7,041 matches
-
ăștia am gârlă, dar sunt proști, e riscant. — Fă-mi rost de unul care să nu fie prost. Ce vrei să zici, că numai proștii scriu poezii patriotice? Să fie șmecher, de-al nostru, Înțelegi tu. Nu ai nici unul pe la cenaclul ăla al vostru? — Ba ar fi unul, dar l-am băgat În sperieți, a scris o porcărie cu bețivi... Băi Ioane, ești tâmp? Eu vorbesc de un tânăr uns cu toate alifiile, care ar vinde-o și pe mă-sa
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
mine la Hașdeu. Altul nu e În tot Buzăul. — Nenorocitule, Îți cunoști sursa de la Eminescu? — Da, să trăiți. Dar nu există nici un Vasile Moare la Eminescu. Ăsta Învață la Hașdeu și habar n-are pe ce lume trăiește. Merge la cenaclul ăla, „Viața Buzăului“, și nu colaborează. Băi, Căreală, tu vii mâine la mine cu Vasile Moare de la Eminescu, informatorul tău de la Eminescu. E elev, nu? — Da, dar Își cam bate joc de mine. — Nu mă interesează. Dacă am zis eu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
hotărât eu, Vasile. Ca să te salvez. — Ca să mă salvezi? Ca să mă salvezi compromițân du mă, terfelindu-mi numele, aruncându-mă În gura hienelor? — Dar nu-ți dai seama că Rogoz te-ar fi nenorocit pentru ce i-ai făcut la cenaclu? — Și mă rog, ce i-am făcut eu lui Rogoz la cenaclu? I-am știrbit pudibonderia de partid? I-am castrat poziția socială? De ce vă jucați cu viața mea? — Tu te joci aiurea cu viața ta. Crezi că nu știu
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
compromițân du mă, terfelindu-mi numele, aruncându-mă În gura hienelor? — Dar nu-ți dai seama că Rogoz te-ar fi nenorocit pentru ce i-ai făcut la cenaclu? — Și mă rog, ce i-am făcut eu lui Rogoz la cenaclu? I-am știrbit pudibonderia de partid? I-am castrat poziția socială? De ce vă jucați cu viața mea? — Tu te joci aiurea cu viața ta. Crezi că nu știu că ai vrut să te arunci de pe podul de la Mărăcineni? — De unde știi
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
află statuia compozitorului George Enescu.Poetul Valentin Roșca descrie acordurile viorii sale:”Pietrificată muzică solară\In orgi și violine de sidef...”. De la Casa de Cultură,”poetul tihnei provinciale”,George Tutoveanu, „la care și cerul gurii e albastru”, ne invita la cenaclurile „Academiei Bârladene”:" Coboara toamna-n sufletu-mi întreg,\Că s-au uscat și florile amintirii...\ Dar glasul sfânt și tainic al iubirii\ Eu îl aud și încă-l înțeleg." Aici mai dăinuie predicția poetului Adrian Beldeanu: „Doar la albul văl
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
5000 de lei și astfel,acesta și-a cumpărat o mașină „Dacia” la prețul de 70.000 lei. „Eu sînt în voia soartei un veșnic călător Atras în calea-mi lungă de-un tainic viitor”. (Vasile Alecsandri) Testul La un cenaclu literar,directorul Casei de Cultură prezenta publicului opera unei invitate,o cunoscută scriitoare.Ii lăuda creațiile remarcabile și recomandă publicului să urmarească un film. „Pelicula este o ecranizare a romanului scris de faimoasa romancieră....”. Aici se opri din expunere și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
după care s-a pensionat. Cochetând cu istoria și filosofia, Maftei Florescu a început să scrie poezii și epigrame cu prezențe publicistice la: „Adevărul”, „Pentru Patrie”, „Cronica”, „Jurnalul vasluian”, „Flacăra Iașului”, „Vremea Nouă”, „Oferta”. Este membru fondator și activ al cenaclului umoriștilor al Casei de cultură „Constantin Tănase” (în prezent „Constantin Silvestri”) din Vaslui. Are apariții editoriale epigramatice: - „Plecat-am nouă din Vaslui”; - „Numai înțelepții râd”; - „Satana în minijup”; - „Cupidon în avion”; - „Treptele devenirii”; - „Sechestrați în umor”;„Corecții cu zâmbete”; - „Tichia
