1,171 matches
-
de la mentorii mei. Așa că pricepere, atâta câtă am, am mai mult în mâini. Dar, pentru a adăsta în neclintirea unui rost, ceea ce mâna dibuie trebuie smuls, încă înfiorat de palpitații, din preajma-i fremătând de viață și-așezat ca-ntr-un cavou între contururi bine măsurate; folosul consolează lucrurile de moarte. Pompe funebre ce îngroapă pietrele de vii, iată arhitectura fără meșteșug! Măsurătorile exacte ale formei sunt riturile funerare prin care pacificăm conținutul de retezarea venelor suferită prin limitare; și nu întotdeauna
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tablouri de Tonitza și Luchian, vacanțe în Bahamas, vile, ba, dacă e să îi dăm crezare dlui Băsescu, chiar și în buncăre. Competiția lor s-a mutat în veșnicie. Incoruptibilii (versiunea Sergiu Nicolaescu) se bat azi în locuri de veci. Cavourile unor aleși ai poporului costă mai mult decât câștigă într-o viață alegătorul de rând. Hotărât lucru, când e vorba de corupție, vocea marilor tenori politici români este într-o permanentă schimbare. Laringita nu e de ei. (Cotidianul, 25 aprilie
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
în singurătate trăie sc în ultimii ani, simt că mă micșorez în toate. Ca să revin într-o notă cât mai aproape de normalul căutat, merg la cimitir, sădesc și răsăde sc flori la mormântul lui Dan care este așezat în același cavou, deasupra mamei sale. Veghindu-i pe amândoi, parcă îmi găsesc liniștea, dar o întrebare rămâne: când rămâ i singur, ce rost mai are viața pentru cel pământean? Coboară, coboară la mine, Luceafăr din țări străine Coboară și îngheață Și ultimul
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
de față am stat iarăși de vorbă cu Andreea. i-am încredințat informația că scriu o carte și despre tatăl ei, despre ea și despre mine . La câteva zile am solicitat-o să mergem la cimitir și să facem fotografie cavoului tatălui ei, pentru carte. mi-a promis că mă va însoți dar nu și a respectat promisiunea. De atunci nu mai am nici o veste de la Andreea. Așa stând lucrurile, îi adresez un ultim mesaj, poate: Scumpa mea Andreea, Tatăl tău
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
Argeșului. Sicriul a fost coborât din vagon și așezat pe carul mortuar. S-a organizat cortegiul funebru în aceeași ordine ca la București. Cortegiul a pornit spre cimitirul din deal al Bisericii Sf. Nicolae, unde sicriul a fost coborât în cavoul familiei Călinescu, după un nou serviciu religios, urmat de discursuri, rostite în numele țăranilor, minorității maghiare, minorității germane. Personalitatea fostului prim-ministru a fost evocată de ministrul de Externe, Gr. Gafencu. Apoi, Mihai a prezentat condoleanțe doamnei Călinescu. Mihai, consilierii regali
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
l-a Îndurerat sau dacă a fost mai degrabă ușurat s-o audă nu s-a știut niciodată. În orice caz a fost de acord ca acesta să fie Înmormântat de tatăl său adoptiv, acolo unde trăise, și nu În cavourile catedralei din Saint Denis. „Sunt sigur că nu s-ar simți bine Între niște rubedenii pe care nu le-a cunoscut niciodată“, spuse el zâmbind strâmb. „Noi nu suntem o familie prea iubitoare. Câteodată mă gândesc că supușii noștri sunt
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
clopot a cărui istorie n-am aflat-o decît parțial. M-am învârtit în jurul locului de veci de pomană. Nicăieri nu scria vreun nume, însă era greu de crezut să nu fie cineva acolo. Dealtfel se știe, nici în cavoul de lângă biserică, sub crucea pe care chiar dacă este scris CUZA VODĂ (1820 - 1873), nu odihnește trupul domnitorului, deși-și dorise să fie înmormantat acolo. Mă informasem: după sfârșitul său tragic în Germania, fusese adus la Ruginoasa, apoi în 1944
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
după sfârșitul său tragic în Germania, fusese adus la Ruginoasa, apoi în 1944 a fost strămutat la Curtea de Argeș și-n cele din urmă la Trei Ierarhi, în Iași. "Blestemul care apasă acest castel va dispărea odată cu reîntoarcerea osemintelor domnitorului în cavoul familiei", zicea o doamnămuzeograf. De ce blestem? Păi, pe când castelul era propritatea Sturzeștilor, unul dintre ei murise înjunghiat pe treptele castelului, Cuza murise în exil, unul dintre fiii săi se sinucisese, al doilea murise bolnav de ftizie! Și ultimii locatari fuseseră
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
