4,072 matches
-
reușita lui depinde de aceasta. Casca pentru bicicletă, motocicletă etc. are același simbolism. Situația actuală presupune un pericol, de unde necesitatea de a se proteja. Dar dacă te protejezi prea mult, nu îți mai asumi nici un risc. Visul nu este realitatea: casca poate fi abandonată. A o păstra înseamnă să nu te dăruiești. În plus, armura și coiful maschează ideile și intențiile. Pot deci sugera atitudinea puțin directă și disimulată a celui care visează sau a celor din jurul său, în funcție de cine le
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
ramurilor sportive sunt asistate azi de rețele de computere. Astfel la atletism startul și ordinea sosirii este comandată și decisă de arbitri prin intermediul camerelor de luat vederi conectate la computere, evidențiindu-se orice eroare. Starturile greșite sunt semnalizate automat în casca starterului care va relua plecarea în cursă, avertizându-l pe cel vinovat. Ordinea sosirii se determină la sutimi de secundă pe ordinatoarele care citesc imaginea video a sosirii. Și rezultatele celorlalte probe de sărituri și aruncări sunt decise tot prin intermediul
UNIVERSITATEA DIN BACĂU FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE MIŞCĂRII SPORTULUI ŞI SĂNĂTĂŢII APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT. In: APARATE ŞI DISPOZITIVE UTILIZATE ÎN ACTIVITATEA DE EDUCAŢIE FIZICĂ ŞI SPORT CURS – STUDII DE MASTERAT by CĂTĂLINA ABABEI () [Corola-publishinghouse/Science/279_a_493]
-
Burgess, 2003). Obiectivul major este deci Împiedicarea unor noi violențe. De regulă, aceasta se realizează cu acordul părților implicate și este atributul unor forțe militare sau de poliție. În mod tradițional, ONU trimite astfel de trupe de menținere a păcii (Căștile albastre). Înainte de sfârșitul Războiului Rece, literatura de specialitate era dedicată studiilor de caz și istoricului misiunilor ONU, În general la persoana I, ca narațiuni ale persoanelor participante la procesul de pace. În anii ’90, odată cu creșterea numărului de misiuni, se
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
de acest tip au avut loc, de pildă, Între 1990 și 1995, În Irakxe "Irak", Liberia, Somaliaxe "Somalia" și Rwandaxe "Rwanda", mai multe coaliții de state acționând În principal pentru a proteja populația civilă. În acest scop, ONU a trimis „Căști albastre” În douăzeci de misiuni la care au participat mult mai multe state decât În perioada Războiului Rece. De asemenea, aceste misiuni au avut mandate mai largi comparativ cu aceeași perioadă (Bellamy et al., 2004). Acesta este și contextul În
Politica de securitate națională. Concepte, instituții, procese by Luciana Alexandra Ghica, Marian Zulean () [Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
o coc eu moțatului... Gigel: O adevarată familie de nobili, de aristocrați. Miki, la plimbarea de dimineață. Tu, Piki, ascultă puțină muzică până fac o lecție cu Coco, că s-a cam plictisit. (Miki miaună și iese, Piki își pune căștile la ureche și ascultă muzică; iar Gigel începe lecția cu Coco). Gigel: Coco, ce facem? Coco: Miki, miau! Piki, ham! Coco? Gigel: Bună dimineața, bună ziua, ??, mâța, Piki... Coco: Gigel, mama, tata... Gigel: Păi hai să continuăm lecțiile de vorbire. (Coco
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
face cu răbdare, prin recompensă și nu prin pedeapsă, așa cum ai încercat o dată cu Piki...” Așa era, Piki nu voia să dea lăbuța și mă chinuiam de vreo zece zile. COCO! Scena 3 Miki „toarce” leneșă pe o canapea. Piki, cu căștile pe urechi, ascultă muzică și dirijează de zor, urmărit de Coco, care se dă în leagăn. Din senin țipă Coco: Scrisoarea!Scrisoarea! (scoate din colivie un plic) Mama, tata a scris... Miki: Și nouă, mă moțatule, că doar facem parte
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Nu! Gigel!...Și cine o citește? Miki: Eu, mă moțatule, că nu sunt o analfabetă ca tine...(se repede la Coco să-i ia scrisoarea; Coco, cu scrisoarea în cioc, zboară pe covor ca să scape de Miki) Miki (îi trage căștile lui Piki): Mă, flocosule, Coco are o scrisoare și nu vrea s-o dea s-o citim... Piki: Dar nu știm să citim... Miki: Jigodie de cățel, eu știu să citesc!... Piki: Atunci, după Coco să ne dea scrisoarea. (începe
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
nu mai știi care-i mirosul de șoareci, ca să nu mai vorbesc de-o vrăbiuță moartă, pentru că n-o poți prinde, zboară... Miki: Moțatule, scap eu de tine...(și se întinde pe canapea și „citește” o revistă; Piki își pune căștile și ascultă muzică; Coco se dă uța în leagăm și repetă: șase, trei, doi...șase, trei, doi...și??? Fără zgomot, în casă se strecoară cele două veverițe, Uța și Codița, și încep să scotocească cu mare atenție să nu fie