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
în "Observator cultural"? În ce ar consta singularitatea ta? Prin generație, sunt optzecist, dar - literar și spiritual - nu aparțin acestui curent important al literaturii române contemporane. Mă întorc în urmă cu 25 de ani când, participând la o ședință a Cenaclului Junimea, condus de regretatul Ovidiu Crohmălniceanu, am fost pur și simplu dat afară, cu niște critici foarte aspre la adresa prozei pe care o citisem. Ai mai pomenit și într-un alt interviu al nostru de acest episod. Să înțeleg că
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
a durut atât de tare? Da, evident. Am primit acele critici ca pe niște pumni în plină figură și, fiind tânăr, țesuturile mele sufletești nu știau ce-i aceea ofensa. Izolat și recalcitrant, nu cunoscusem până atunci experiența usturătoare a cenaclurilor. Așa că am fost luat ca din oală. Fiind o persoană reactivă, nu m-am putut resemna și am ripostat. Cum să ripostez decât prin scris? Scriam nu ca să pot fi asimilat de cei din generația mea, ci dimpotrivă, pentru a
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
să ripostez decât prin scris? Scriam nu ca să pot fi asimilat de cei din generația mea, ci dimpotrivă, pentru a mă delimita de ei și chiar a mă distanța. De ei? De care? Cine era atunci în sală, la acel cenaclu? Din câte mi-aduc aminte, au fost atunci în sală Nic Iliescu, Cristian Teodorescu, Ion Bogdan Lefter, regretatul Mircea Nedelciu ș.a. Evident, ei aveau punctul lor de vedere, bine format și articulat. Pe atunci, eu eram romantic-nebulos. Și normal că
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
pentru neomoderniști cât și pentru postmoderniști. Genul liric este sortit unei confidențialități ce solicită protecție în atmosfera ostilă a culturii de divertisment. De aceea am spus altă dată (fără să fi fost înțeles) că poezia trebuie să se retragă în cenacluri, în cercuri sectare, în universități, pe site-uri de internet. Volumele de poezii noi nu mai au nici un rost, pentru că nu mai au nici un public, altul decât acela de breaslă. Nici un poet nu mai poate fi un mare scriitor în
Ce s-a întâmplat cu literatura română în postcomunism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8755_a_10080]
-
subtilă a fragilului vlăstar al culturii contemporane. Alături de manuscrisul îngălbenit, de călimara secată, de ochelarii cu lentilă de lupă și de fotografia sepia, pe care timpul le-a obiectivat și le-a adus aproape de condiția exponatului mineral, foșgăie viața de cenaclu, se consacră contemporaneitatea și sclipește intermitent, ca un girofar, promisiunea literară a zilei de mîine. Și pentru ca acestă zi de mîine să nu fie doar o simplă abstracțiune, Muzeul Literaturii și-a luat precauția de a intra chiar de astăzi
Creația lui Dan Alexandru Condeescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8784_a_10109]
-
seducător și cult, cu o conversație pitorescă și licențioasă (stilul Mateiu Caragiale din corespondența cu N.A.Boicescu), estet al viciului și vicios al artelor, prin sprijinirea cărora s-a răscumpărat, Bogdan-Pitești a jucat un rol decisiv în susținerea financiară a cenaclului macedonskian și a revistei Literatorul, în afirmarea lui Tudor Arghezi, Ștefan Petică și Ștefan Luchian. Primul îi va păstra toată viața o nedezmințită recunoștință. [...] Stipendiat de Puterile Centrale, între 1913 și 1914, ca director al cotidianului Seara, afacerist cu proastă
