1,049 matches
-
reprima o mică tresărire de orgoliu, ca atunci când Miss Phipps îmi lăuda pliéurile. — Foarte bine. De fapt, chiar voiam să te sun. Cred că a venit momentul... Eileen face o pauză de suspans... să trecem la articole mai mari. Un castron de argint. Un platou. Veselă de antichități. Mă holbez la ea șocată. În termeni de listă de nuntă, e ca și cum ar fi spus să dau la Royal Ballet. — Chiar crezi că sunt la... categoria asta? — Becky, draga mea, reacțiile la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
un gust puternic și puțin amar. Maloca este echipată cu o extensie pentru bucătărie și o alta unde sunt dormitoarele câteva camere cu pături suprapuse. Toaletele sunt afară iar pentru eventualitatea în care vom vomita ni se dă câte un castron de plastic pe care îl depozităm cuminți, fiecare lângă salteaua lui. Cu ceva timp înainte de începerea ceremoniei agitația din maloca se mai liniștește și mulți încep să se relaxeze. Mă întind pe saltea încercând să fac abstracție de zumzăitul din
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
se împrăștia pe masă. Atunci fiul și nora sa au pus o masă în colțul camerei, unde bunicul putea mânca singur, în timp ce familia se bucura de bucatele de pe masă. De când bunicul spărsese o farfurie, mâncarea îi era servită într-un castron de lemn. Uneori puteai vedea în ochii bătrânului câte o lacrimă. Singurele cuvinte care îi erau adresate erau scurte avertizări, atunci când scăpa furculița sau mâncarea. Nepoțelul de patru anișori privea totul în tăcere. Într-o seară, înainte de cină, tatăl a
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
bucătarii etc. s-au ascuns, iar noi ne plângeam unii altora, la fel de neputincioși ca și ei. În cele din urmă, Marga s-a dus la o oală cu apă și-a scos o cană din ea, iar eu am luat castroane de supă pentru a putea bea cafeaua, ceilalți urmând exemplul meu, astfel situația mergând înspre îmbunătățire. A fost atât de comic totul, am râs cu lacrimi și din acel moment am început să ne simțim „ca acasă”, indiferent de ceea ce
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
care lumea modernă le-a inventat tocmai pentru a feri de temperaturile înalte bietele alimente. Cu această întrebare în minte, după ce a tămâiat tot palierul (spre disperarea doamnei doctor și întru încântarea subsemnatei), ne-a adus (d-na Rozica) un castron cu piftie pe care să-l mâncam, să ne ție de foame la drum, eventual până în Spania. La această acțiune a participat și mult menționata doamnă doctor, care mi-a interzis cu o săptămână înainte de-a pleca să mai
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
și în armonia relațiilor de oameni sub arme și nu de oameni ai armelor. Stăteam la o familie de țărani, Tudor, cu o mulțime de copii. El pe front, nevasta bolnavă. Tăiau câte un porumbel și făceau zeamă lungă, un castron, din care se mânca cu linguri de lemn. Mâncau săracii sărăcie. La 23 august, când s-a rupt frontul și au intrat rușii în țară, toată greutatea apărării rămăsese pe noi. Trebuia să atacăm nemții care se retrăgeau pe șosele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
parte și de alta a drumului casele erau mici, sărăcăcioase, înconjurate de curți mari pline de verdeață. Puteai intra nestingherit în curte. Gardurile erau doar de formă în fața casei. Ușile nu erau încuiate și, adeseori, pe plita călduță era un castron cu ciorbă și o bucată de mămăligă. Țăranii erau la câmp toată ziua, de aceea satul părea părăsit. În spatele caselor, într-o parte era pășunea inundabilă în verile ploioase, iar pe cealaltă 166 parte era un deal acoperit cu o
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
de folos: șuncă, untură, murături. Sunt mulți și au nevoie de mâncare. După câteva zile de la această discuție, curtea primăriei s-a umplut de etnici căldărari. Căruța cu coviltir care oprise în fața primăriei era plină cu lighene din aluminiu, cazane, castroane, căni din aramă și cazane de țuică, a căror confecționare și comercializare era strict interzisă. Vedeți că v-au lăsat ceva acasă, mi-a șoptit nenea Turuianu la ureche. Dați-le voie să-și vândă marfa, că avem și noi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
