2,337 matches
-
revoluționară”. Astfel, guvernul provizoriu, sprijinit de câțiva servitori care se aflaseră anterior în slujba țarului și rămăseseră loiali, s-au baricadat în palat. O mare parte a personalului administrativ a fugit, lăsând palatul apărat doar de un număr mic de cazaci și cadeți, precum și de 137 de militari femei din Batalionul Femeilor. Alimentele comandate de către ocupanții palatului au fost rechiziționate de bolșevici, iar Palatul de Iarnă a fost supus unui asediu, intrând astfel în cea mai turbulentă perioadă din istoria sa
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
de Republica Crimeea), regiunea Rostov, Ținutul Stavropol, Republica Caraceavo-Cercheză și Georgia (republica Abhazia). O enclavă în interiorul regiunii este Adîgeia. În partea de sud a regiunii, la țărmul Mării Negre, se află orașele Novorosiisk și Soci. Teritoriul regiunii a fost populat de cazaci. Cazacii din Kuban sînt azi considerați etnici ruși. Coloniști armeni au populat zona cel puțin din veacul al 18-lea. După recensămîntul din 2002, populația era 5.125.221 locuitori, din care 4.436.272 ruși (86,6%), 274.566
Ținutul Krasnodar () [Corola-website/Science/304681_a_306010]
-
Republica Crimeea), regiunea Rostov, Ținutul Stavropol, Republica Caraceavo-Cercheză și Georgia (republica Abhazia). O enclavă în interiorul regiunii este Adîgeia. În partea de sud a regiunii, la țărmul Mării Negre, se află orașele Novorosiisk și Soci. Teritoriul regiunii a fost populat de cazaci. Cazacii din Kuban sînt azi considerați etnici ruși. Coloniști armeni au populat zona cel puțin din veacul al 18-lea. După recensămîntul din 2002, populația era 5.125.221 locuitori, din care 4.436.272 ruși (86,6%), 274.566 armeni
Ținutul Krasnodar () [Corola-website/Science/304681_a_306010]
-
care-i era și cumnat), marele duce Nicolai și soția sa s-au mutat într-o mică casă de țară la Choigny, 35 de kilometri de Paris. Era păzit 24 de ore de poliția secretă franceză, ca și de câțiva cazaci credincioși. A devenit centrul rezistenței monarhiste antisovietice. S-au făcut planuri pentru trimiterea de agenți în Rusia. O sarcină de maximă importanță pentru poliția secretă sovietică a fost aceea de penetrare a organizației monarhiste și de răpire a lui Nicolai
Marele duce Nicolai Nicolaevici (cel Tânăr) al Rusiei () [Corola-website/Science/304712_a_306041]
-
Volga. Fortăreața, care și-a luat numele de la numele tătăresc al râului "Sary Su" ("râul galben"), a fost construită pentru apărarea graniței sudice a Imperiului Țarist și a devenit un centru al negustorilor. A fost de două ori cucerit de cazacii răsculați, în timpul răscoalelor conduse de Stenka Razin (1670) și Emelian Pugaciov (1774). Țarițîn a devenit un important port fluvial și centru comercial în secolul al XIX-lea. Orașul a fost scena unor lupte foarte grele în timpul războiului civil din Rusia
Volgograd () [Corola-website/Science/304027_a_305356]
-
armata contrarevoluționară din Rusia sudică în timpul războiului civil din 1918-1920. a început să se formeze în noiembrie-decembrie 1917 în Novocerkassk sub conducerea generalilor Mihail Alexeev și Lavr Kornilov. La început, această armată era formată din ofițeri voluntari, cadeți, studenți și cazaci. Pe 27 decembrie 1917 a fost anunțată în mod oficial formarea Armatei Voluntarilor. Alexeev a fost numit conducătorul ei suprem, Kornilov - comandant, Alexandr Lukomski - șeful statului major, Anton Denikin - comandantul primei divizii, iar Serghei Markov - comandantul regimentului de ofițeri. Ei
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
