1,072 matches
-
În partea opusă, iar copiii pe laturile unei mari Scânduri de stejar, scobită În mijloc ca o troacă, recipient al conținutului Oalei lor de Cartofi. La distanțe egale, sunt niște scobitori mici pentru Sare; pe masă se mai află un castron cu lapte, carne, pâine, cuțite și farfurii; ei nu mai au nevoie de toate aceste Obiecte de lux. Ne mai spune Călătorul că Sărmanul Sclav avea o gură până la urechi, sprâncene negre, era lat În spate și Înzestrat cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
au dat drumul ca să ne urmărească. Nu au renunțat. Vor să-i conducem la ea. —Păi, spuse Uri, citind notița lui Maggie și scuturând din cap. Ouăle nu sunt rele. Și cafeaua. O servesc în căni mari. Aproape cât niște castroane. Continuară în felul ăla, discutând tot felul fleacuri. Vorbiră despre ce s-a întâmplat, știind că ar părea ciudat dacă nu ar face-o. Dar nu rostiră nici un cuvânt despre ce aveau să facă în continuare. Cel puțin, nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l beau dintr-o sorbitură... Tu cum crezi că e mai bine? Să-l beau dintr-o sorbitură sau să-l beau pe îndelete? PARASCHIV: Nu știu. (Începe să mănânce.) Bea-l și gata... MACABEUS (Îi răstoarnă dintr-o lovitură castronul cu mâncare.): Ascultă-mă și pe mine puțin... E destul de important... Pur și simplu nu mă pot hotărâ... PARASCHIV (Adună îndârjit de pe jos.): Lasă-l pe mâine. E mai bine să-l lași pe mâine. MACABEUS: Iar mâine? Mâine îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
toți la datorie. La masa mea, lângă fereastra dinspre Bulevard, chiar sub cuierul-pom, două figuri noi. Își șoptesc rând pe rând ceva la ureche. Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o altă masă disponibilă. Îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
că n-a fost nici un bombardament la Milcăuți. Mai mult, o astfel de localitate nici n-a existat. Am rămas totuși cu amintirea duioasă a învățătoarei. Îi plăcea mult coliva. Mă trimitea (lunea, sâmbetele) nu mai știu când și luam castronul de colivă de la popă. Împreună cu alte două-trei învățătoare mâncau coliva în clasă în recreația mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care Îl supusese În permanență pe Georges, bucătarul, care, chiar În clipa În care Îi servea o strachină cu ouă de broască-țestoasă, Încercase să-l Înjunghie printr-o feroce lovitură de cuțit În inimă. Pesemne că tremuratul mîinii care ținea castronul i-a atras atenția lui Oberlus În clipa În care a apărut În colțul ochiului său, căci printr-o reacție instinctivă și felină făcu un salt Înapoi, iar ceea ce ar fi fost o lovitură mortală să se transforme Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
făcut și o deratizare generală pentru a stârpi șobolanii ce se lăfăiau în voie în cămările și magaziile cu alimente și care, de multe ori, își găseau sfârșitul înecați în butoaiele cu murături, iar alții, mai îndrăzneți, nimereau și în castroanele majorilor. Militarii în termen erau pudrați cu DDT de la prohab în jos până la tălpi și în sus până la creștet, la fiecare două săptămâni. Prin curtea regimentului, vreun naiv putea să caute mult și bine și tot nu ar fi găsit
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mâncarea pe gustul celor aproximativ o sută și ceva de guri flămânde. Masa de dimineață și cea de seară o serveau toți cam la aceeași oră, la cantină, împreună cu miile de muște și bâzoi de tot felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
de muște și bâzoi de tot felul ce roiau în jurul castroanelor sau a cănilor ușoare din tablă de aluminiu boțite și strâmbe de atâta întrebuințare. Din când în când, câte o pereche îndrăgostită cădea în cana cu lapte sau în castronul cu ciorbă. Nu era nici o nenorocire. Le luau cu lingura sau cu un alt obiect, le aruncau unde se nimerea și sorbeau totul până la fundul vasului. Altele, mai îndrăznețe, aveau neobrăzarea să înțepe exact când și unde victima nu se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