care ne-au mai rămas după dezastrele prin care am trecut. În acest cabinet copiii nu aveau acces decât cu motive bine întemeiate. Ajutată de Soltana, mama gătea în bucătărie. Mâncarea noastră preferată era șalăul pe maioneză. La desert, un castron cu „boules de neiges”. Părinții țineau o locuință modestă, rar vizitată de prieteni, nu pentru că nu i-ar fi avut; veniturile și desele mutări nu le îngăduiau însă relații mondene. Mai des se duceau la teatru, la o oră la
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
scruta cu curiozitate, căutând să descopere acel sens de mister și de extravaganță care îi învăluia persoana și modul său de a face. Se spunea, și era adevărat că, aproape săptămânal, se așeza în rând cu cei mai săraci, cu castronul în mână, camuflat în milog, pentru a cerși vreo farfurie de ciorbă la poarta vreunui convent. Nu reușea totdeauna să se mimeze sub hainele uzate ale săracilor. Se spunea, și era adevărat că, îmbrăcat ca un cerșetor, ar fi mers
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
țărănci care oferiseră o supă acestor prizonieri și care, din această cauză, stătuseră la închisoare. Printre ele se afla și o fată de 15 ani, condamnată la trei luni de temniță pentru "insultă adusă onoarei armatei germane". Împărțind, pe ascuns, castroane cu supă, la ora cînd se întrerupsese lucrul pentru odihnă, după îndrumările și cu complicitatea soldatului polonez aflat de gardă, ea fusese surprinsă de un locotenent. Acesta, după ce răsturnase cazanul, ordonase fiecărui prizonier să ridice singur, ca pedeapsă, o șină
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
Va trebui să stea în ghips un timp, dar timpul trece repede și se va face bine. Ușa salonului se deschide. Cu părul nins de ani, cu privirea încărcată de toată blândețea pământului, intră bunica. Îi pune în brațe un castron plin cu cireșe și-l mângâie cum numai ea știe s-o facă. - Stii, dragul meu? Cireșul rodește în fiecare an. În fiecare an, în luna mai, se va găti cu cercei rubinii și te va aștepta cuminte să-i
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
este ca o cursă de Formula 1”. Apoi se examinează motivele pentru care metafora este valabilă, făcând asociații pe baza metaforei. Se pot încerca metafore cât mai depărtate de problema în cauză. De exemplu: „problema noastră este ca o un castron cu lapte și ceriale”. În acest caz, sarcina constă în găsirea de argumente pentru validarea metaforei. Ele pot fi oricât de extravagante și fragile. Apoi se folosesc aceste argumente, împreună cu metafora însăși, pentru a produce asociații cu problema de rezolvat
Creativitate : fundamente, secrete şi strategii by Georgel Paicu () [Corola-publishinghouse/Science/690_a_1152]
-
parfumuri, ghirlande de flori și ofrande frumos mirositoare. În cea de-a șaptea zi, trupul lui Buddha a fost incinerat în prezența venerabilului Mahăkăśyapa (păli: Mahăkăssapa) și a 500 de călugări (păli: bhikkhus). Cenușa rezultată din arderea lui, ca și castronul și alte rămășițe au fost împărțite între discipoli. Întrucât Preafericitul murise pe teritoriul lor și aparținea aceleiași caste, cei din neamul Malla au hotărât să-i păstreze osemintele și să țină un festival în onoarea lui. Populațiile vecine își revendică
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
oltean, din Craiova, și a spus că e profesor. Prima reacție am avut-o când am văzut ce mănâncă el. Nu-mi venea să cred... Este greu atunci când ești Înfometat de luni de zile să-ți iei ochii de la un castron de mâncare În care vezi altceva... Eu nu mâncasem În toată Securitatea atâta fasole cât avea el Într-un castron... Și bucata lui de pâine era cât mâncam eu În trei zile. Și l-am Întrebat de ce are mâncarea diferită
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Nu-mi venea să cred... Este greu atunci când ești Înfometat de luni de zile să-ți iei ochii de la un castron de mâncare În care vezi altceva... Eu nu mâncasem În toată Securitatea atâta fasole cât avea el Într-un castron... Și bucata lui de pâine era cât mâncam eu În trei zile. Și l-am Întrebat de ce are mâncarea diferită de a mea. Mi-a zis că este TBC-ist; că are regim special. Știți ce-mi doream atunci? Să
