16,722 matches
-
eu n-am putut să închid ochii așa cum fac alte femei în situații ca astea. E adevărat că m-am perpelit luni de zile noapte de noapte simțind că sînt la un pas să-mi pierd mințile, dar n-am cedat, m-am gîndit tot timpul că prin atitudinea mea puteam să le dau o mînă de ajutor și altora. Sînteți sigură că vreți să-mi spuneți mie despre toate astea? zise Poștașul. — Altfel n-aș mai fi deschis subiectul, zise
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
la ora asta cum au trăit ele ani de zile cu frica-n sîn? Și chiar dacă ar face-o n-ar mai fi de nici un folos. Fără să-și dea seama, Angelina începu să-și amintească că fusese prima care cedase la insistențele Părințelului. A intrat direct în subiect, cu asta a recunoscut că a dat-o gata, s-a simțit topită după el după primele fraze, fără să-și dea seama că joacă teatru, și ar fi făcut orice i-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
nega, ai simțit că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi luat inima în dinți, înfrînt frica, strigat în gura mare, gata cu destrăbălarea asta de doi bani, trebuie să trecem la fapte mai serioase, altfel n-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că ești un lider adevărat pentru aproape două luni de zile. Privilegiatule, trebuia să te oprești odată în a mai poza în omul fără pată, neprihănitul care nu știe ce se petrece în jurul său, oricine ar fi cedat, ai fi cedat și tu dacă mai erau doar cîteva zile, ți-ai fi luat inima în dinți, înfrînt frica, strigat în gura mare, gata cu destrăbălarea asta de doi bani, trebuie să trecem la fapte mai serioase, altfel n-o să ne putem
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de prag își vîrî capul între scaun și masca de protecție de sub volan. Îi pipăi muchiile pînă găsi două puncte de unde putea să apuce cu degetele, și cînd simți că prizele sînt îndeajuns de bune smulse brusc. Capacul de plastic cedă mult mai ușor decît și-ar fi imaginat, pocnind și rupîndu-se în două bucăți egale, pe care le aruncă grăbit pe scaunul din dreapta șoferului. Mai mult pe bîjbîite, pentru că din cauza poziției în care era nevoit să stea cu umerii și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
un ultim gest de mărinimie demn de niște adevărați eroi, le-au curmat pe loc suferința slobozindu-și în plin ultimele cartușe din încărcătoare. — Am sărit gardul, zise Dendé. — Ai sărit gardul, repetă Roja uitîndu-se pe pereți, și Sena? — A cedat psihic, zise Dendé, nici măcar să țină de volan n-a mai fost în stare, am fost nevoit să conduc eu, care n-am permis. — Unde l-ai lăsat? întrebă Roja, începînd să dea semne de neliniște. — La Apărătorii Patriei, într-
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
implorator: — De ce frățîne? De ce morții mătii ai făcut asta Cliff? De ce m-ai tîrÎt și pe mine În asta? Credeam că sîntem prieteni! N-am făcut-o, n-am făcut-o, sîntem prieteni! se roagă Bladesey de mine și apoi cedează nervos. Na-ham-făcuuut-o... Na-ham-făcuuut-o... se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
se sufocă el, mușcîndu-și mîneca hainei lui În carouri ca să-și Înăbușe hohotele de plîns. E patetic să vezi cum un om În toată firea plînge În felul ăsta. N-are pic de mîndrie. Mă vezi tu pe mine că cedez așa nervos ca o tîrfuliță de căcat cu tot rahatul pe care trebuie să-l Înghit? Mă vezi pe dracu! Noi facem față. El merită să moară, să-i vină să se sinucidă și să moară. Ca și Clell. Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