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
o vizită în parc, cu Gigel, și am să văd cum mă primiți. Miki (pentru ea); Și, dacă pleacă fără Gigel? Scăpăm de tine, moțatule. Scăpăm de un pârâcios...Fugiți, că-l trezește pe Piki. Vă fugărește... Coco (îi ia căștile de la urechi lui Piki, care-i nedumerit, tocmai trăia intens ce asculta; în două labe, dirija cu mișcări largi) Hoațele!Hoațele! Piki (deranjat): Și ce muzică...Cum ai zis? Hoațele!Uța și Codița... Codița: Da, noi suntem... Piki: Da, voi
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
Vă sucesc eu cozile...(se repede către veverițe, care fug pe unde au venit) Ați văzut? Cum m-am repezit la ele, au fugit... Miki: Au fuhit că le-ai speriat, flocosule, nu de frica ta... Piki: Nesuferit-o! (pune căștile, ia un os în gură) Coco: Fericit!Fericit! Miki: Pentru el fericirea-i un os și muzică...Ce înseamnă să nu cunoști viața; plimbări nocturne, cotoi eleganți!...(intră Gigel cu sacoșele pline cu mâncare) Gigel: Ei, dar ce-i cu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
ar fi să mă declar OM? Nu, eu sunt un papagal care a avut noroc să-l întâlnească pe Gigel. (Miki iese cu un mers „elegant”, provocator) Piki: Coco învață poezia, ca să vedem ce va mai bârfi Miki. (își pune căștile și iese) Gigel (se așează la masă): Hai aici, Coco, să începem. (Coco sa așezat în fața lui Gigel) Vorbim? Coco: Vorbim...Copiii să vorbească cu Gigel? (reacție adecvată a sălii; către Gigel) Vorbim...Întreabă... Gigel: Cum te cheamă? Coco: Gigel
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
deschisă la balcon. Ți-o promit de mult, coloratule...Coco, ia vezi, au venit hoațele ? Coco: Hoațele !Hoațele ! (zboară către balcon strigând : Hoațele !; apoi nu mai auzim) Miki: La revedere moțatule ! La revedere, coloratule ! Piki (care asculta muzică, își dă căștile jos ; auzim o muzică simfonică violentă « acompaniată » de lătrături singure și în duet, care dă o patifonie muzicală aparte ; Miki își astupă urechile) Ce, Miki, nu-ți place ? Vouă, copii, vă place ? Da !Miki, l-am văzut pe Coco intrând
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
obișnuită, dar pentru Sourmelina era totuna. Sourmelina scrisese des, descriindu-și noua viață din America, dar se limita la tendințele noi În modă și la radioul ei Aeriola Jr., pe care-l asculta ore În șir În fiecare zi, purtând căști pe urechi, schimbând posturile și oprindu-se din când În când ca să șteargă praful de cărbune care se acumula pe cristal. Nu pomenea niciodată nimic despre ceea ce Desdemona numea „patul“, așa că verii ei erau siliți să citească printre rândurile acelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
coși niște haine. ― De care? ― Cum erau cele din patrida. Era miercuri seara. Lefty și Zizmo erau În sala când, dintr-o dată, Lina intră ca să asculte „Ora Ronnie Ronnette“. Zizmo Îi aruncă o privire dezaprobatoare, dar ea se refugie În spatele căștilor. ― Se crede amerikanida, Îi spuse Zizmo lui Lefty. Ia uită-te. Vezi? Se pune și picior peste picior. ― Asta-i America, Îi răspunse Lefty. Toți suntem acum amerikanides. ― Asta nu-i America, Îi replica Zizmo. Asta-i casa mea. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
radioul? Se auzi o bătaie În ușă. Zizmo, care avea o aversiune inexplicabilă pentru oaspeții neanunțați, sări În picioare și băgă mâna sub haină. Îi făcu semn lui Lefty să rămână nemișcat. Lina, observând că se Întâmplă ceva, Își scoase căștile. Bătaia se auzi din nou. ― Kyrie, spuse Lina, dacă ar vrea să te omoare, crezi că ar bate la ușă? ― Cine vrea să omoare?! strigă Desdemona, ieșind din bucătărie. ― E doar un fel de-a spune, zise Lina, care știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
O lega de formele de viață inferioare. Se gândea la cum Își depune matca ouăle. Se gândea la cățeaua collie din vecini, care-și săpase o groapă În curtea din spate În primăvara trecută. Singura evadare era radioul. Stătea cu căștile pe urechi În pat, pe canapea, În cada de baie. Pe timpul verii Își ducea aparatul Aeriola Jr. afară și stătea sub cireș. Umplându-și mintea cu muzică, reușea să evadeze din trup. Într-o dimineață de octombrie din trimestrul al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Treizeci și trei de săptămâni. Treizeci și patru. În piscine intrauterine, bebelușii fac giumbușlucuri, dându-se peste cap. Dar Sourmelina și Desdemona, atât de sincronizate În graviditatea lor, se despărțiră În final. Pe 17 decembrie, În timp ce asculta o piesă la radio, Sourmelina Își scoase căștile și anunță că avea dureri. Trei ore mai târziu, asistată de doctorul Philobosian, născu o fetiță, așa cum prezisese Desdemona. Bebelușul cântărea numai un kilogram și nouă sute de grame și trebui să stea Într-un incubator timp de o săptămână. ― Vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
