11,246 matches
-
co-regizoare a spectacolului nostru Nepoata soție după Ionesco, un fel de premieră mondială a textului - piesă publicată abia În 2002, la opt ani după moartea marelui dramaturg) : ce ar fi fost să fi băgat, undeva În stînga avanscenei, o pendulă? Ce-am fi putut face cu pendula aceea, Într-un spectacol cu o piesă absurdă? Multe!...Zău, exagerat de multe! De exemplu, acele marelui ceas ar fi putut merge, la vedere, Înapoi; din ea ar fi putut ieși, periodic, un...pumn
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
un ludic care a preferat să piardă Întruna, În viață, decît să nu rostească o vorbă de duh (spirit) atunci cînd i se ivea ocazia. Îl Înțeleg. Nu o dată, am săvîrșit și eu păcatul... Dar n-am regretat : În fond, ce-aș avea de pierdut? Să se Înfrîneze cei ce vor funcții! Ludicul nu vrea funcții : lar descalifica dorința asta prozaică... La Rochefoucauld face o observație de surprinzătoare finețe, asupra spectatorului - zic surprinzătoare deoarece nu știam că a avut răgazul să
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nu știu -, să fiu atent la ce pun ăștia la cale și să încerc să acționez în consecință. "Nu, măi, nu l-am căutat acolo", zice, după un timp de reflecție, oarecum stânjenit dom' profesor. "E un om în vârstă, ce Dumnezeu. Ce să-i spun? Nu-ți dai seama ce situație aș genera?" Bravo, Băși! Ești un băiat cumsecade și cu bun-simț! Ce situație, tu, ce situație?", se repede Săvuleasca, trecând imediat la exemplificarea modului în care ar fi procedat 'mneaei
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
-miu într-o situație ca asta? Numai mie mi se putea întâmpla așa ceva. Dar, mă rog, să admitem cazul. Cum s-ar descurca el în privința tatălui nostru? I-ar spune direct: "Tată, eu o să fiu plecat un timp. Indiferent cine ce-o să-ți spună, nu-l lua-n seamă! Din când în când, o să-ți mai dau eu de veste, așa că fii liniștit și nu-ți face nici cea mai mică grijă în privința mea!". Ceva de genul ăsta i-ar spune
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
ușă și zise cu un glas nazalizat, răgușit de o ură aproape dementă: "Umbli să mă mutilezi, scârbă! Câțiva centimetri mai sus și mă lăsai chior pă viață, în morții tăi. Ei, las' că dă nu ți-o place ție ce-o să-ți fac, să mă scuipi pă mine-n în gură! Cu toporu', cu toporu' o să te fărâm, fir-ar mă-ta a dreacu' să fie, dar!" Se opri din amenințări cu ochii mai, mai să-i iasă din orbite
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
gravitate: "M-a afectat la psihic". Se sumeți din nou: Că nu-mi era mie d-ajuns supărările și amărăciunile mele! Mai vine și târtițosu' ăsta să mă zgândăre, să mă facă mental cu capu'. Și acu, poftim, na! Uite ce s-a-ntîmplat". Mai medită câteva clipe, după care zise șoptit, cu sprâncenele ridicate a teribilă nedumerire: "Vorba e ce fac io acuma? Ai? Ce fac, nene, ce fac?". Tocmai mă pregăteam să le ordon gândacilor "literați" să intre în acțiune, dându
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dă cin'zeci", făcu pofticios Petrică. Deodată un gând negru îi înnegură fața: "Aoleooo! Da' cân' o afla și Cotineață, țîrcomnicu', parcă văd că să bagă și el la combinație, vrei, nu vrei. Mi-e silă numa' cân' mă gândesc ce-o să sară dumnealui dă cur în sus că are și el dreptu' lui la găleată. Așa o jigodie dă om apucător n-am mai văzut." Tăsică râse icnit: "Ce să să bage, tată, ce să să bage? Că acu' șade
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
pentru concediu? Ce-i aici, mă, azil de bătrâni sau urgență?!". O fetișcană fardată cam strident, de ai fi zis că e practicanta unei alte meserii decât aceea de asistentă medicală, se iți zăpăcită-n ușă. Întrebă candidă, în timp ce-și strecura în buzunar telefonul scump: "Îl preiau eu pe pacient pentru toaletare?". "Păi, pentru ce altceva? Vrei să-i ții un curs de Tantra sau ce? Ai grijă, tu, să nu te obosești prea tare. Să nu te surmenezi
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
