,pe trei categorii de semnale: a) semnale unice, izolate, cu valoare și semnificație de semne ale unor alteralități unice; b) grupuri
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]