1,635 matches
-
fac prieteni. Toamnă de toamnă ne reîntâlnim cu bucurie sub bătrânii castani și zi de zi ne jucăm pe covorul verde al ierbii din livadă. Uneori îmi imaginez cum va fi școala mea peste ani și mă întreb: Oare bătrânii castani vor mai fi? Oare livada în care ne place să ne jucăm va arăta ca și acum? Acestea sunt întrebările care mă frământă. Totdeauna îmi va rămâne în minte și în suflet imaginea școlii în care învăț și îmi petrec
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
stare s-o găsească. Sub soarele de ianuarie, în dreapta lor se întindeau câmpiile și marea Tyrrhenum; în stânga, pe dealurile abrupte, se aflau orașele din Latium Vetus, mai vechi decât Roma. Colinele erau acoperite de stejari, fagi, dafini și, mai sus, castani, ale căror fructe le îndrăgea, potrivit lui Vergilius, blânda păstoriță Amaryllis. Însă păstorii și tăietorii de lemne povesteau: „Muntele cel mai înalt e un vechi vulcan; spre norocul nostru, doarme de veacuri întregi“. Vechea masă de lavă devastatoare se întărise până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Experiența amoroasă poate fi repetată cu fiecare individ În alt mod? Iată problema ce mă preocupă. Adică mă deosebesc eu și cât anume mă deosebesc În act de acele pisici ce miorlăie și se tăvălesc de plăcere pe frunzele de sub castanul din fața ferestrei?“, Îmi recită astăzi A. după ce ne-am iubit Îndelung. „Eu nu mă opresc la dragostea fizică (amour); e prea puțin pentru mine, e doar o treaptă, cea mai de jos. Mă obsedează amorul ca sentiment, ca purificare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
În bătrâna sală a Bibliotecii Academiei. Miroase a transpirație iute de intelectuali isterici. Mă uit la umerii tineri a unei femei din fața mea; mă Întreb ce pedeapsă trebuie să ispășească posesoarea unor brațe atât de expresive. Mă plimb des pe sub castanii din curte. Observ că se plimbă și ea. Plimbările ei coincid cu ale mele. Refuz orice abordare. Azi nu m-am mai dus la prânz la cantina studențească. Am cumpărat o franzelă și am mâncat-o pe Îndelete În micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din isprava asta, decât cu o alergătură leșinată prin căldurile Bucureștiului. O vară fierbinte din care ții minte un fel de probe, sau proiecte de cadre pe care vrei să le faci numai și numai la Ploiești, pe bulevardul cu castani care leagă Gara de Sud de centru. De unde ideea asta, habar n-ai, și nu este grav. Grav este că ți-ai ales ziua de 20 iulie, când se transmite la televizor aselenizarea americanilor, asta e grav, că este seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Piața era o oază indolentă de liniște unde totdeauna se jucau câțiva copii, căci pe-acolo nu circulau tramvaie și arareori automobile, câțiva bătrâni veneau să se însorească în după-amiezile fragile și blânde de toamnă, când frunzele unei duzini de castani sălbatici care creșteau exilați acolo, după ce tremuraseră în vântul de miazănoapte, se rostogoleau pe pavaj sau acopereau șederea băncilor de lemn vopsit totdeauna în verde, în culoarea frunzei proaspete. Acei arbori domesticiți, urbani, în formație corectă, care, când nu ploua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe bancă, nu înainte de a-i fi curățat șederea de foile uscate ce-o acopereau - căci era toamnă -, acolo, prin apropiere, se jucau ca de-obicei niște copilandri. Și unul din ei, punându-l pe altul lângă trunchiul unuia dintre castanii sălbatici, lipit cu tot trupșorul de el, îi spunea: „Tu erai prizonier, te prindeau niște hoți...“ „Da’ ce, eu...“, începu îmbufnat celălalt, iar primul replică: „Nu, tu nu erai tu...“ Augusto nu vru s-asculte mai mult; se ridică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
întâmplat nimic. Am pus farfuria și paharul fiicei mele în chiuvetă și am rămas uitându-mă pe fereastră în timp ce apa curgea peste ele. Mimozelor pe care le plantasem cu un an înainte le mergea bine. Soția mea își dorise un castan, dar ceva din mine îmi spusese că nu mi-ar fi plăcut să mă uit pe fereastră la un castan. Ei nu i-am mărturisit asta. Ce bărbat are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