place puicuța asta, nui așia? Sexi ei? Danu la fel dă sexi ca tine, ei nu frățîne? O trage pe Estelle Înspre el și o sărută, Împingîndu-și limba În gura ei. Ea e stînjenită și țeapănă, opune puțină rezistență, apoi cedează. El se oprește și se răsucește spre mine. Estelle se freacă pe buze. Un sărut franțuzesc, explică Ghostie. Io antrenîndu-mă pentru Campionatul mondial. Și pentru haloi. Am fostacolo la restaurantu ăla franțuzesc vara trecută. Îți place potolu franțuzesc? — Nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Vreau să faci asta Bruce. Cei de la asistența socială din poliție o să vină În curînd să te vadă. Vor putea să-ți acorde ajutor profesional. Știu că lucrurile par cam sumbre deocamdată, dar nu ești primul ofițer la datorie care cedează și nici ultimul n-o să fii. Busby a avut probleme. Apoi a fost Clell. Acum pare pe cale să se vindece. Bruce... Toal pare puțin fîstîcit. Își freacă mîinile Înmănușate una de alta. — Da? — Ai prieteni știi, spune el cu blîndețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
Într-o zonă centrală a marelui oraș. Renunțase la competiții, devenise antrenor principal la un club de box, se Însurase și devenise tatăl unui băiat: trei lucruri care-i ieșiseră de minune cum s-ar spune. Avea Însă momente când ceda unor ispite ieftine. Una din ele era frecventarea prostituatelor. Nu se Întâmpla foarte des lucrul ăsta, dar nu-și explica nici el pentru ce Îl făcea. Nu-i găsea rațiunea, nu-l conștientiza pe deplin, În fine Îl trecuse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sălbatic În hăurile plăcerii și, Într-un târziu, când instinctele mele se potoliseră am privit chipul femeii, de altfel o cunoștință Întâmplătoare, și m-a cuprins mila. I-aș fi dat bani, obiecte, mâncare, haine, din milă că mi-a cedat Într-un moment de slăbiciune. Ziua următoare se anunța lungă și monotonă, deși mă trezisem ca de obicei În jurul prânzului cu sentimentul că cineva bate insistent la ușă. M-am apropiat de noptiera cu blat de marmoră gri și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin țară, dormind pe unde apuca și cheltuindu-și banii din cerșit.. Cel care locuise Înainte, murise lăsând spațiul liber. De mult, Antoniu renunțase la casa confortabilă plină de cărți și de obiecte care-i aduceau aminte de trecut, o cedase cu acte În regulă, după moartea tatălui, cu tot ce se afla În ea, femeii de serviciu care le făcea menajul de când mama Își curmase zilele. Câteva rude hulpave au vrut să pună mâna pe Întreaga avere, dar actul Încheiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fir să nu se rupă niciodată. Am simțit că mă cuprinde un fel de silă spirituală amestecată cu o abjectă ușurare care m-a făcut ca, pentru o clipă, Antonia să-mi pară aproape hidoasă. Eram pe punctul de a ceda nervos. Nu poți să ai totul, Antonia, am spus. Ea își puse ambele mâini pe genunchii mei, se apropie de mine cu ochi strălucitori și spuse: — Pot măcar să încerc, iubitule, pot să încerc! 8 Gara Liverpool Street mirosea a sulf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
fie și mai fericiți unul în compania celuilalt. Honor Klein făcu un gest obosit. Trupul i se destinse și parcă se frânse, iar ea se depărtă puțin de ușă. — Ar putea însemna, ar putea însemna! rosti ea. Acolo unde logica cedează orice ar putea însemna orice. Atâta timp cât toți sunteți atât de slabi, nimic nu poate fi clar. Acum am impresia că, de fapt, nu doriți să vă recăpătați soția. Și mă mir că încă nu mi-ați arătat, iar asta n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ce mă cuprinsese. Aveam impresia că respirația mea și chiar bătăile inimii mele se aud în toată casa, ca zgomotul unui motor. Am încercat să deschid ușile, mi-am strecurat degetul între ele și am împins cu putere. Ușile au cedat; nu mi-am dat seama dacă nu fuseseră încuiate sau dacă stricasem cu gestul meu un zăvor mai slab. Am deschis ușile larg, cu amândouă mâinile. În fața mea se deschidea o încăpere întunecată în care licărea slab un foc aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cât am putut de mult în crăpătura ușii, chiar lângă broască, și prin câteva lovituri de ciocan am înfipt-o mai adânc. Apoi am manevrat mistria ca pe o pârghie. Ceva a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a obligat s-o fac, Între prima și a doua difuzare. — Nimeni n-ar trebui lăsat singur până când n-a murit oficial, mi-a spus și m-a sfătuit să sun la poliție. Îngrijorat din cauza consecințelor, Într-un final am cedat, sperând că nu aveau cum să localizeze un apel În câteva secunde, cât mi-a luat să pronunț niște cuvinte precum „moartă“, „ajutor“ și o adresă. Ca să fiu și mai sigur, am vorbit pe cel mai voios ton posibil. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
