4,822 matches
-
stinge lumina lasă felinarele din gară asta părăsita să ne mângâie (ești gelos pe lumină ce-mi atinge porii) Încet, calm, lin, vulcanic suflul tău face rochia mea să zboare pe aripile fluturelui albastru ce-mi păzea pântecul (puntea de ceară) Iubitul meu făcut din ruga unei sfinte la picioarele lui Dumnezeu, ești frumos că o duminică îmbrăcată în plânsul unui prunc (cast și pribeag) Începe-mă din colțul în care Dumnezeu și-a făcut casă acolo te aștept (în inima
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
pleci și eu suspin Căci dragostea ce-ți port e ideală, Plecarea ta mă duce de dor către sminteala! Geloasa sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră! SĂRUTUL Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze de abur, ore flamande Părul în vânt, chip înlemnind Spatele geme, pieptul răcnește Palmele ard, pieptul vibrând Brațele umbre, trupul râvnește Coapsele reci, glezne arzând Gândul răsună, ochii visează Umeri tresaltă, vocea e muta Suflul e rece
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
de lămâița Ne pierdem într-o șoaptă și tot, pe toți uităm Și adormim că sfinții sub mir de pocăința. În toiul zilei trupul, căușul palmei tale Când picuri de lumină pe trup mi se perinda Pe chipul meu de ceară pui rozalii petale Și rostul vieții scriem în grota aburinda. Mi te-a adus o ruga, i te-am cerut iubirii Acum la brațul tău mă-nchin și te privesc Ții loc la pâinea coapta, ai gustul fericirii Și tot
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
tăciune Răsar precum tăcerile-n cuvânt. Cu dalta ne sculptam din amintire Cu stropi de apă vie ne-mbătăm Ne scriem dor de viață-n cimitire Și-apoi în chinul vieții ne-necăm. Te văd acum că un copil de ceară Ai ochi că diamantele de roua Suspini din greu cerându-te în seara Și-ai vrea să te îmbraci în apă nouă. Iubitul meu, tu crezi în bunătate, Hai, dar cu mine-n lumea nepătata Înstrăinați să fim de răutate
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
mea, la domnul solid ce stă pe scaunul în dreptul căruia mă oprisem atunci când am pășit în vagon. Nu pare să aibă mai mult de 40 de ani acest domn. Este bine îmbrăcat, durduliu, roșu în obraji, cu părul dat cu ceară, frumos aranjat. Și cum îl privesc, îmi vine dintr-o dată, o idee: nu cumva el este Emil? Brusc, telefonul domnului începe să sune. - Alo, răspunde el. Da, mamă, uite, ce să fac? Dar mama nu îl lasă și pe el
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
o lumină pâlpâind, am ieșit afară. bunicul mă aștepta în cerdac avea în față o lumânare aprinsă și mânca dintr-un colac - mamă, tată, veniti să-l vedeți pe bunicul am deschis ușa și le-am arătat picăturile calde de ceară și fărâmăturile rămase - e bolnav ăsta micu' ziceau ei noi nu vedem nimic și se duceau din nou la culcare Referință Bibliografică: bunicul / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 244, Anul I, 01 septembrie 2011. Drepturi de Autor
BUNICUL de ION UNTARU în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356152_a_357481]
-
sus Până și decorul, iernii parcă a râs. Turele se schimbă una, câte una, Regula e simplă râde iar minciuna! Caii vor să prindă regele să-i ia Sceptru și coroana dacă s-ar putea Miza este mare, clipele de ceară Într-o zi senină, răul o să piară! foto sursa internet 11.02.2017 Camelia Cristea Referință Bibliografică: Șah... / Camelia Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2234, Anul VII, 11 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Camelia Cristea : Toate
ŞAH... de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368803_a_370132]
-
având pe cer „albastrul bucuriei„. Sufletul își caută neîncetat mântuirea: „alunecăm spre-un apus / în liniștea nopții / ce ne-a adus / un ultim gând, sedus / al speranței„ . Noi ne purtăm inima „între cer și pământ„ ; suntem ca niște „figurine de ceară într-un „vals„, pe un curcubeu „agățat de lună„ , iar gândul este o „făptură invizibilă„ și , cu puterea lui, „contemplăm în vremea uitării / ora veșniciei / ce ne-aduce mântuirea...„ Contemplarea visului unor „suflete amorțite„ în „zbucium instinctiv„ naște adamantin diversitate
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
spre curtea mea ai aprins o lumânare, un câine lătra, iar apa înghețase în căușul fântânii, poarta de la grădină scârțâia bătută de vând, în timp ce coboram în beci pentru a scoate o vadră de vin ți-am auzit vocea, mirosea a ceară de lumânare iar șura era goală dezbrăcată de boi și vaci, am dat la o parte păienjenii de la ușa beciului care a început să se tânguie scârțâietor la deschidere, pustiu, și pustiul îmbrăcase haină de vânt ce a început să