gospodină în fața căreia merita să te închini, îi invita pe cei doi studenți, cu care lucra soțul ei, la o frigăruie de iepure, stropită cu nohan îmbuteliat în propria gospodărie din care serveau rar, numai la ocazii speciale, alături de un castron încărcat ca o baniță cu brânzoaice scoase direct din cuptor ce răspândeau un miros atât de plăcut, încât salivau până și orătăniile din curte. Iepurii, erau vânați direct de pe combină în timpul recoltatului, tot de ei. Prea tineri, șoldanii bezmetici alergau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
aveau de parcurs pe jos aproximativ cinci kilometri. Între timp, mama băiatului improvizase o masă de toată frumusețea. Pe o mică valiză de carton pe care așternuse un ziar, trona o jumătate de pâine mare, făcută în casă și un castron de aluminiu cu câteva roșii imense, care în popor se mai numesc "inima boului". Alături un calup de brânză, un fel de caș puțin umed; se vedea că era scos din saramură. Oare pentru ce l-o fi chemat?" se
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
se aprovizionează cu chersin, chibrituri, zahăr, ulei, pește uscat, uneori chiar halva, dar cu sărmăluțe niciodată. Deși era lihnit de foame și simțea că stomacul i se lipește de șira spinării, nu ar fi pus gura pe porcăriile acelea din castroane nici mort. Numai că nu aceasta era singura problemă care-l frământa. Voia să știe unde se află și cine este această persoană care-i cunoaște și numele. Discuta cu un bărbat cam pirpiriu, ceva mai bătrân ca el, cu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai mari clădiri din capitală, Palatul Parlamentului! Palatul Parlamentului? Parcă am auzit ceva despre acest palat... Vezi că ești pe drumul cel bun, spuse el în continuare. Află că toți cei, pe care-i vezi în dreapta, sunt la putere, au castroanele mai mari și poartă la gât nu hamuri ci eșarfe. Dar cei din stânga? Sunt în opoziție, au castroanele mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ești pe drumul cel bun, spuse el în continuare. Află că toți cei, pe care-i vezi în dreapta, sunt la putere, au castroanele mai mari și poartă la gât nu hamuri ci eșarfe. Dar cei din stânga? Sunt în opoziție, au castroanele mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din fruntea fiecărui grup, ce vorbesc fără întrerupere în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
castroanele mai mari și poartă la gât nu hamuri ci eșarfe. Dar cei din stânga? Sunt în opoziție, au castroanele mai mici și poartă și ei la gât eșarfe însă de altă culoare. Sunt nervoși pentru că vor să pună mâna pe castroanele cele mari. Dar spiritele acelea agitate cu pumnii strânși din fruntea fiecărui grup, ce vorbesc fără întrerupere în cornul acela uriaș, ce mai vor? Nu-i corn, bădie Costache; e portavoce electronică. Vorbesc prin ea ca să auzim toți ce spune
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
să li se spele complet toate organele interne și externe, până la ultima circumvoluțiune. Îmbrăcați în straie noi, cu identitatea schimbată, curați și dichisiți, cu eșarfe la gât și decorații pe piept, la ieșire li s-au înmânat și câte un castron mare plin cu sărmăluțe proaspete. Mulți din ei au primit și câte o portavoce electronică cu amplificator de mare capacitate sau chiar permise de "Portcip 5D" cu peceți și semnături în original. Interesant. Cum or fi arătând? Pot să-i
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
spălătoria dotată cu tehnologii de ultimă oră, au fost pedepsiți de către aceiași dinozaurieni, adică, siliți să muncească într-un strict anonimat numai și numai pentru prosperitatea celor spălați. Oricât se vor strădui aceștia, nu vor primi pentru munca lor nici castroane cu sărmăluțe, nici decorații și nici bani... Bidaru, atent la cele relatate de interlocutorul său, nici nu observă cum, în următoarea secundă își mută privirea spre propriile lui picioare. Incredibil! O rușine mai mare nici că se putea. Om în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