din scrisul unui cercetător fără harul poetic pe care Dumnezeu vi l-a dat. Sunt momente copleșitoare În prezentarea lui Eugen Lovinescu, cuvântarea la moartea lui Anton Holban, ideea de a o Însera pe Dna Ecaterina Bălăcioiu pe placa din cavoul Lovineștilor, cei care se gândesc la divorțul ei, ridică gestul la o asemănare cu Îngroparea lui Polynike de către Antigona, și-l duce În câmpul tragic. Simbolul este mult mai puternic decât dacă i-ar fi fost aduse oasele, și din
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
interminabile (ca la Kafka) și cu câteva „filtre de control” - femei de serviciu, așezate la mese cu veioze - prin care treci până să ajungi la camera ce ți-a fost repartizată. Carpete putrede, podele gonflate, miros de mucegai, lumină de cavou... Pe coridor, în fața mea, Lasha Bakradze îl ajută pe conaționalul său Giorgi Achwlediani (scriitor și jurnalist sportiv din Tbilisi, tot el și băutorul de tequila din bar) să ajungă în camera sa. La un alt colț al obscurului culoar, dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
altarele, turnurile bisericilor, tot ceea ce în Europa se profilează, de regulă, pe nemărginirea cerului, zac aici în tenebrele subsolului: osuarul cu ornamente în formă de stea (promițător inițial, dar adeverindu-se până la urmă a fi o dezamăgire) din fundul unui cavou cu răceala acidă, canalul prin care susură pe sub ziduri apa canalului Siloe sau altarul care abia se zărește într-o criptă ascunsă. Stratul acoperitor mai mult aluat decât cremă a făcut ca umplutura să fie îngropată tot mai adânc, arhivele
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și la care se întoarce ciclic. Implicația funerară, specifică traseului inițiatic, a casei luminoase este susținută de cultul funerar egiptean, care vorbește despre o casă de aur din viața de dincolo. Aceasta a fost decodată de specialiști drept ipostază a cavoului (evoluție a casei de pe mormânt, credință încă foarte puternică în mentalul arhaic românesc): „«odăile împărătești ale casei de aur» constituie principala încăpere a cavoului”. Și mai frecvent, în basme, i se cere flăcăului să construiască o replică a acestei clădiri
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
casă de aur din viața de dincolo. Aceasta a fost decodată de specialiști drept ipostază a cavoului (evoluție a casei de pe mormânt, credință încă foarte puternică în mentalul arhaic românesc): „«odăile împărătești ale casei de aur» constituie principala încăpere a cavoului”. Și mai frecvent, în basme, i se cere flăcăului să construiască o replică a acestei clădiri fabuloase: „Până mâne la zâuă, să nu să facă zâuă bine, să faceți niște căsi, să să-nvârtească. Ferestrele după Sfântu Soare/ Și ușile
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
caracteristici meteorologice, asemenea fetelor nubile. Ursit să fie dus în Munțî-turbați (domeniu al sacrului stâng, după cum ne sugerează determi¬nantul substantival), feciorul va fi supus unei proceduri profilactice lumești. Beciul în care el va fi depus seamănă însă cu un cavou uriaș, mai ales prin ofrandă: „Împăratu țînînd minte, a făcut dă nooze și noo dă stînjeni adîncime su palat; cu nooze și noo dă uși; la fieșicare ușă, lacăt. Și-a băga hrană p-un an dă zîle: apă, mîncare
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
boală necruțătoare. Pentru a avea aproape pe cei care în viață m-au crescut și educat bine, am adus osemintele bunicului Bobutac Costache decedat la Mitoc în 1952 și a tatălui meu Nicolaie decedat la Iași în 1990, aici în cavoul familiei la Onești, unde odihnește de veci și soția, mama copiilor. Acum, ajuns la vârsta când scriu aceste rânduri sunt stăpânit de un puternic sentiment de nostalgie legat de pământul natal, rudele ce și-au lăsat oasele pe meleaguri străine
O FAMILIE VICTIMĂ A STALINISMULUI. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Constantin Rusanovski () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1709]
-
se poate măsura pământește, ci infinit aș spune eu, după gândirea mea. Cugetăm la durerile ei de Mamă căreia i-a trecut sabia prin inimă. Și ne Îndreptăm spre Sfântul Mormânt al Domnului. Sfântul Mormânt al Domnului Este ca un cavou, la suprafață, nu ca al nostru al românilor. E mai deosebit. Intri Într-o Încăpere mică, 1,50 m pe 2 m cred. Se numește anticameră sau camera Îngerului. În mijlocul ei este o piatră, cu Înscris pe ea În limba
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