curgea peste ele. Mimozelor pe care le plantasem cu un an înainte le mergea bine. Soția mea își dorise un castan, dar ceva din mine îmi spusese că nu mi-ar fi plăcut să mă uit pe fereastră la un castan. Ei nu i-am mărturisit asta. Ce bărbat are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le mergea bine. Soția mea își dorise un castan, dar ceva din mine îmi spusese că nu mi-ar fi plăcut să mă uit pe fereastră la un castan. Ei nu i-am mărturisit asta. Ce bărbat are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
dar ceva din mine îmi spusese că nu mi-ar fi plăcut să mă uit pe fereastră la un castan. Ei nu i-am mărturisit asta. Ce bărbat are prejudecăți cu privire la castani? Am făcut doar o ușoară aluzie la paraziții castanilor și am spus că mimozele ar fi mai exotice. Soției mele îi plac lucrurile neobișnuite. Eu sunt dovada vie a acestui fapt. O fâșie îngustă de copaci separă Indian Hills de terenul de golf al clubului unde îmi spusese tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Eine Kleine Nachtmusik se răspândea în mașină și sunt iar în mansardă cu Anne. Este seara de Paște, al doilea Paște pe care îl petrecem aici, ultimul pe care îl vom mai petrece aici, și ascultăm muzică la radio pe când castanul din fața ferestrei dă semne îndoielnice de primăvară. Am terminat de pansat cartea și o răsfoiesc din nou. E ziua de naștere a mamei și tata i-a dat lui Miep bani în speranța că o să găsească garoafe roșii, cadoul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
restaurarea ei, prea bună. Ușa neagră lucioasă era vopsită proaspăt. Tocurile ferestrelor înalte, de care nu avusesem voie să ne apropiem de teamă că ne-ar putea vedea cineva, nu mai erau putrezite. În spatele casei, ramurile negre și goale ale castanului străpungeau cerul alb de iarnă. Pe vremea mea, copacul nu crescuse deasupra casei sau poate pur și simplu nu avusesem ocazia să îl văd din această perspectivă avantajoasă. Am pus harta la loc în buzunar, m-am ridicat și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
călătoresc cu prietenii. Așa că Madeleine și cu mine am venit singuri la Amsterdam și în prima după-amiază s-a plimbat cu mine prin casa de pe Prinsengracht 263. După aceea, ne-am așezat pe o bancă, de partea cealaltă a canalului. Castanul crescuse mai aproape de cer, de la ultima mea vizită. Frunze prăfuite atârnau pe crengi, deși era de abia sfârșitul lui august. Un val de căldură, ca o pedeapsă, încinsese Europa de Vest, uscată ca un clei, și un scandal uman străbătea Franța care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
servicii cantonale, dar și colecționari particulari. După o vizită făcută dimineața la Muzeul Roman, societatea s-a întâlnit la o masă de prânz comună, în sala ornamentată a unui restaurant, în grădina căruia părinții mei șezuseră pe timpul războiului la umbra castanilor, tata își bea berea, iar arheologii proslăveau miturile întru apărarea țării. Și miturile astea - cel mai înrădăcinat fiind acela al pașnicei populații strămoșești, care, în condiții geografice ostile, încercase să supraviețuiască în locuințe lacustre - continuau să apară în manualele școlare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
supărătoare pentru mine îi trăda nervozitatea. Mă privi deodată ursuz și degetele îi tremurau, așa cum ridicase o mână, cu arătătorul întins, ca pentru a-mi arăta ceva, inexistent de altfel. ...„Era o vreme, începu el, când primele frunze desprinse din castanii bulevardelor marilor orașe europene îmi aduceau, o dată cu o insuportabilă nostalgie, și dorul tot mai pronunțat după pragul casei părintești. Astăzi tristețea mi-e cu mult mai profundă când în locul acestui bolovan de stâncă, trenul mă duce către o tovarășă tăiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
giruetele aurite cocoțate pe clădirile de un cenușiu șters, În siajul spumegat al vaselor de plăcere care străbăteau Sena, În ferestrele de sticlă groasă ale marilor magazine și În hamurile zăngănitoare ale cailor de trăsură care tropăiau pe bulevardele largi. Castanii de pe străzi erau Înveșmântați În frunziș și Înfloriți superb, straturile de flori din parcuri incendiate de culori. La Salon des Indépendants era deschisă o expoziție controversată, iar la Comédie Française juca un Mizantrop excelent. Timp de câteva zile, În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a devenit un indiciu și m-a trimis într-o călătorie de-o viață; abia cum