știi. — E lipsit de imaginație. Fața Îi ardea, palidă și cât se poate de concentrată. „Dora“ e numele unei persoane care se Îngrijește. Și care are câteva secrete. — Și atunci care-i diferența Între „Dora“ și „Dorothée“? Brațele mi-au cedat și m-am prăbușit Într-un fel de vertigo fericit. Poate chiar mă numeam „Anton“. — Tu n-auzi cum sună? spuse, explorându-mi urechea cu gura ei splendidă. Cele două e-uri de la coadă Îl fac să sune manierat, știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
suple și alunecoase, păreau atât de pline de sine, Încât eram convins că proveneau dintr-o lume rafinată, infinit mai pestriță. Când, de pildă, am tras de o pereche de ciorapi de mătase - se Întindeau extraordinar de mult Înainte să cedeze foșnind molatec și zburau prin aer ca aripioarele peștelui de aur - mi-am strecurat mâna În ele, mi-am desfăcut degetele, mi-am strâns pumnii, apoi mi-am desfăcut din nou degetele. Mi se oferise o a doua piele, flexibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
cei Împrumutați de la Ludmila. Plătesc eu - ca dovadă a aprecierii mele. Îți iei haina data viitoare când ne vedem, ce zici? Luând În considerare vremea și trupul meu suferind, n-aveam chef să mă strofoc. Deși nu părea mulțumit, Anton cedă. După câțiva metri, am simțit primele picături mici de sudoare prelingându-se pe mine, ca niște insecte grase cu miriade de piciorușe Împiedicate. Șoldurile mi se Înțepeniseră, picioarele erau parcă din plumb. Eram pe punctul de a mărturisi că, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai Încolo despre cel care mi-a Înnegrit ochiul și mi-a umflat buza. Conform ziarului, poliția era convinsă că era vorba de o crimă. Manetti trebuie să fi reperat ceva suspect; acum Îmi era clar că nu va mai ceda. Evident, cel mai Înțelept lucru era să le cânt În strună, altfel spus, „să mă prezint cu ce aveam mai bun“ -, dar lui Wickert, de preferință, cu care eram convins că m-aș fi descurcat mai ușor. Acum că Anton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
dispăruse și, lăsată singură, Dora se simțea stânjenită. Bucătarul avea o față lată, plină de cicatrice și niște mâini păroase. Totuși, când i-a spus că o să-i dea toată ciocolata pe care obișnuia s-o radă peste deserturi, a cedat. Zâmbind cu complicitate, bucătarul trase ușa dinspre curte, se aplecă și o ridică pe fetiță, așezând-o În poale. Apoi, plimbându-și degetul mare cărnos pe partea inferioară a corpului ei, mormăi tot felul de cuvinte agitate. Observând că pute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ar fi mai bine să mărturisesc? N-a trebuit să meditez prea mult la opțiunile pe care le avea, ca să-mi dau seama că preferam paragraful 168, decât să fiu acuzat de omor. Uite cum face soarta ca omul să cedeze În fața unui rău mai puțin grav, mă gândeam. Învins, m-an așezat la masă. Viitorul nu arăta deloc bine. Eu fusesem cel care a alertat poliția, anunțând că s-a Întâmplat ceva pe Otto-Ludwig-Straße. Chiar dacă am reușit să imit perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Acum că mișcarea de răsturnare se opri, În loc să se umfle, sexul mi se Întări. Rulându-se fără nici un ajutor, o bucată a prepuțului era blocată momenta Într-o poziție dureroasă. Dar apoi firele crețe care se Împotriviseră la Început, au cedat și pielea se adună, Încrețindu-se ca gâtul unei broaște testoase. Prin urmare, la fiecare bătaie care pulsa și se elibera din această parte a organismului meu, mă Încordam - până când, convulsiv, sexul meu se ridică de pe burtă și deveni o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]