ÎNTOARCERE ÎN TIMP de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368845_a_370174]
-
plânge cu mâțișori pe tâmple. Îi Săptămâna Mare tot omu-acum postește, Fasolea cea bătută la loc de cinste îi Doar câte-un păcătos, la dulce, azi râvnește - Ptiu!... Doamne, iartă-mă!... își zice-n sinea lui! Iară în Joia Mare ceara se topește Se împistresc* la ouă sau se fierb cu ceapă Se coace și colacul, fașâr* se pregătește, Să aibă creștinul după ce bea... apă! Ia foc cimitirul, lumini îs aprinse, Bucuria-i mare: - Cristos a-nviat! Cerul se deschide, doruri mai
SĂPTĂMÂNA MARE de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368874_a_370203]
-
Acasa > Versuri > Visare > NOAPTEA DE CRĂCIUN Autor: Lia Ruse Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului E noaptea de Crăciun...Zăpada crește, Din brad cad lacrimi dulci, din foc de ceară. În vârf de pom o stea e-ndrăgostită De sărbătoarea începută-aseară. La geam colindul sfâșie tăcerea! În galbenul plecat dintr-o lumină Feeric arde privirea-n culoare Și,... începe ruga în slava dlvlnă. Deschid fereastra! Apa-n puf dansează, Uimită
NOAPTEA DE CRĂCIUN de LIA RUSE în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368902_a_370231]
-
tac e semn că-i de bine. Când răspund e tot de bine, dar mai zgomotos. Anna: - O zi bună să ai! Zgomotoasă sau tăcută, după cum îți este vrerea. Ioan: - La mine-i după Voia Donului și lumânările-s din ceară de coșniță.... Povestea ne-o ia înainte și noi rătăcim pe-o scară de seară în așteptare. Anna: - De ce se întunecă porțile, de câte ori ascult inima pământului în care mă aflu? Văd scara, ating prima treaptă, totul fuge de sub tălpile pline
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
din noi, numai pe cruce se poate vedea, înțelegând crucea ca fiind cea mai mare favoare a Pământului." - Părintele Arsenie Papacioc Ioan: - Azi puneai undeva lumânări de plastic. Scoate plasticul din viața ta. Ți-am spus, lumânările mele-s din ceară de coșniță. Tu știi ce bună-mireasmă au. Mi se termină bateria. Trebuie să pun la încărcat. Anna: - Spuneam că-mi aprind alții în jur lumânări de plastic. Mă sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta. Fără
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
în jur lumânări de plastic. Mă sufocă falsitatea arderii lor, împreună cu cea a lumânărilor aprinse cu bricheta. Fără lemn aprins înainte de nașterea flăcării lumânării, ruga-și îndoaie trunchiul și moare înainte de rostire, de gând... Mama mi-a adus lumânări din ceara albinelor. Pe ele le aprind. Ruga curge lin odată cu trupul lor și sufletul le absoarbe esențele și râde fericit, cântă odată cu notele fugii lacrimii pe suprafața sidefată a perlei. Reîncarcă-te... Ioan: - Acei alții tot din tine îi ai. Este
CUIB DE PĂSĂRI SPIN (FRAGMENT) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368976_a_370305]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DORINȚA DIN AJUN (POEZIE PENTRU COPII) Autor: Curelciuc Bombonica Publicat în: Ediția nr. 1454 din 24 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Răsună colinde-nspre seară, Copiii-au venit cu Ajunul, În brad lumânarea de ceară Vestește, curată, Crăciunul. Mirosul de cetini pătrunde În casă, în gând și în minte; În ce colțișor, oare unde Se-ascunde copilul cuminte? Privește cu ochiul albastru La tot ce se vede-n oglindă, Sub brad, luminos ca un astru
DORINŢA DIN AJUN (POEZIE PENTRU COPII) de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1454 din 24 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368998_a_370327]
-
de oameni, să mă ocup de sănătatea lor sufletească, psihică și trupească, într-un alt mod? Oare nu EL ne-a dăruit plantele, minunatele plante cu puteri tămăduitoare? Oare nu EL a creat albinele care ne răsfață cu mierea, polenul, ceara, lăptișorul de matcă, propolisul etc.? Oare nu EL i-a inspirat pe compozitori să creeze acea muzică specială care să ne ajute în procesul de vindecare al diverselor afecțiuni? Oare aromele din plante nu tot EL le-a creat?” Și
CUM SA-ȚI VINDECI TRUPUL, EMOȚIILE ȘI RELATIILE de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368967_a_370296]
-
mintea în locuri nebănuite, să probeze erudiție și talent, să devină vulcanice, prin intensitatea arderii. Poezii precum Vin, mamă!, Tata, Vom fi însoțitorii universului, Să știi, Ți-am adunat risipirea, sunt nostalgiile lumânării care arde în ultimele sale picături de ceară, cu nădejdea că lumina-i va fi purtată departe, către infinit. Nostalgii tulburătoare, nuanțe minulesciene ori chiar shakespeariene, conferă întregului un aspect meditativ, retorico-filosofic, eclectic. Poezia care dă titlul volumului - Nuferi albi - reprezintă epitaful poetului, prin care muritorul își exprimă