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unde Îți făceai și necesitățile. Mâncarea În ce consta? Mâncarea era așa: dimineața un fluturaș de pâine cu apă sau cafea, când se Îndurau ei, caldă... La prânz n-aveai nimic și seara tot așa, Îți mai dădea câte un castron cu cafea și iară o bucată de turtoi. Și asta era totul. Apă aveai, că Îți dădea Într-un vas să bei acolo. Și tot timpul trebuia să te plimbi, că n-aveai ce să faci, că de stat nu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cei din conducerea penitenciarului, un șef de secție, Victor, care mie mi s-a părut de la Început, Încă din celulă, că era un om mai bun. De câte ori era el de servici, Îmi dădea să mănânc. Adică Întotdeauna Îmi bagă un castron de mâncare bine, consistent... Lua de la dreptul comun și-mi dădea să mănânc și zicea: „Puștiule! Shhh. Da’ ține minte că eu am copii și, dacă va fi vreodată nevoie, să spui că te-am ajutat”... (lăcrimează - n.n.). Victor și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
m-a impresionat suferința lor nemaipomenit. Aicea erau oameni care aveau regim și În primul rând le dădea lapte mai mult, dar nu mai puteau să mănânce. Și erau conștienți că sunt contagioși și spuneau: „Puștiule, asta este sticla și castronul meu din care am băut, ăsta e castronul tău. Îl bei când vrei”. Și eu făceam tratamente și, ca un purcel, hop, Înghițeam vreo două, trei castroane de lapte și mă duceam la treabă. Ajutam la chirurgie, dădeam ustensile la
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
oameni care aveau regim și În primul rând le dădea lapte mai mult, dar nu mai puteau să mănânce. Și erau conștienți că sunt contagioși și spuneau: „Puștiule, asta este sticla și castronul meu din care am băut, ăsta e castronul tău. Îl bei când vrei”. Și eu făceam tratamente și, ca un purcel, hop, Înghițeam vreo două, trei castroane de lapte și mă duceam la treabă. Ajutam la chirurgie, dădeam ustensile la mână, că le Învățasem Încet-Încet, și seara stăteam
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Și erau conștienți că sunt contagioși și spuneau: „Puștiule, asta este sticla și castronul meu din care am băut, ăsta e castronul tău. Îl bei când vrei”. Și eu făceam tratamente și, ca un purcel, hop, Înghițeam vreo două, trei castroane de lapte și mă duceam la treabă. Ajutam la chirurgie, dădeam ustensile la mână, că le Învățasem Încet-Încet, și seara stăteam la discuții cu doctorii care intrau În saloane la noi și făceam șuetă anticomunistă, bineînțeles. Era un colectiv foarte
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
așa. Ne scotea la o fermă zootehnică din apropiere, unde mai mult stăteam lungiți la soare pe grămezi de lucernă, și angajații civili ne aduceau lapte. Și unii, săracii, după ce au fost Întotdeauna reținuți cu mâncarea În penitenciare, au băut castroane Întregi de lapte proaspăt de la vacă, autentic, și bineînțeles că i-a apucat o diaree... Eu le-am spus: „Mă, băieți, nu beți, mă! Jumătate de castron sau un sfert! Știe fiecare cum Își are stomacul și e păcat de
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
unii, săracii, după ce au fost Întotdeauna reținuți cu mâncarea În penitenciare, au băut castroane Întregi de lapte proaspăt de la vacă, autentic, și bineînțeles că i-a apucat o diaree... Eu le-am spus: „Mă, băieți, nu beți, mă! Jumătate de castron sau un sfert! Știe fiecare cum Își are stomacul și e păcat de Dumnezeu, că stăm cu pantalonii În vine”... Și mulți au căpătat o indigestie din asta... Dar a trecut, că nu era o boală... Ce-i de menționat
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ne-o băgat Într-un arest... era numa’ beton, nici un geam, numai gratiile, nu foc, nu nimic, și era un ger... Noi slabi, amărâți, nu haine, nu nimic... Dezbrăcați așa... Cum era mâncarea? La Aiud, când venea mâncarea, aveam niște castroane groase de șamot, din pământ, și dacă nu beai ciorba aia repede o sugea ca vata... La Sibiu ne dădea mălai, turtoi... și atât era de mare porția, cât două cutii de chibrite una peste alta. La mămăligă era un
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
camera număru’ 49, o cameră mare, În mod normal pentru opt-zece oameni, și acolo am stat În Înghesuială 35-40 de oameni, fără paturi, pe dușumea, și Îmi amintesc că atuncea... peste trei săptămâni nici n-am avut lingură, numai un castron stricat, și Întotdeauna când am primit mâncarea a trebuit ca să aștept până când ceilalți mănâncă și dup-aia am primit Înprumut o lingură. Acolo au fost studenții din Universitatea „Victor Babeș”. A fost un lot mai numeros..., care a avut șef
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]