Avangarda și complexele criticii literare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8806_a_10131]
-
Soluția e intelectualizarea literaturii - decidea el atunci, și intelectualizarea criticii, intelectualizarea în sensul ieșirii dintr-un impresionism fără idei. Deși în tinerețe a detestat critica de direcție, nefericit întruchipată de N. Iorga datorită opțiunii sămănătoriste, după 1919, când iau naștere cenaclul și revista "Sburătorul", E. Lovinescu se simte obligat să-și asume o direcție "de centru" între tradiționalismul provincios și avangardismul riscant în inovația excesivă. Un pretext de meditație, de la tinerețe până la bătrânețe, pentru E. Lovinescu a fost condiția criticii: este
Modelul lovinescian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9773_a_11098]
-
propulsat de mentorul din Câmpineanu. Acesta, prin prefața la volumul Ora fantastică din 1942 (Planetă de poet nou), îl impune decisiv printre numele cu greutate ale epocii literare. Portretul făcut de E. Lovinescu "liliacului speriat" ce-i frecventa cu intermitențe Cenaclul se numără printre cele de referință: "ghem cenușiuť ochi vegetali, vinețiť poziție defensivăť atitudine de jivină încolțităť melc căruia i-a căzut calcarul din spate, încordat la primejdiile posibile". Spre deosebire de G. Călinescu, în total dezacord cu "existența somnambulică" a stelarului
Martie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/9806_a_11131]
-
care nu-l decolorează și nu-l sfîșie, mulțumindu-se a-i acorda, cu foarfeca bunei dispoziții, forme fanteziste. Așa procedează, între foarte numeroși alții, cu M. Ivănescu: "Tocmai mă întorceam de la o ședință de lucru, devreme -/ să fi fost cenaclu? - citisem la Transilvania/ niște poeme și poeme nouă și alte poeme/ cînd, ce să vezi, a început totul (Ciudățenia,// - asta țin minte - e că nici nu mai știu ce anotimp a/ fost, dar asta încă nu e nimic,/ nu mai
Poeţi din Nord (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9903_a_11228]
-
părea bătrîn și cred că singurul lucru care ne-a ajutat să comunicăm la început a fost aplombul nostru de provinciali, el de la Tohanu Vechi, eu de la Medgidia. În anii optzeci, Gheorghe apărea din cînd în cînd la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul, făcea o ședință în doi, cu Nedelciu, iar dacă se nimerea și Iova: puneau toți trei la cale soarta textualismului românesc. Pe atunci
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
aplombul nostru de provinciali, el de la Tohanu Vechi, eu de la Medgidia. În anii optzeci, Gheorghe apărea din cînd în cînd la "Junimea", la cenaclu. Venea de la Brașov cu trenul, om serios, chiar grav, spre deosebire de cei mai mulți dintre noi. Pînă să înceapă cenaclul, făcea o ședință în doi, cu Nedelciu, iar dacă se nimerea și Iova: puneau toți trei la cale soarta textualismului românesc. Pe atunci Gheorghe era profesor de țară, la Tohani. Nu l-am auzit să se plîngă vreodată de acest
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
poate învăța pe alții.) în România nu apăruse încă moda gîndirii pozitive. Gheorghe gîndea astfel, fără program. Așa era croit. Nu știa să se văicărească, dar tot timpul era nemulțumit de cîte ceva. Pînă să ajungă el de la gară la cenaclu, Sorin Preda și Nedelciu îi pregăteau atmosfera. Adică relatau faptele și vorbele lui Crăciun din timpul studenției, îngroșîndu-i seriozitatea, ceea ce nu era prea greu, încît cînd Gheorghe apărea - grav, blajin și nemulțumit, ne umfla pe toți rîsul. Vedeta noastră era
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]
-