începe să obosească, doar privirile retrospective îl mai țin treaz. Ascunzătoarea asta mă atrăgea mereu. Lucarna deschidea drum privirii spre curțile din spate, spre castani, acoperișul de carton gudronat al fabricii de bomboane, mici grădini, șoproane pe jumătate acoperite, bare de bătut covoarele, cuști de iepuri, până dincolo, spre casele de pe Luisenstrasse, Herthastrasse, Marienstrasse care mărgineau marele cartier. Eu însă vedeam mai departe. Din locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pipa sub pătură, el se ceartă cu mine, încet și insistent. De cealaltă parte a dormitorului nostru se deschidea ușa accesibilă numai lui spre sala de mese a bătrânilor. Aceea dădea, prin geamurile ei înalte, spre curtea umbrită vara de castani. Sub castani se aflau bănci, întotdeauna ocupate de bătrâni care sufereau de tuse permanentă sau de astm. La micul dejun, doi călugări de la bucătărie așezau un cazan voluminos cu supă de griș pe masa din camera noastră. Supa era amestecată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
pătură, el se ceartă cu mine, încet și insistent. De cealaltă parte a dormitorului nostru se deschidea ușa accesibilă numai lui spre sala de mese a bătrânilor. Aceea dădea, prin geamurile ei înalte, spre curtea umbrită vara de castani. Sub castani se aflau bănci, întotdeauna ocupate de bătrâni care sufereau de tuse permanentă sau de astm. La micul dejun, doi călugări de la bucătărie așezau un cazan voluminos cu supă de griș pe masa din camera noastră. Supa era amestecată cu lapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
dinții de lapte ai celei mai fragede copilării; pe urmă, însă, ascuțișul cuțitului o ajută să-și îndeplinească un alt rost: tocată strat după strat, ea declanșează lacrimi ce tulbură privirea. Mă găsesc, mai exact mă văd, pe băncile de sub castanii ce dăruiesc umbră curții căminului Caritas. Așezat alături de câte un bătrân căruia încerc să-i rețin chipul pe hârtie. Desenez cu creionul ochi tulburi, încețoșați, și pungile de sub ei, urechi uscate, cu marginile crestate, gura care molfăie întruna. Desenez fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de desenatul după model. O singură dată s-a întâmplat ca un bătrân cu părul ondulându-i-se vâlvoi pe cap și cu barbă să-mi pozeze pe gratis sau, cum a spus el, „numai de dragul artei!“. Dar desenatorului de sub castani îi lipsea, oricât ar fi fost el de harnic, indicația care să-l corecteze. Mi-ar fi plăcut să-i arăt acelei profesoare suplinitoare, care fusese până nu demult angajată la Stalingrad, iar odată cu începutul războiului total a devenit instructor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
continuare și, când i-am mulțumit pentru felul temerar în care m-a inițiat în materie de artă, a zâmbit. O, dacă ar fi fost totuși alături de mine cu ochiul ei critic atunci când eu, nefumătorul, desenam cu plumb moale pe sub castani bătrâni care tușeau întruna și pe care-i răsplăteam cu țigări... După ce foamea mea primară era potolită de supele Caritas lipsite de gust, dar al căror iz îți rămânea totuși în gură, iar cealaltă foame a mea - ațâțată, ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
de cicatrice, stinse, uscate, fețe ce nu mai erau decât pielea și osul. Cu țepi pe față sau cu barbă, cu ochii licărind sau umezi și urduroși, bătrânețea se uita la mine. De îndată ce desfășor înapoi mosorul timpului, iar băncile de sub castani redevin imaginabile în lumina limpede - primăvăratică, văratică, tomnatică - mă văd desenând chipuri pe jumătate treze care, pe colile mele, anticipează moartea. Deoarece prada nefumătorului s-a pierdut, rămâne incert dacă i-am folosit și pe tovarășii de cameră ca modele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Torsoul de Lehmbruck, care trăda grafia mea plină de greșeli, își găsise un cumpărător care l-a luat drept original. Și, deoarece de acum țigările se puteau obține fără cartelă, nici bătrânii de la Caritas nu mai voiau să pozeze sub castani. Oricât îmi zornăiam eu banii făcând cumpărături peste cumpărături, și oricât îmi surprindeam părinții cu daruri, cea de-a treia foame a mea nu se potolea nici cu banii câștigați în plus pentru ore suplimentare. Numai fațadele aveau căutare. Atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]