un scurt răgaz pentru a se rupe de realitate. Bună zîua, se aude o voce de bariton fumător. Adam deschide ochii și rămîne mirat. O doamnă imensă, peste suta de kilograme, cu mustață vizibilă și cu un pumn cît un castron, mimează cu stîngăcie gesturi de fetiță cuminte. Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și m-a violat. Vreau să povestiți cu amănunte. Eu înregistrez declarația dumneavoastră. A intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de curățenie. Alături, un șervet, un săpun și un castron cu prune îți sugerau parcă un ritual al omeniei. Casa era locuită de Aneta lui Gavril, o gospodină cum rar se întîlnește și o creștină desăvîrșită. Gavril, după ce a încheiat treburile mari pentru zidirea acelei gospodării, a sfîrșit sub trunchiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
vizită Bruno, se abținea În general să-și aducă amantele. Cumpăra mâncare de la restaurant și cinau În doi; apoi se uitau la televizor. Nu știa să joace nici un joc. Uneori Bruno, se trezea noaptea, mergea la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi mânca. Mânca mai multe castroane, până-i venea greață. Își simțea burta grea. Îi plăcea. 9 În planul evoluției moravurilor, anul 1970 a fost marcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
uitau la televizor. Nu știa să joace nici un joc. Uneori Bruno, se trezea noaptea, mergea la frigider. Vărsa Într-un castron fulgi de cereale, adăuga lapte, smântână; acoperea totul cu un strat gros de zahăr. Apoi mânca. Mânca mai multe castroane, până-i venea greață. Își simțea burta grea. Îi plăcea. 9 În planul evoluției moravurilor, anul 1970 a fost marcat de o extindere rapidă a consumului erotic, În ciuda intervențiilor unei cenzuri Încă vigilente. Comedia muzicală Hair, menită să popularizeze „eliberarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o sală de așteptare fără sobă, cu ușa trîntită mereu de vînt, și o baracă alăturată de tractoriști, nu aveam de ales. Am fost primiți în baraca cu paturi suprapuse, chior luminată de un bec. Cineva ne-a adus un castron cu ciorbă sleită și un dărăb de mămăligă, puse de-a dreptul pe scîndura împuțită a mesei. Groasă, în dormitor plutea duhoare de picioare, de subțiori nespălate și de alte produse ale dezintegrării omenești. Brusc mi s-a relevat preferința
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
flori, diverse soluții de curățat, tacâmuri într‑un suport de plastic, o trusă de bărbierit, câteva articole de toaletă într‑o pungă colorată de plastic, o scrumieră, un portofel mic și gol, mai multe cărți ferfenițite, câteva hărți turistice, un castron de porțelan cu ațe și ace de cusut. În capul lui Rainer vuiește marea, iar niște picioare bronzate și zvelte se îndreaptă înspre ea, picioarele aparțin Sophiei, iar a doua pereche de picioare, de asemenea bronzate, care tocmai își face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
schimbă poziția, se înlocuiesc, revin, încremenesc iar, cum au fost. Oase ronțăite, coada unei așchii de cartof prăjit, rana tăiată în resturile de carne învechită, dormind în gelatina sosului sleit, sub protecția obosită a cuțitelor și furculițelor inutile. Și un castron mare, ca un iaz verzui, în care plutesc cozile gogoșarilor, capete de castraveți, gogonele cu burțile sfârtecate. Capetele noastre se aliniază, retezate, în careu, pe masă, printre farfurii și furculițe. Dovleacul răscopt și rumen al Balaurului, cu polii aprinși, sângerii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Începură să jefuiască și să prade cu priceperea ce ți-o dă experiența Îndelungată, dar, pe măsură ce treceau din colibă În colibă și nu găseau nici coșuri cu bulgări de aur, nici lăzi de smaralde și constatau că nici măcar cănile sau castroanele sau tacîmurile nu erau din aur sau din argint, ci fuseseră modelate În chip rudimentar din lut ars, le sporea mînia; simțeau că au fost amăgiți și Înșelați și Începură să spargă și să distrugă tot ce le ieșea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]