te-ai scos. Simplu și bonjur! Până atunci, nici n-apucă ai lui să caute-n hârtii, să vadă cum mai stă treaba cu locu' de veci pentru proaspătu' răposat, că tu i-ai și săltat ficățelu', rinichiuțu', inimioara sau ce-o mai fi nevoie... Fără complicații, fără zbierete din partea lu' tac-su sau a mă-sii, că trebuia să-și dea și ei acordu'. Pa, bă, baboilor! Îi trimiți la plimbare imediat, dacă cârâie. Și o faci cu legea-n
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
petrecut, faptele intrând în legendă. Ciucurel privi în urma limuzinei, aranjându-și cu un gest studiat cravata Jaquard peste burta din ce în ce mai proeminentă. Își supse preocupat dantura printr-un țistuit aspirat, scurt și șmecheros, așa cum îl prindea pe el mai bine, în timp ce-și zicea: "Relule, ar fi cazu' să mai treci pă la sală, tată, că uite ce bobâlcă ți-ai tras la înaintare". Adâncit în meditații pe tot felul de teme, asociind probabil bobâlca cu avântul afacerilor proprii, scoase un telefon
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nu mă-nnebuni! Uite, acu' nu mai e, te-ai prins?". Toată lumea râse. Chestie care îl aduse în pragul demenței pe domnul Ciucurel. Arătă cu degetul spre bătrân și urlă, în timp ce încăleca pervazul: "Te pui cu mine, bă, moșule? Bătaie ce-o să-ți iei tu dă la mine n-o să-și mai ia nimenea!". "Să mori tu?", strigară la unison trei băieți la fel de oacheși ca bătrânul. Hai s-o vedem și p-asta, husene! Haidi, că noi te așteptăm cu toții acia
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
roșie, diferite posturi radiofonice foarte greu de prins. Când prindeau, în sfârșit, postul atât de mult râvnit, îi auzeai șfichiuind din degete, de bucurie, sau chiar exclamând în forță, dar cu vocea totuși, controlat coborâtă: L-am prins!, în timp ce-și plesneau intermitent palmele a bucurie, de pulpele picioarelor. După care auzeai: Mama măsii! Ia te uită cum bruiază porcii și escrocii! De multe ori când prindeau postul și-l mențineau așa câteva minute, vedeai pe fețele lor o lumină
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Fetele, cele trei, rămaseră mai departe la masă. Amestecară din nou cărțile. Se trase o carte. Se auzi din nou ca la început: Valetul de pică. A ieșit Valetul de Pică. E în regulă. Suntem pe drumul cel bun. Dar ce-ați șovăit atâta în timpul operației? V-ați cam precipitat. Pentru ce? Pentru un biet muritor. Prea mult pui la inimă, fată scumpă. Mai cu seamă tu - o arată pe cea cu nasul întreg - cea născută odată cu pământul din spuma valurilor
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Îi spuseră că l-au dus la spital cu salvarea chemată de miliție și că n-or să-i dea drumul acasă până nu i-or face autopsia. Karin-tante nu-și mai reveni zile întregi din starea aceea confuză. Indiferent ce-o întrebai, răspundea: A fost... Nu mai este...; Să-l ierte...; Dar Epa a ajuns, în sfârșit, în Ithaca... e fericit... De fapt nu vorbea aproape deloc. Când ajunsesem și eu abia în ziua înmormântării și-o văzusem cu fața
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
suficient de capabilă să pricep numaidecât acest lucru. Obrazul trebuie să fie obraz, nu? Punct. Acuma, pe bune...-reintru în discuție - Ce-o să zică dl. Sima când va auzi de? ... Ce-o să zică, ce-o să zică...-mă imită Roji - Simplu: ce-a mai zis, omule. Ți-e frică de domnul Sima? Păi nu e soțul iubitei mele și șeful meu? Și-al meu e. Și mai e și un porc de câine. Ăsta e Gicu. Dar hai să n-o mai
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prima oară, din toate balamalele corpului. Pe moment, de emoție, nu conștientizam că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