viu colorat Înainta cu Încetinitorul, molfăind din gura fără dinți și Întinzând mâna după mărunțiș. Dar ce-ar putea face? N-au nici un fel de canalizare. Nici canale, groaznic, groaznic! Trecu pe lângă o frizerie unde bărbații Își Întindeau părul purtau căști de duș, ca femeile. De cealaltă parte a străzii, niște tineri strigau după ea: ― Păpușă, ai atâtea curbe că faci mașinile să se ciocnească! ― Cred că ești o gogoașă, puiule, că-mi tremură jeleu’! În spatele ei izbucniră râsete și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
să aduc pe tapet o amintire foarte stânjenitoare pentru un american de origine greacă: Michael Dukakis călare pe tanc. Vă amintiți? Imaginea aceea care, singură, a ruinat speranțele noastre că un grec va ajunge la Casa Albă: Dukakis, cu o cască militară care Îi era prea mare, zgâlțâindu-se În vârful unui tanc M41 Walker Bulldog. Străduindu-se să aibă o alură prezidențială și reușind, În schimb, să arate ca un băiețel care se dă În călușei la bâlci. (De câte ori un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
scop. Mai presus de orice, așa arăta tatăl meu, proaspăt Înrolatul Milton Stephanides, marinar clasa a doua, săltând pe un șlep de debarcare autopropulsat pe lângă coasta Californiei În toamna lui 1944. Ca și Dukakis, din Milton se vedea mai mult casca. Ca și la Dukakis, cureaua de pe bărbie a lui Milton arăta de parcă i-o strânsese mama. Ca și la Dukakis, expresia de pe chipul lui Milton trăda infiltrarea unei conștiințe a greșelii. Nici Milton nu putea să se dea jos de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de noapte. Aceasta era extrem de dificilă. Coasta din jurul bazei Coronado era perfidă. Piloții lipsiți de experiență reușeau cu greu să cârmească bărcile către luminile de orientare care marcau plajele și adesea aduceau bărcile la țărm printre stânci. Deși În prezent casca militară Îi obtura vizibilitatea lui Milton, Îi oferea o perspectivă destul de bună asupra viitorului. Cântărind cât o minge de bowling, casca era groasă ca o capotă de mașină. Ți-o puneai pe cap ca pe o pălărie, dar nu semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
bărcile către luminile de orientare care marcau plajele și adesea aduceau bărcile la țărm printre stânci. Deși În prezent casca militară Îi obtura vizibilitatea lui Milton, Îi oferea o perspectivă destul de bună asupra viitorului. Cântărind cât o minge de bowling, casca era groasă ca o capotă de mașină. Ți-o puneai pe cap ca pe o pălărie, dar nu semăna deloc cu o pălărie. Aflată În contact cu craniul, o cască militară transmite imagini direct la creier. Imagini cu obiecte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
destul de bună asupra viitorului. Cântărind cât o minge de bowling, casca era groasă ca o capotă de mașină. Ți-o puneai pe cap ca pe o pălărie, dar nu semăna deloc cu o pălărie. Aflată În contact cu craniul, o cască militară transmite imagini direct la creier. Imagini cu obiecte pe care casca trebuia să le Împiedice să treacă. Gloanțe, de exemplu. Și șrapnel. Casca bloca mintea pe contemplarea acestor realități esențiale. Și dacă semănai cu tatăl meu, Începeai să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
groasă ca o capotă de mașină. Ți-o puneai pe cap ca pe o pălărie, dar nu semăna deloc cu o pălărie. Aflată În contact cu craniul, o cască militară transmite imagini direct la creier. Imagini cu obiecte pe care casca trebuia să le Împiedice să treacă. Gloanțe, de exemplu. Și șrapnel. Casca bloca mintea pe contemplarea acestor realități esențiale. Și dacă semănai cu tatăl meu, Începeai să te gândești cum să scapi de aceste realități. După o singură săptămână de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe o pălărie, dar nu semăna deloc cu o pălărie. Aflată În contact cu craniul, o cască militară transmite imagini direct la creier. Imagini cu obiecte pe care casca trebuia să le Împiedice să treacă. Gloanțe, de exemplu. Și șrapnel. Casca bloca mintea pe contemplarea acestor realități esențiale. Și dacă semănai cu tatăl meu, Începeai să te gândești cum să scapi de aceste realități. După o singură săptămână de instrucție, Milton și-a dat seama că făcuse o mare greșeală Înrolându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]