General, în care erau invitați să participe și politicieni importanți precum Peter Struve, Pavel Miliukov, Mihail Rodzianko, Serghei Sazonov și Boris Savinkov. La începutul lunii ianuarie 1918, Armata Voluntarilor număra aproximativ 4.000 de oameni și era angajată, împreună cu armata cazacilor lui Alexei Kaledin, în lupte împotriva Armatei Roșii. La sfârșitul lunii februarie, Armata Voluntarilor a trebuit să se retragă din Rostov pe Don în fața atacului Armatei Roșii, îndreptându-se către Kuban, unde trebuiau să se unească cu formațiunile cazacilor din
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
armata cazacilor lui Alexei Kaledin, în lupte împotriva Armatei Roșii. La sfârșitul lunii februarie, Armata Voluntarilor a trebuit să se retragă din Rostov pe Don în fața atacului Armatei Roșii, îndreptându-se către Kuban, unde trebuiau să se unească cu formațiunile cazacilor din zonă. Până în cele din urmă, majoritatea cazacilor din Kuban nu s-a aliat cu voluntarii. Numai aproximativ 3.000 de oameni sub comanda generalului Victor Pokrovski s-au alăturat Armatei Voluntarilor pe 26 martie 1918. Încercarea Armatei Voluntarilor de
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
Armatei Roșii. La sfârșitul lunii februarie, Armata Voluntarilor a trebuit să se retragă din Rostov pe Don în fața atacului Armatei Roșii, îndreptându-se către Kuban, unde trebuiau să se unească cu formațiunile cazacilor din zonă. Până în cele din urmă, majoritatea cazacilor din Kuban nu s-a aliat cu voluntarii. Numai aproximativ 3.000 de oameni sub comanda generalului Victor Pokrovski s-au alăturat Armatei Voluntarilor pe 26 martie 1918. Încercarea Armatei Voluntarilor de cucerire a Ecaterinodarului din 9 - 13 aprilie a
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
s-au alăturat Armatei Voluntarilor. Pe 23 iunie, cei 8-9.000 de oameni ai Armatei Voluntarilor au început a doua campanie din Kuban, cu ajutorul lui Piotr Krasnov. Până în septembrie, efectivele armatei crescuseră la 30 - 35.000 de oameni mulțumită mobilizării cazacilor din Kuban și a "elementelor contrarevoluționare" din Caucazul de Nord. Armata și-a schimbat numele în "Armata Voluntarilor din Caucaz". În toamna anului 1918, guvernele Angliei, Franței și Statelor Unite și-au înmulțit ajutoarele materiale și logistice pentru armatele contrarevoluționare. Cu
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
să înfrângă Armata Sovietică a 11-a și a cucerit între nordul Caucazului. În ianuarie, forțele lui Denikin au fost împărtite în "Armata Voluntarilor" și "Armata Caucazului", care avea să se unească mai târziu cu "Armata Donului", creată din rămășițele cazacilor lui Krasnov. După cucerirea Donbasului, Țariținului și Harkovului în iunie 1919, Denikin a început înaintarea către Moscova pe 3 iulie /20 iunie. Planul prevedea ca lovitura principală să fie dată de forțele aflate sub comanda generalului Vladimir Mai-Maevski. Armata Roșie
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
numeroase atrocități în teritoriile cucerite, de obicei împotriva muncitorilor, această perioadă fiind cunoscută în istoriografia sovietică cu numele "denikinscina". Deși unele dintre unitățile Armatei Voluntarilor erau bine antrenate și aveau un moral ridicat datorită numeroșilor ofițeri de carieră și a cazacilor încadrați în rândurile lor, eficiența Armatei ca întreg a scăzut în continuu datorită pierderilor suferite în lupte, compensate prin recrutarea țăranilor sau chiar a soldaților Armatei Roșii aflați în prizonierat. În timpul contraofensivei Armatei Roșii începută în octombrie 1919, Armata Voluntarilor
Armata Voluntarilor () [Corola-website/Science/304040_a_305369]
-
Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania - și-au cucerit independența și, până la începutul celui de-al doilea război mondial, au și reușit să și-o apere. Popoarele bazinului Mării Negre și Mării Caspice - Ucraina, Crimeea, Georgia, Azerbaidjan, Armenia, Caucazul de nord și cazacii de pe Don și din Kuban - s-au emancipat politic în 1919 - 1921, dar și-au pierdut până în cele din urmă independența în fața atacurilor Rusiei Sovietică. În 1917 - 1921, conform spuselor lui Charaszkiewicz, în vreme ce popoarele enumerate mai înainte se eliberau de sub
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
afirmate de Charaszkiewicz despre atitudinea Germaniei față de Ucraina și Rusia poate fi amintit faptul că, atâta vreme cât Skoropadski s-a aflat la putere în Ucraina, Germania s-a aflat în conflict cu rușii țariști sau bolșevici. Germania avea o alianță cu cazacii din Kuban și de pe Don. Aceștia din urmă și-au proclamat independența față de Rusia și Skoropadski a îndreptat ajutoarele germane de armament către cazaci. Aliații occidentali, în principal Franța și Anglia, nu voiau să accepta ca Rusia să piardă teritorii
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
Germania s-a aflat în conflict cu rușii țariști sau bolșevici. Germania avea o alianță cu cazacii din Kuban și de pe Don. Aceștia din urmă și-au proclamat independența față de Rusia și Skoropadski a îndreptat ajutoarele germane de armament către cazaci. Aliații occidentali, în principal Franța și Anglia, nu voiau să accepta ca Rusia să piardă teritorii și, după colapsul german din 1918, l-au forțat pe Skoropadski să accepte o federație ruso-ucraineană, ceea ce a provocat pierderea puterii de către liderul ucrainean
Prometeism () [Corola-website/Science/304089_a_305418]
-
inamic, lărgind flancurile spărturii și acționând atât în sprijinul lui Baba Novac, cât și împotriva lui Moise Székely, reușind să respingă dreapta și centrul oștirii transilvănene. Profitând de succes, voievodul român își întări trupele din centru cu escadroane de sârbi, cazaci și moldoveni și l-a angajat în bătălie și pe aga Lecca. Linia întâi a lui Gáspár Komis fu străpunsă, soarta bătăliei înclinându-se de partea lui Mihai Viteazul. În jurul orei 15, armata principelui cardinal Andrei Báthory, rămasă fără comandant
Bătălia de la Șelimbăr () [Corola-website/Science/304133_a_305462]
-
dominația străină și îl va proclama țar (1613). Așa începe glorioasa dinastie a Romanovilor care se va menține până la desființarea țarismului (1917). Două evenimente au marcat mijlocul secolului al XVII-lea: unirea Ucrainei din stânga Niprului cu Rusia (1654, în urma răscoalei cazacilor zaporojeni, conduși de Bogdan Hmielnițki, împotriva stăpânirii poloneze) și răscoala țărănească în frunte cu Stepan Razim (1667-1671). Treptat, Rusia devine un imperiu absolutist, atingând perioadele de glorie sub Petru cel Mare (1682-1725) și Ecaterina a II-a (1762-1796) printr-o
AMURGUL ZEILOR by OLTEA R??CANU-GRAMATICU [Corola-other/Science/83091_a_84416]
-
un uric din 24 februarie 1587, domnitorul Petru Șchiopul i-a dăruit diacului Ilie Crimcovici („Ilie diiacu, fiul Crimcoae din Suceava") siliștea Ungurașii, aflată pe apa Sucevei. El a fost răsplătit pentru ajutorul credincios oferit domnitorului în lupta cu năvălitorii cazaci. Pe aceste locuri se așezaseră câțiva călugări care clădiseră un schit de lemn. Diacul (scriitor de cancelarie la curtea domnească) Ilie Crimcovici era fiul negustorului Ioan Crimca din Suceava și al "cneaghinei" Cârstina, din neamul familiei Stroici. El s-a
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
-se cărți religioase împodobite cu miniaturi. În decursul timpului, Mănăstirea Dragomirna a trecut prin încercări grele, fiind jefuită de mai multe ori de năvălitorii străini. Astfel, în mai 1653, a doua zi după sosirea la Cetatea de Scaun a Sucevei, cazacii lui Timuș Hmelnițki au atacat Dragomirna, au furat toate odoarele de preț atât ale mănăstirii, cât și ale boierilor care se refugiaseră acolo, și au violat femeile și fetele adăpostite în mănăstire. Acest eveniment este descris de cronicarul Miron Costin
