12,819 matches
-
și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu. n triste}e uneori luminoasă, alteori lichidă
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
strălucitoare. Și nu chiar o femeie, ci doar un ciorap prelung, uitat pe marginea unui scaun, ceva care să ne amintească blând de-o senzualitate calmă, vindecătoare, simplă. Obosiți plăcut de-o partidă magică de biliard, uimiți de aroma unui ceai clocotit cu-avânt de samovarul credincios al familiei, lăudându-ne cu câinii noștri de vânătoare, mai dând câte-o pălmuță peste fesele flaușate ale vreunei Marfuște ce ne-ar așeza ceșcuțele pe masă, vicleană, discutând aprins literatură și economie politică
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
și își va dori să locuiască "o veșnică după-amiază", privind "această substanță necunoscută ce curge din cer". Ar vrea să mângâie la nesfârșit blana motanului psihopomp Scămoșilă, ciorapii lesbienei Nastasia Filippovna, ceașca de teracotă galbenă cu cafea tare, samovarul cu ceai călduț. În clipele lui de grație senzorială și lirică, deloc puține, Emil Brumaru reușește să mângâie poezia însăși. Iată lucrul pe care trebuie să-l afle, dacă nu-l știa deja, Lucian Raicu.
Un viciu nepedepsit by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8725_a_10050]
-
literară", am împărțit biroul cu Andriana Fianu. Cred că ei îi datorez o mare parte din ce este Clody Bertola pentru mine. Nuanțe și accente au pus șoaptele inteligente ale Lenei Constante. Exista acolo o vibrație extraordinară. Parisul copilăriei, aburii ceaiului fierbinte, " Il était une bergčre...", Balcicul și albul orbitor al falezelor. Repet, fără să o cunosc, Clody Bertola a făcut parte din viața mea. Am văzut-o, invariabil, în lanul de grîu adus pe scenă de Paul Bortnovschi în "Livada
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
în fotografia veche: Vedeți ușa albastră modestă deschizîndu-se odinioară prietenilor familiară ca intrarea micului bordel din copilărie: cu slujnice, lampadare și cearceafuri aburinde, atît de fierbinți, o oglindă oarbă te zgîrie; pe ea cămila oarbă învîrte cerul orb în jurul fîntînii ceai de izmă dulce. Mirezme de abator. încă mai înveți prin smîrcurile Cartaginei. Luna pe fruntea cailor e Baal, mîncătorul de copii, izgonitorul pițigoiului argintiu sub nesfîrșitele trombe de ploaie ale timpului. Visai să pleci de acolo. Contemplai marea, vapoarele astea
Masa se răcește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/8921_a_10246]
-
încât poate azvârli pe geam canapeaua. Dacă mâniații locatari ai imobilului în chestiune nu intenționează să-și administreze otravă, să folosească pistolul, satârul, pumnalul, să pună foc casei, atunci bine ar face să închidă ferestrele și să-și prepare un ceai de tei, pe care să-l soarbă în tăcere. La un vechi patefon, obiect retro în salon, cu discuri de la talcioc să pună placa " Ce bine e cu tine, de-ai ști cât e de bine, aici m-aș cuibări
Casa cu ferestrele deschise by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9861_a_11186]
-
-se în largul său voyerist într-un ambient proustian, Á l'ombre des jeunes filles en fleur, Dimov nu trece nici el cu vederea farmecul tinereții fără bătrînețe. Într-un poem intitulat Ospeție, un personaj aflat "într-o dimineață cu ceai și papuci" se trezește cu o turmă de fete "sulugece de pașale și mameluci" care îi bat grăbite la ușă. "Fetele veneau dinspre sud, din Corint, / Trecuseră Dunărea pe biciclete de argint". Dar anii trec și bărbatul începe să simtă
Ianuarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9954_a_11279]
-
gustate de "optzeciști", fie un jet grațios de mică arteziană: "(la începutul nopții crâșma se ridică/ în aer propulsată de ventilatoare// acum simt cum se naște între noi/ armonia unui grup sanitar" (Apoteoză); "(în fiecare noapte beau/ un pahar de ceai negru/ mă așez pe pat/ cu fața în jos/ îmi ascult zvâcnirile inimii/ și îmi închipui că/ sunt îndrăgostit)" (Prima iubire). În sfârșit, în ultimul cerc din proximitatea centrului vedem poeme remarcabile, anunțând secvențele apoeticului copleșitor, dar care păstrează într-
Scrisoarea unui provincial by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8934_a_10259]
-
ca ambasador al U.R.S.S. a d. Kavtaradze, însoțit de soția lui. Dânsa se trage dintr-o familie de nobili din Georgia; vorbește excelent franceza. Și-a cunoscut soțul când acesta era student. M-a invitat, împreună cu Madge 2, să luăm ceaiul la ambasadă. E ajutată de o tânără care poartă, în același timp, șorț alb și cizme. Când s-a depărtat o clipă ca să caute o farfurie, doamna Kavataradze ne-a spus: "V-ați dat seama că tipa care servește face
România anilor 1939-1946 by Jean Mouton () [Corola-journal/Journalistic/8920_a_10245]
-
de tramvai, nu am mărci pentru o scrisoare (...), și totuși... plănuiesc un voiaj în Italia". E prea cu putință să fi fost "o nebunie", dar constatăm că Sebastian are în mod curent întîlniri cu societatea aleasă, cu "protipendada" epocii: "Ieri, ceai la doamna Ghiolu, ceai intim. Casa mi s-a părut somptuoasă, dar n-am privit-o cu prea mare atenție. Lume amuzantă. La dreapta mea, o fiică a lui Stelian Popescu (d-na Popescu-Necșești), care spunea că mă cunoaște de la