cărți despre Panait Istrati și I.L. Caragiale foarte gustate în epocă pentru jovialitatea stilistică și lipsa de inhibiții la nivelul ideilor, foiletonist neobosit în presa literară, coordonator al unei antologii de proză care a făcut vâlvă în epocă, animator al Cenaclului din Tei, Mircea Iorgulescu era unul dintre oamenii zilei în literatura română din ultimul deceniu al puterii comuniste. Mulți au fost șocați, de aceea, când acest autor la modă a ales calea exilului pe ultima turnantă (dar cine putea atunci
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
una pe cealaltă, poate fi descrisă mai bine. De ici, de colo, de imagini o fîșie" reține Simion Stolnicu din medii care l-au primit la vîrste diferite, în același foșnet de foi strînse sub penițe. Primul dintre ele, chiar cenaclul care l-a lansat: Printre boemi, scriitori și artiști de ieri. Figuri de la "Sburătorul" și alte cercuri literare. Descriind salonul casei Lovinescu, lui Simion Stolnicu îi reușește o convingătoare imagine a vînătorii (de glorie, de viață - amfitrionul însuși vrea amănunte
Marea lume mică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9977_a_11302]
-
într-o extensie ce pare să nu demonstreze altceva decât că se scrie literatură peste tot în țară. În partea despre poezie, provincialismul clasificărilor merge mult prea departe, chiar dacă istoricul literar nu este întotdeauna favorabil grupului prezentat: "Gheorghe Izbășescu și cenaclul ŤZburătorulť de la Onești"; "Un oneștean mai vechi: C. Th. Ciobanu"; "Alți poeți băcăoani"; "Un alt semn al crizei poeziei noastre ivit și la Bacău: Victor Munteanu" etc. etc. Preocuparea pentru cenaclurile de provincie e cu totul exagerată, în timp ce marile grupări
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
nu este întotdeauna favorabil grupului prezentat: "Gheorghe Izbășescu și cenaclul ŤZburătorulť de la Onești"; "Un oneștean mai vechi: C. Th. Ciobanu"; "Alți poeți băcăoani"; "Un alt semn al crizei poeziei noastre ivit și la Bacău: Victor Munteanu" etc. etc. Preocuparea pentru cenaclurile de provincie e cu totul exagerată, în timp ce marile grupări, cu adevărat semnificative (lunediștii, echinoxiștii, dialogiștii), sunt relativizate în înșiruiri depreciative. Proza nu scapă nici ea clasificărilor zonale: "Premianți ai concursurilor de proză de la Piatra Neamț: Oma Stănescu, Florinel Agafiței și (poate
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
premiului, pentru civilitatea expresiei, pentru farmecul unei descoperiri stranii, Mircea Cărtărescu merită oricând ascultat. Și citat: "Le cer iertare celorlalți nominalizați. Vreau să-l asigur pe domnul Manolescu că am rămas exact același pe care l-a cunoscut dumnealui la Cenaclul de luni. Am ramas un poet. În altă ordine de idei, spusesem la început că aștept să-l cunosc pe domnul Păruși. Am avut o uriașă surpriză: domnul Păruși mi-a fost vecin. În blocul 13 din Colentina. Ne-am
Premiile Cartea Anului by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/8953_a_10278]
-
că nu există. Ca și cum Gândirea și gândirismul ar fi fost o operă fără autori. Pe ei, întîi în vrac, apoi unul cîte unul, în dedicațiile care urmează, îi recuperează Crainic. Sigur că imaginea Gândirii este departe de aceea a unui cenaclu, așa cum modernismul l-a impus, însă ceea ce transmit aceste dedicații este adevărul, la fel de valabil de orice parte a spectrului cultural, că o revistă e un cerc de benigne și creatoare influențe, în afara cărora, neexistînd simpatie, nu există literatură. Practica excluderilor
O dedicație by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8974_a_10299]