că, în sfârșit, sânii aceia la care râvnisem zi și noapte, mi se mulau acum într-un fel supuși, pe piept, iar ea era ca un nufăr suav ce-și deschidea,în sfârșit, cu răsfăț, petalele. - Vreau să aud acum ce-și spun îndrăgostiții. Te iubesc, Iozefina. Și eu te iubesc, Gerard. Acestea fiind zise, dragilor, în fața Altarului Iubirii, sunteți cununați pe viață - zice Roji pleznindu-și mâinile. E adevărat? - întreabă ca buimacă, Iozefina. E adevărat, numai că toate astea vă costă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fi adevărat? De ce să nu încerc și eu ceva nou? De ce să nu cred că și eu pot mai mult? {i tot așa, cât vreți voi, după care schimbați întrebarea DE CE cu întrebarea CUM, ca să nu rămâneți blocați în DE CE-uri. Îndoielile noastre sunt trădătorii noștri pentru că trăim mereu în DE CE - și ne fac de cele mai multe ori să pierdem binele pe care l-am putea obține adesea, prin teama de a încerca. Eu am ales provocările și iubirea în locul fricii
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
avea obiceiul să bea sâmbăta și câteodată în ajun de sărbătoare. Iaca: sâmbătă aprilie, nouăzeci și opt de bănuți. Pe urmă, pe aprilie, un leu întreg... Și tot așa, până s-o făcut atâta bănet”... Toader își frângea mâinile neștiind ce să mai spună. Costică îi era bun prieten, da’ până la bani. După ce i-a citit mai multe socoteli, l-a lăsat pe Toader cu hârțoaga în brațe și el s-a dus după tejghea, cu chip că ar mai avea
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
nici atâta - aici sunt vinovat eu... Așa că... la culcare, logofete, că ți-o intrat apă-n ciubote! Da’ ce crezi tu, Pâcule? Scapi tu așa ușor în seara asta? Ia ți adio de la gândul ista și mai degrabă gândește te ce ai să ne povestești! - l-a luat din scurt moș Dumitru. Iertați matale cuvântul cel prost, da’ din câte îmi aduc aminte - și încă mai am ținere de minte - cărăușii au alt șef. Chiar noi amândoi, cu îngăduința cărăușilor, l-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
o pălit dorul de el - a încheiat vorba Puicuță... Hooo! Opriți plugul, măi flăcăi, că am ajuns - s-a auzit glasul lui Cotman. Costache s-a arătat în poartă, cu felinarul în mână. Bine sănătoși, feciori? Intrați, aranjați dobitoacele și, ce mai? Când îți fi gata vă poftim la masă - i-a întâmpinat el deschizând poarta. Ce face Hliboceanu? a întrebat grăbit Cotman. Hehei! S-o dat jos din pat și vă așteaptă cu nerăbdare. Numai să punem toate cele la
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mai au de unde să vi-i dea. La asta ne gândeam și noi, dar judecata are să hotărască - a intervenit Cotman. În timp ce gospodarii ședeau la cislă, mătușa Catinca pregătea de-ale gurii, ca să aibă după ce merge vinul. Dumitre! Până așez eu ce-oi avea pe masă, tu fă-o pe gospodarul și adu niște vin, că oamenii iștia or fi însetați! Dacă tu nu ai vreme, lasă că merg eu în zămnic. Încă mai știu drumul. Dar dacă nu mă lași, atunci
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
dispariția băiatului care spăla parbrize, apoi blocarea tuturor mașinilor, și acum funcționarea unor aparate fără să fie conectate la curent. Dacă există o explicație pentru toate astea, ei bine, nu sunt sigur c-aș vrea s-o aflu. De Îndată ce-am rostit aceste cuvinte, am și regretat. Figura Giocondei s-a strâns, ca și cum toate trăsăturile ar fi Încercat să i se retragă sub carapacea oaselor faciale. Gura i s-a Închis ca o scoică peste orice cuvânt optimist s-ar
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sirenă ce-i răsunau În cap, care era femeia de la capătul drumului. Cum se face Însă primul pas spre infinit? Cum Începi luarea În posesie a paradisului? Altfel spus, dacă ai avea tot ce-ți dorești, cum ai mai ști ce-ți dorești? Aici am avut noroc. Educația protestantă primită, cu accentul ei pus pe etică și pe valorile familiale, m-a scutit de chinurile alegerii. Când imaginația Îmi alerga ca o herghelie de mânji sălbatici, amenințând să calce totul În
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
primul sau al doilea colț, mergeai către un viitor necunoscut, iar trena de amintiri Își mai deșira un fir. Acum, trecutul a devenit un hău, iar În față Îți stă un viitor pe care deja Îl cunoști, mâine o să faci ce-ai mai făcut cândva, o să te afli Într-un loc În care ai mai fost cu siguranță acum un an sau un secol, nici nu mai contează, pentru că timpul s-a oprit și el odată cu noi. Am ajuns niște hamsteri
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]