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
mărci pentru o scrisoare (...), și totuși... plănuiesc un voiaj în Italia". E prea cu putință să fi fost "o nebunie", dar constatăm că Sebastian are în mod curent întîlniri cu societatea aleasă, cu "protipendada" epocii: "Ieri, ceai la doamna Ghiolu, ceai intim. Casa mi s-a părut somptuoasă, dar n-am privit-o cu prea mare atenție. Lume amuzantă. La dreapta mea, o fiică a lui Stelian Popescu (d-na Popescu-Necșești), care spunea că mă cunoaște de la "Criterion" și i-a
Sebastian ca personaj (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9308_a_10633]
-
de zile el mă punea pe biroul lui, nu mă ducea la biserică. Mă punea pe biroul lui și mă spovedea, mă întreba dacă am fost cuminte, dacă am supărat pe mama, pe tata, mă rog, dacă mi-am băut ceaiul, dacă mi-am mâncat covrigul ș.a.m.d. Și îmi dădea sfaturi: să fii cuminte etc. Îmi plăcea foarte mult, o să revin la acest capitol al legăturilor mele cu Mărășești-ul, cu Vrancea, de care sunt foarte mândră. Și Tanti Zoe
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
începe să-i miroasă, vorba ceea, a catrință. Începe epoca lui, minunații ani '60 despre care vorbește, acum, "aproape cu voluptate". O etapă "catifelată și înmiresmată de dragoste", cu rock-ul vital și vitalizant, cu deschiderea societății către Vest, cu ceaiurile adolescentine și primele cuceriri. Sunt cele mai frumoase pagini ale jurnalului. Pofta "dezordonată" de viață e cuceritoare; și, evocând acei ani ai exceselor erotice, înțelepțitul autor nu-și poate reprima un surâs îngăduitor. Din liceu încă, protagonistul descoperă deliciile sexului
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
jalnică a acestei perversități fudule, mințind bătrânelul care crapă cu gândul la cât de important este el între oameni... Gândul mi-a fost însă retezat de vizita unor intelectuali care mi-au mâncat tocănița și au băut o găleată de ceai, susținând cu gravitate că libertatea fiecăruia trebuie respectată bla, bla, bla etc... Însemnare ratată. „Strânge-n cur șurubu’ tare!“ - vorba lui Jarry. * Nimic mai excitant ca zădărnicia, dacă te gândești la rivalul ei redutabil, demența. * Ar trebui să se scrie
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Cu colegele a făcut excursii în munți pe ghețari. Aveau și o viață socială, atît cît permiteau regulamentul școlii și Ťbunele maniereť. De exemplu, apăruse tangoul, ca dans de societate. Ele se duceau după-masă la anumite cofetării unde se servea ceai, ca să privească cum se dansează tangoul. Coincidență ciudată, în acea perioadă era elev de liceu, la Geneva, J. P. Borges, adolescent și el." De asemenea, merită pomenită recenzia lui Gelu Ionescu la cartea lui S. Damian, Trepte în sus, trepte
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9462_a_10787]
-
întâmplare: în cursul masacrelor din timpul Separării, un prieten de-al lui pierduse un manuscris - apoi "a petrecut ani în șir ca să refacă, să-și reamintească, să rescrie... și, credeți-mă, nu a fost o plăcere". Cu burta plină de ceai fierbinte, cu lopețile pe genunchi, ne-am așezat pe marginea drumului așteptând camionul gunoierilor. Încercam să citesc un Proust împrumutat de la Terence, dar necazurile Albertinei mă lăsau rece și de altfel șoseaua oferea, în ziua aceea, multe alte distracții. Era
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
interzis în toate spațiile publice închise. Dacă se poate la alții, de ce nu s-ar putea și aici? Fiecare om are dreptul de a se bucura de o ambianță plăcută, într-un local public, la un suc sau la un ceai, fără să fie nevoit să inhaleze pasiv fumul de țigară și să îi fie îmbâcsite hainele cu miros de tabac. România a rămas printre puținele state europene în care se mai poate fuma în spațiile publice, țara noastră neadoptând recomandările
Atac la fumători. Primul oraș din România care ar putea interzice fumatul by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80433_a_81758]
-
am agățat în ultima clipă de scrin, să/ mă echilibrez, și am vărsat un/ sertar. De la o vreme, pățesc la fel, vărs, ieri am vărsat un sertar cu/ făină, alaltăieri unul cu cafea, mâine voi/ vărsa sigur un sertar cu ceai, răspoimâine unul cu zahăr... Sunt morți/ care cer de pomană? Acum a rămas să-mi vărs/ mațele... Sunt confuz. Îți simt prezența în casă. Deși sunt atât de singur...// Aud un huruit. Tu erai așa neîndemânatică! Vino/ înapoi, dragostea/ mea
Fiți pe aproape by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7704_a_9029]
-
confetă scrisă într-un ocean. Respirația colorată a materiei agonizînd. Omul din spatele desenului, acolo unde îl roade "cîrtița unei nevroze", e cel care cere socoteală jocului nostru meschin, de fiecare zi. Vorbelor care nu spun nimic, seriozității asasine, politețurilor de ceai și de zaharicale. "S-a trecut peste el ușor ca peste păpădii", scrie Roll despre Urmuz. Aurul din mocirlă, praf aproape invizibil, împotmolit în greutatea fără ieșire a materiei. De-l găsiți, de nu-l găsiți, poftiți la ospăț!
