9,618 matches
-
Eram pe malul unui lac din mijlocul pădurii. Îmi părea foarte cunoscut și m-au trecut fiorii la vederea lui. Mă plimbam alături de un băiat îmbrăcat tradițional. Tăceam. Nu ni se auzeau nici măcar pașii. Întregul peisaj părea învăluit într-o ceață verzuie. Un pod alb, minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
minunat, se scufundase în mijlocul lacului. — S-a scufundat podul, spuse băiatul. Nu putem merge nicăieri azi. Să poposim la hotelul de-aici. Trebuie să aibă camere libere. În apropierea lacului se afla un hotel. De pe zidurile lui de piatră picura ceață verzuie. Pe o poartă erau gravate în litere aurii cuvintele: „Hotel Elveția“. De îndată ce-am văzut primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
primele litere, m-am gândit la mama, fără să vreau. Eram neliniștită. Oare cum se simțea? Ea ar poposi la hotelul acesta dacă ar fi în locul meu? Am trecut, cu tânărul, dincolo de poartă și am ajuns în grădina învăluită în ceață. Înfloreau acolo niște flori roșii, uriașe, ca niște hortensii. Când eram copil, pe cuvertura de pe pat erau imprimate hortensii purpurii. Mă indispuneau întotdeauna. „Există într-adevăr hortensii roșii?“, mă întrebam eu de data asta. — Nu ți-e frig? — Nu. Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
hortensii. Când eram copil, pe cuvertura de pe pat erau imprimate hortensii purpurii. Mă indispuneau întotdeauna. „Există într-adevăr hortensii roșii?“, mă întrebam eu de data asta. — Nu ți-e frig? — Nu. Doar un pic. Urechile mi s-au umezit de la ceață și sunt sloi. Am râs și l-am întrebat: — Ce s-o fi întâmplat cu mama? Băiatul îmi răspunse cu un zâmbet sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
sfâșietor de trist și plin de compasiune: — E în mormânt. Am țipat. Asta era, deci. Mama nu se mai afla printre noi. N-am înmormântat-o? M-au trecut fiori. Am deschis ochii. Se lăsase amurgul pe verandă. Ploua. O ceață verzuie plutea în aer, exact ca-n vis. — Mamă! — Ce faci acolo? m-a întrebat, calmă. Am sărit în sus de bucurie și am dat fuga la ea. — Dormeam. Mă întrebam ce faci. Ai dormit cam mult... Era binedispusă. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
pașapoarte, vor deveni problema Marii Britanii". Miezul prozei lui Paul Georgescu este, iată, miezul problemei traficului de minori din Londra, întru gloria urbei ialomițene ai cărei locuitori - unii, e drept - au schimbat vipia și tihna siestei din Huzurei cu ploile și ceața din Londra. Viața bate cartea? Da, pentru o zi-două, pentru că Țăndărei tot Huzurei (de la "huzurit", nu-i așa?) rămîne: acolo, în ficțiunile unui prozator care, în ultimul roman, tipărit postum, predă și o lecție de istorie: a anului 1917, în
Țăndărei by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/8743_a_10068]
-
din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm de ceață). Aidoma ființei schilodite de "garnizoana tîlcurilor mele, aproape decimată", cuvîntul se vede convulsionat de neputința unui echilibru între a se "uimi" de ceea ce este dat din afară și de ceea ce alcătuiește identitatea sa: "vorbire a mea, caută-ți un ton
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
un spațiu și ieși pe aceeași ușă la alt nivel, în alt spațiu. în povestirile lui, scrise cu o exactitate realistă, aproape matematică, trecutul și prezentul curg laolaltă fără linii de demarcație ca și cînd te-ai plimba prin eternitate - ceață translucidă care te face să vezi ce-ai uitat. Cîte registre scripturale parcurge acest autor în toate cărțile lui! Am acasă un sac de volume de Joachim Wittstock. Mă întreb ce lung, ce încăpător e timpul unui om care a
în orașul de jos vezi ce-ai uitat by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8826_a_10151]
-
de brutalitate. Să ne amintim doar finalul celui mai popular poem al său din care nu lipsește o tăietură sfidătoare: "Sînt tânăr, Doamnă, tânăr, de aceea nu te cred, / oricât mi-ai spune, timpul nu își ascute ghiara/ deși arcașii ceții spre mine își reped/ săgețile vestirii, sînt tânăr. Bună seara!/".ț Această constantă agresivitate produce și opoziții majore - nu numai între tandrețe și brutalitate, dar și între stagnarea provincială și elanul exotic, între așteptarea frustrată și promisiunea consolatoare. De n-
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