se săvârșește de către greci. Poate vor veni timpuri În care se va sluji și În românește. Mormântul Proorocului David Tot pe Muntele Sion este o clădire care se aseamănă cu o sinagogă. Cripta se Înalță Într-o Încăpere ca un cavou boltit, semicilindric. Și este acoperit cu catifea mov, cu semnul cultului mozaic pe ea. Și o stea galbenă cu șase colțuri cum e la evrei. Doi rabini stau În fața mormântului, după un mic grilaj de fier, și mângâie poporul care
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
omul trebuie reîntors țărânii. Paranteză: cenușa e tot țărână. Și așa se făcea În epoca creștinismului primitiv: Între cadavru și pământ nu exista decât o pânză ori o rogojină. Acum, se mai interpun un copârșeu, respectiv o urnă și un cavou, ce-l izolează față de pământ; circuitul se va Închide și astfel, dar cu mult mai târziu, timp În care cimitirele se Întind mereu, transformând teren agricol În ceva nedefinit, dar Împănat cu pietre și beton până la adâncimea de doi metri
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
buni, Întoarceți-vă la tradiția curată, nu Încercați să tentați veșnicia. N’o veți obține. Oricum, peste 5 miliarde de ani, chiar Soarele se va stinge! E preferabil ca În memoria urmașilor să rămână faptele, gândurile, trăirile voastre, decât un cavou ori monument, oricât de bogat. Oricum, cel mult două generații sunt suficiente pentru uitare. E preferabilă iarba și pomii unui cimitir tradițional, adică livada sub care se topesc fără urmă cei duși dintre noi. Cât mă privește, zâmbesc condescendent atunci când
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
pensionari. Nu mănâncă decât ceapă prăjită. Și pâine. Cumpără pâine azi și o mănâncă mâine. Să nu fie proaspătă. Pâinea propaspătă nu e bună. Se mănâncă multă. Și ei nu au bani să-și permită. Banii îi păstrează pentru un cavou mare, imens cum n-a mai avut nimeni în orașul lor. Un mausoleu. Să moară mahalaua. Mai merg la slujbă. Știi ce slujbe ține popa, ca după Neckermann! Așa zic. Privesc o lume tristă, care pe ei îi face fericiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
palma afișul aplicat pe gard. Într-o dimineață, Urmuz fu găsit Împușcat pe o bancă la șosea. Dar deunăzi, plimbându-mi melancolia acestui În ceput de primăvară prin Cimitirul Bellu, ca În tinerețile noas tre romanțioase, cu decoruri adecvate de cavouri mucede, cruci gârbove de bătrâneți și sălcii plângătoare, după ce privisem la resturile cochetăriei, câțiva piepteni și mărgele, ale unei cu coane prestigioase de acum treizeci de ani, dez gropată ca să-i facă loc ginerelui, Încă tânăr, al octogenarului meu profesor
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aere de neveste, rămâneam epatați ca În fața unei formule de viață care-și avea totuși hazul ei, cum și un oarecare stil și o atracție pernicioasă. Dar, Într-o dimineață, servitoarea de la hotelul Metropol, cel Întunecos și muced ca un cavou părăsit, Îl găsi pe Vulturescu Împușcat În patul lui de holtei cu ce-i pe el și-n geamantan. Alți doi frați ai lui muriseră vitejește de gloanțe inamice În 1916-1917. Iar al patrulea dintre frați, colonelul, Însoțind Într-o
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fără să se găsească cineva să-i spună: dă-le jos! - care mi-a răvășit ima ginația intoxicată, Încă din tinerețe, de geniul elucubra ției, [geniul] morbid al lui Maurice Rollinat, discipolul rău al lui Baudelaire. Era o apariție de cavou, o fantasmă străvezie, prin care-i numărai oasele, iar ca figură, o pată mare de fard gros cu două adâncituri mari, ochii, ochii ei aprinși și cercuiți, efect al drogurilor blestemate. M-a târât după ea, ca pe o victimă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
va lua gândul de la mormântul gol pregătit de maestru (parafat într-un prim “Testament” din 14 iulie 1946, lăsat la plecarea definitivă din Țară, juristului Romeo Drăghici, însă anulat în Capitala Franței, pe patul de moarte, la insistențele Marucăi), deși cavoul de marmură există la Tescani, făurit de autoritățile oficiale locale. Gânduri, gânduri... Și mai visează premieră de Oedipe la Opera Română din Iași, cu vedete străine de la Scala din Milano și Metropolitanul din New York... Optimismul fără margini al prietenului Mihai
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
timpul la prânzuri și banchete. Unui nemâncat îi dai o pâine și gata, l-ai pus pe picioare, dar nababului n-ai ce-i face, te uiți la el ca la un condamnat și-l vezi băgat „pirpindicular“ într-un cavou de lux. Săracii percep bogăția ca pe o sărăcie mai mică. Sau ca pe o sărăcie îndestulătoare. De aceea o discuție despre avuție dintre un sărac și un om foarte, foarte bogat din start e absurdă. „Cam cât câștigi matale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]