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
fost “sfătuiți” să facă consacrarea înainte... și să meargă pe blat cu autobuzul sau tramvaiul). La miting, stai câte 4-5 ore în soare (vara) sau în ger (iarna) fără ca “organizatorii” să îți dea o cană de apă (vara) sau un ceai cald (iarna), sau un covrig - să ai putere să strigi. Trebuie să mai participi obligatoriu la ședințele de ashram săptămânale, unde se întocmesc listele cu activități (participanții la mitinguri) și alte activități. La aceste ședințe, ce rivalizează cu interminabilele ședințe
Adepții MISA se revoltă. Dezvăluiri uluitoare- Vezi scrisoarea by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/77432_a_78757]
-
de relații și cadouri, urma să cumpăr cât mai multe luni de concediu medical, să rămân cât mai mult acasă, să nu mă întorc la postul meu din Covasna. Era de preferat să nu mă gândesc la asta. Aveam scutece, ceai de anason, iar afară începuse să se încălzească neașteptat în acel miez de decembrie 1989. Pentru câteva luni, puteam să întorc spatele acelui viitor luminos de care îmi era atât de frică." (pp. 137-138). Cu O zi din viața Alinei
Ceaușism la pătrat (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8183_a_9508]
-
ei, au zbierat cît i-au ținut bojocii: Închide dracu o dată porcăria aia!" N-am închis-o. Subconștientul lor nu știa ce bine le-am făcut. În liceu, un coleg de-al meu dansa superb break dance. Era, întotdeauna, deliciul ceaiurilor, cum le spuneam pe atunci. Succesiunea mișcărilor frînte, asamblate în gesturi descompuse, recompuse, ca într-un joc de puzzle îmi lua ochii. Corpul părea o plastilină modelată în zbor, spasmodic. Nu mi-a trecut niciodată prin cap, însă, că voi
Vă place Bach? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9615_a_10940]
-
se spânzură... Mai adesea se adună în jurul unei mese un ciupor de personaje de care simplul muritor nu s-ar putea apropia, odată ce aceștia nu părăsesc o clipă studiourile televiziunii, unde și dorm pe priciuri suprapuse, dimineața servindu-li-se ceaiul cu omletă, la prânz pârjoale cu pireu, seara sana cu chiflă. Sunt exemplare miraculoase care se trag de șiret cu nu importă care dintre mai marii zilei, din timp încunoștiințați - ba chiar înainte să se întâmple - de cele mai tenebroase
In imago veritas by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9672_a_10997]
-
și mai are un tren pentru Oradea pe la orele 22 și ceva, cu sosirea a doua zi dimineața. Vă dați seama, ce corvoadă pe el!... De mâncat, nu am nimic ce să-i ofer, doar să-i fac ceva, un ceai. Propun și cafea,...decafeinată. Nimic! Refuză totul. Ce-nseamnă tinerețea! Nu se poate, insist, ceva, până a doua zi, trebuie să mănânce, - îl apucă foamea pe la Predeal,... Brașov... Și-atunci, mi-aduc aminte că am în frigider, nu știu cum capturată o
Marele drog, foamea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9727_a_11052]
-
vorbit despre cele două firme pe care le reprezentau, și-au Împărtășit din experiența fiecăruia, s au schimbat idei tehnice și au fost făcute evaluări și supoziții precum și posibilități de colaborare pe viitor. Pe două măsuțe joase au apărut cafele, ceai și coniac. Din cel din urmă, numai Ștefan, Amina și un inginer italian căsătorit În Maroc de zece ani au gustat. Ștefan a fost cucerit de amabilitatea gazdelor, a privit către Amina, aceasta era foarte rezervată. A răspuns la o
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]