pot alunga gândul că cineva, un demon meschin, își bate joc de noi. Priviți-i și ascultați-i pe Adrian Ursu, Victor Ciutacu, Pavel Lucescu și aveți foaia de temperatură a unor televiziuni a căror menire fundamentală e să producă ceață, cât mai multă ceață. Când Ion Cristoiu și originala sa dicție au devenit repere ale televiziunilor din România, nici nu mă mir că se fac eforturi colosale de recuperare a lui Cornel Nistorescu: pe cât de limpede și expresiv era în
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
cineva, un demon meschin, își bate joc de noi. Priviți-i și ascultați-i pe Adrian Ursu, Victor Ciutacu, Pavel Lucescu și aveți foaia de temperatură a unor televiziuni a căror menire fundamentală e să producă ceață, cât mai multă ceață. Când Ion Cristoiu și originala sa dicție au devenit repere ale televiziunilor din România, nici nu mă mir că se fac eforturi colosale de recuperare a lui Cornel Nistorescu: pe cât de limpede și expresiv era în scris, pe atât de
Eminescu, șef de sindicat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8881_a_10206]
-
și numai cu alb, de un pictor care n-a avut altă culoare la îndemână. S-a ajuns la acest peisaj pentru că astă-noapte a bătut vântul, șuierător, nemilos, și a scuturat zăpada de pe crengi, iar apoi s-a lăsat o ceață deasă și particulele de apă au cristalizat direct pe ramuri, îmbrăcându-le cu infinită minuție. Există și zăpadă propriu-zisă, virgină, așternută pe întreaga suprafață a grădinii. A fost viscolită, dar acum, când nu mai bate vântul, a rămas încremenită în
Proprietar de zăpadă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8880_a_10205]
-
pe care niciunul dintre actorii politici onorabili nu își permite să le conteste deschis) au dat acestor cărți o doză semnificativă de credibilitate, ele fiind un indicator cât se poate de precis al tendințelor din viața politică românească. Cortina de ceață, cel mai nou volum din această serie, are câteva particularități. În primul rând, a apărut la sfârșitul anului 2007, rupând simetria cu anii electorali. Apoi, statutul autorilor în percepția celor implicați în jocul politic a suferit mutații majore. Vladimir Tismăneanu
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
o țintă predilectă a adversarilor președintelui. La rândul său, Mircea Mihăieș a reușit ca prin publicistica sa foarte acidă să-și sporească sensibil numărul dușmanilor din politică și din presa controlată de aceștia. De aceea, spre deosebire de volumele anterioare, Cortina de ceață are un mai pronunțat caracter polemic, cei doi fiind nevoiți adesea să răspundă la atacurile la care au fost supuși. Pe de altă parte până la ultimele alegeri taberele politice erau clar delimitate și, practic, asumate de toată lumea. Acum totul stă
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
eseu) șterge diferențele dintre alb și negru. Așa cum bine spune Vladimir Tismăneanu, politica românească devine un nesfârșit bal mascat, "în care măștile bine confecționate și vopsite acoperă cu totul altceva decât promit". Peste România s-a lăsat o "cortină de ceață" și nimeni nu mai poate băga mâna în foc pentru ceea ce vede. Faptele acestei perioade foarte tulburi sunt în general cunoscute: surprinzătoarea schimbare de putere de la sfârșitul anului 2004 (se părea că Adrian Năstase și PSD dețin toate pârghiile pentru
Anii vrajbei noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8888_a_10213]
-
mapamond, merită a fi cunoscut, memorat, mistuit. Dacă nefericiții naufragiați de pe Pluta Meduzei ne-ar fi contemporani, i-am vedea cu ultimele zvâcnituri de viață sau, odată morți, duși în cearceafuri de către târzii salvatori. Doar figurile ar apărea într-o ceață - regulamentul o pretinde. Urmărești filme care, construite pe ficțiune și contând pe cumulul de efecte într-un timp prestabilit să te îngrozească, și cum la crearea lor contribuie maeștri ai efectelor, este cu neputință ca, văzând ce se întâmplă unuia
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
fi putut scăpa astfel doar cu o pedeapsă de cincisprezece ani - muncă silnică, na. Un mânios formator de opinie, în care clocotea pofta de vindictă a revoluționarilor de la 1789, făgădui probe și martori. Unanimitatea se instală pe întreaga țară, odată cu ceața și pâcla. Cu toții simțeam că de acum înainte nimic nu va mai fi cum a fost. Și ne întrebam dacă ceva s-ar mai putea face. Părea că nu! Ieri seară, aceiași liberi bărbați apărură pe ecrane relaxați cu totul