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
jacurile mănăstirilor și întîi asupra Dragomirnei mănăstirii cu pușci au 'mărsŭ și au bătut mănăstirea. Și dacă i s-au închinat, toate odoarăle, veșmintele în jacŭ au dat și cîți bieți neguțitori era închiși acolea și mulți den boieri, rușinîndŭ cazacii fămei și fete și nu 'ca creștinii, ce mai multŭ decît păgînii s-au purtat cu 'acéia mănăstire. Și să hie mai avut vréme cevași Timuș, nici o mănăstire n-ar hi hălăduit neprădată odoacă"". Câțiva ani mai târziu, la 2
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
lângă peretele sudic. Unul din mormintele aflate în stânga altarului este cel al episcopului Daniil Vlahovici, decedat la 10 august 1822. Ctitorul a înzestrat mănăstirea cu multe obiecte de cult și cărți bisericești valoroase. Multe dintre acestea au fost jefuite de cazacii lui Timuș Hmelnițki (în primăvara anului 1653), de tătari (la 2 octombrie 1658) sau au fost pierdute în timpul ocupării Bucovinei de către austrieci (1775-1918). În prezent, în Sala Gotică a Mănăstirii Dragomirna s-a amenajat o colecție de obiecte cu însemnătate
Mănăstirea Dragomirna () [Corola-website/Science/303885_a_305214]
-
cucerirea hanatelor tătare de Kazan și Astrahan (1552-1556) au creat condiții favorabile pentru explorarea și stăpânirea de către ruși a imenselor teritorii estice de munții Ural. Explorarea și cucerirea Siberiei au fost realizate de vânători de animale cu blană scumpă, negustori, cazaci, sprijiniți de stat, interesat de stăpânirea ținuturilor cu resurse economice mari. În sec XVI, negustorii ruși din familia de negustori Stroganov, din orașul Solvacedogsk, de pe Dvina de nord, care întreținea relații de negoț cu populațiile de dincolo de Munții Ural, au
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
de nord, care întreținea relații de negoț cu populațiile de dincolo de Munții Ural, au primit de la țarul Ivan IV privilegii succesive de a explora, exploata și coloniza teritoriul dintre bazinele fluviale Volga și Irtas din Siberia apuseană. Stroganovii au angajat cazaci de pe Don și de pe Volga, conduși de hatmanul Ermak Timofeevici, iar în cursul expediției din 1581-1585, detașamentul sau întărit cu ostași ruși trimiși de țar, a pătruns în Siberia apuseană. Stăpânirea Siberiei s-a realizat pe etape, în ritm rapid
Perioada marilor descoperiri () [Corola-website/Science/303948_a_305277]
-
odinioară puternica Uniune vulnerabilă în fața intervențiilor străine. Din 1648, răscoala căzăcească condusă de Hmelnîțkîi a cuprins sudul și estul Uniunii și a fost urmată la scurt timp de invazia suedeză, care a pătruns până în teritoriile centrale ale Poloniei. Luptele cu cazacii și cu Rusia au divizat Ucraina, partea sa estică, pierdută de Uniune, devenind teritoriu al Rusiei. Ioan al III-lea Sobieski, ducând războaie prelungite cu Imperiul Otoman, a revitalizat încă o dată forța militară a Uniunii, contribuind decisiv în 1683 la
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
soldații fără posibilități de încartiruire. În consecință, Împăratul ordonă retragerea generală către Neman, armata franceză fiind constant urmărită de către cea rusă, refăcută între timp la baza de la Tarutino. Sute de mii de soldați ai Grande Armée cad prizonieri în mâinile cazacilor sau devin victime ale cumplitei ierni rusești, care nu cruță nici armata rusă. După ce Napoleon izbutește să scape din încercuirea rușilor în bătălia de la Berezina, ultimele unități decimate din ariergarda franceză traversează râul Neman pe 12 decembrie, punând astfel capăt
Campania din Rusia (1812) () [Corola-website/Science/304428_a_305757]