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > REZISTENȚĂ Autor: Eugenia Mihu Publicat în: Ediția nr. 2033 din 25 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Rezistență Eu n-am să-ncerc să zbor vreodată Că aripile mi-s de ceară Și aș rămâne agățată Pe-un ciot de lună într-o seară. Dar n-am să pot tăcea, cuvântul Să-mi scrijelească cicatrici Iar gura să-mi fie mormântul Ce-ascunde-ncorsetări și frici. Eu n-am să mint când voi lovi
REZISTENȚĂ de EUGENIA MIHU în ediţia nr. 2033 din 25 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370888_a_372217]
-
adresă mângâietoare: -Papa, ți-ai revenit! Sunt eu, Désirée... Dar bătrânul continua să cheme neostoit cele două nume. Aurèlie... Reny... repeta stins trezitul. -Mama nu e cu noi... ne-a părăsit demult ! Ai uitat? O lacrimă scursă pe obrazul de ceară fu singurul răspuns... -Cine e Reny? întreabă fetița intrigată de numele rostit de bunic, dar străin ei. -E fox terrierul rămas de la mama... înainte de a pleca. Bunicul tău l-a iubit foarte mult, ani buni i-a fost singura alinare
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
Acasa > Versuri > Farmec > FOCURILE Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Ardem încet, niște subțiri și palide lumânări de ceară, flacăra tremură în bătaia vântului și ușor se înfioară, un curent mai puternic , ne poate stinge vălvătaia, sau picăturile reci pe care ni le trimite uneori ploaia.... Altădată limbi înalte de foc, ne dau măsură catharsisului, ne transformăm în torțe
FOCURILE de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370973_a_372302]
-
vei vrea pricepe - înțelege ce e cu mine - e numai neat - să nu uiți că sînt mort după tine - ești flacăra din mine și gîndul cu trupul, cu sufletu-ți zîmbesc iubirea mea de primăvară. Piticul meu și nu de ceară nici de vis - dar crede-mă și înțelege-mă căci te iubesc - ajută-mă pentru ca să nu mor căci tu esti totul pentru mine. Timp am e adevărat - prinzîndu-mă în scrieri de bibliotecă - citesc și iar citesc și mai glumesc cu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE IV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370957_a_372286]
-
vei vrea pricepe - înțelege ce e cu mine - e numai neat - să nu uiți că sînt mort după tine - esti flacăra din mine și gîndul cu trupul, cu sufletu-ți zîmbesc iubirea mea de primăvară. Piticul meu și nu de ceară nici de vis - dar crede-mă și înțelege-mă căci te iubesc - ajută-mă pentru ca să nu mor căci tu esti totul pentru mine. Timp am e adevărat - prinzîndu-mă în scrieri de bibliotecă - citesc și iar citesc și mai glumesc cu
PETITIE CATRE VREMURILE ODIOASE 7 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/370961_a_372290]
-
Înălțării vestire. Spre a morților odihnă cântă sobor fără tihnă. La slujba de pomenire, rânduită-i prăznuire în tradiție creștină, cu merinde și lumină. Din urmașii ce i-au iubit, spre cei morți se-nalță spirit, cu lacrimă arzătoare ca ceara din lumânare. Sufletele lăcrimează, când preoții tămâiază mormintele celor jertfiți, la Înălțare prăznuiți. Dar e nădejdea tuturor că, învierea morților aduce viața veacului în ruga credinciosului. În conștiințe renaște taina-nvierii de Paște și-a Domnului Înălțare la a Tatălui
PRĂZNUIREA EROILOR de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1589 din 08 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369812_a_371141]
-
au preschimbat în ploaie De clipe dragi, trăite-odinioară... TÂRZIU Azi e târziu să mai regret Că n-am știut să te ascult Și vântul treieră-n secret O doină-a vremii din demult. Te-ai risipit între tăceri Suflet de ceară și durere Și hoinăresc spre nicăieri, Mi-e luna clară mângâiere. Lângă fereastra ta m-așez Și văd cum bruma desenează Un chip... apoi te-mbrățișez Dar tu dispari, sublimă rază! La tâmpla nopții-ngenunchez: Tu, vino, rana de-mi
STELELE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370422_a_371751]
-
păgâne, treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare, voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea, un grai născut din fericire și durere, peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților, roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur, din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor, un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie, căci a iubi-iubire e magia voastră , verbul care ne-a născut dulcea limbă românească. sâmbătă, 30 august 2014
ÎN TEMPLUL LIMBII ROMÂNE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370436_a_371765]