Aveți ceva împotrivă? by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8903_a_10228]
-
de pe manșeta cărții, s-ar cuveni să facem o jumătate de pas înapoi și să discutăm volumul de la o distanță prielnică relativizărilor și clarificărilor. Se va putea limpezi, în felul acesta, conturul romanului, cu bunele și cu relele lui, dincolo de ceața totdeauna seducătoare a poveștilor care-l compun. E un exercițiu de onestitate critică pe care, sunt absolut convins, Bogdan Popescu îl merită cu asupra de măsură. O dată proba talentului (să-i zicem totuși așa, imprecis și old fashioned) trecută, suntem
Cine citește primul by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9788_a_11113]
-
poetica: "Stau singur între patru ziduri albe, rememorând ce n-ar fi/ de rememorat: propria mea viață, înhămată la o caleașcă/ veche de o jumătate de secol./ Îmi revin astfel în minte întâmplări irelevante, fade,/ nicidecum spectaculoase,/ situații plutind în ceață,/ oameni tineri care au făcut și care nu mai fac umbră/ pământului,/ mama plivind straturile de ceapă în grădină,/ treierișul la noi în ogradă, cu mașina aceea bizară cu coș/ (pe care ieșea nu fum, ci funingine), caii (unul murg
Un postmodern sentimental by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9787_a_11112]
-
nu dezvoltă tezist nici o temă, lăsînd cîmp deschis tuturor posibilităților aduse de Tomorrow, fiind, însă, nu mai puțin atent la ceea ce subminează societatea din interior. Distopia sa se diluează spre final, cînd marile speranțe plutesc pe apa tulbure învăluită în cețuri din care apare corabia salvatoare.
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
serie de Opere, ultimul apărut e volumul 19, în 2005, îngrijit de C. Mohanu (decedat în 2006); primul apăruse tocmai în 1969. Asemenea ediții de autor (Arghezi, Agârbiceanu, Eftimiu), ce se întind pe patru decenii, riscă să se piardă în ceață. E, totuși, bine că FNSA are ambiția de a le încheia, dacă poate, dacă mai are cu cine. În vechea serie "Restitutio", rezervată scriitorilor minori, cea mai recentă apariție este N. V. Scurtescu, Teatru. Poezii, ediție, prefață, note, bibliografie de Vasile
Fundația Națională pentru Știință și Artă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9837_a_11162]
-
picioare,/ Ca un umil buchet de violete?" (Din umbră). Lumea unor senzații cînd deșirate, cînd burdușite cu proză și strunite din sfori de păpușari prinde, în fine, contur în Creionări. De pildă, parcul englezesc, văzut cu un umor răzbit prin ceață, în Cromolitografie: "Lachei reflectă'n nasuri roșul frac,/ Din nasuri în apusul ce s'ascunde,/ Iar din Apus, tot roșul cade'n lac./ De-acolo, iaca, nu mai are unde.// Se'ntunecă și-al cerului topaz/ Rămâne-n ochi de
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
Daniel Cristea-Enache Multe cazuri de colaboraționism cu Partidul și Securitatea (cele două brațe înarmate ale democrației populare) sunt încă învăluite în mister. Perdele succesive de ceață ascund contribuțiile în sfera delațiunii ale unor oameni obișnuiți sau ale unor personalități în adevăratul înțeles al cuvântului, care beneficiază în continuare de conspirare. S-a ajuns chiar la aberația (în sferă morală) ca informatorii activi să rămână protejați, ascunși
Ion cel Negru by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9964_a_11289]
-
din instinct, să mă prefac a nu avea nicio legătură cu asta. Abia mult mai târziu am început să-mi pun întrebări, ca acum, când privesc de aici de sus, de la Penhina (n.Stâncișoara), marea aceasta acoperită de fâșii de ceață. Iau loc în fața acestei priveliști, contemplu această încăpățânată natură egală cu ea însăși și nepăsătoare față de oamenii atât de schimbători. Un soi de pace mă face să mă accept oricine aș fi, așa cum sunt, nimic mai mult. Dacă stau să
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]
-
masacrul suferit de armata lusitană, ce cuprindea mii de mercenari veniți din diferite țări. Văzându-mă chinuit de o ursită atât de teribilă, bunica mă încuraja spunând că Regele avea să se întoarcă odată, în zorii unei zile, ieșind dintre cețuri. De atunci îmi place să mă trezesc în diminețile înnegurate. Mă simt ocrotit față de precizia excesivă a formelor și zgomotelor, care îmi parvin parcă înăbușite sub un cearșaf. Copleșit de superstițioasa temere de a nu trăi mai mult decât Dom
Almeida Faria - Conchistadorul by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9951_a_11276]