249,666 matches
-
epeș, tot pentru străini, că lor le place de Dracula, iar nouă ne plac țepele. Intrarea am găsit-o greu, pentru că, când am văzut celulele de sticlă de pe clădire, am crezut că am ajuns unde nu trebuia, adică la un centru de clonare a inteligenței artificioase. Și nici asta nu ne-a plăcut. Adică intrarea. Înăuntru ne-au luat bricegele și nu au făcut bine, pentru că nu mai aveam cu ce desface conservele. Conserve la noi nu aveam, dar nu se
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
ne răspundă cine poate! Liftul ne-a plăcut că era mare, da' nu ne-a plăcut unde ne-a dus. Când am văzut sălile acelea așa de mari și de curate, ni s-a făcut iar frică că suntem în centrul de clonare și ne gândeam să nu fie o cursă chestia asta cu muzeul și ne uitam să nu pună careva vreo rază laser pe noi și să ne șteargă memoria, să ne reprogrameze sau nici nu mai știu ce
Expoziție-protest - Dreptul de veto by Daniela Chirion () [Corola-journal/Journalistic/11569_a_12894]
-
și durere a întoarcerii). Apolodor este un dezrădăcinat încununat de succes într-o țară străină care ajunge în chip necesar să-și pună întrebări asupra obîrșiei sale. Călătoria sa spre ținuturile de baștină descrie traseul mitic al unui pelerinaj spre centrul lumii, în căutarea sinelui. Din clipa cînd străinătatea lui la circ îi devine evidentă, el își dă seama că nevoii care îl trage înapoi către origini nu i se poate opune cu nici un chip (,N-am încotro! Mi-e tare
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
deopotrivă luciditatea și voința, astfel încît fericirea pe care ea o oferă nu se deosebește prea mult de cea a unui animal ierbivor. Naufragiul într-o euforie narcotică și amnezică este un eșec cu atît mai caracteristic al expediției spre centrul lumii cu cît de această dată răspunderea nu poate fi aruncată în mod credibil asupra nici unui pretext exterior. Paradisul lui Apolodor, izolat și impermeabil ca orice paradis, se află tot pe o insulă, dar nu în Marea Mediterană, ci în Oceanul Pacific
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
vreodată la Polul Sud. În tabloul triumfal al revederii, poetul a strecurat însă un indiciu discret care face o notă discordantă în atmosfera de sărbătoare generală: neamul pinguinilor lui Apolodor sălășluiește în Golful Terror. Numele este destul de straniu pentru un centru al lumii îndelung visat, pentru o Ithaka, fie ea și populată de pinguini. O justificare își găsește el totuși, dacă este pus în legătură cu deznodămîntul peregrinărilor lui Apolodor: după ce a străbătut lumea în lung și-n lat pentru a-și afla
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
stabilit la celălalt capăt al pămîntului. La drept vorbind însă, chiar plecarea lui de la circ, fără a face superfluă călătoria însăși, se înscrie în același scenariu: Apolodor pornește în lume pentru a descoperi că se afla de la bun început în centrul ei și își recunoaște Ithaka tocmai atunci cînd se află cel mai departe de ea. Punctul final al aventurilor sale dezvăluie astfel cu concretețea unui toponim - al cărui ecou de altfel Apolodor îl aude mai întîi chiar în Labrador - sensul
Apolodor și drumul spre Ithaka - Motive homerice la Gellu Naum by Cătălin Enache () [Corola-journal/Journalistic/11588_a_12913]
-
nu se socoteau degradați, între ei nu mai funcționau demoni ai răului, amorul propriu sau gelozia. Ce exemplu încurajator de pierdere a trufiei în relații de breaslă! Goethe a atins o etate a senectuții acoperit de glorie, era permanent în centrul atenției publice, fiecare cuvânt pe care îl rostea umbla din gură în gură, interpretat ca un mesaj al unui oracol. Cineva s-a străduit (negreșit la dorința amfitrionului) să adune tot ce împrăștia verbal de dimineața până seara magistrul, abordând
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
lor imediată. Ce urme a lăsat puterea pe fețele politicienilor? H.K.: A fost pur și simplu uluitor cît de marcante sunt urmele pe care puterea și viața publică le trasează în fizionomia umană.Politicienii sunt oameni care stau mereu în centrul vieții publice, care controlează spațiul public și care nu mai pot ieși în "lume" ca persoane particulare.Ei își pun atunci o mască pentru a nu fi "previzibili", transparenți, mai ales pentru adversari. Iar această mască acaparează treptat persoana particulară
Cu Herlinde Koelbl despre Forța privirii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/11616_a_12941]
-
nu e rea, dar politizarea clișeizantă a subiectului plictisește și transformă finalul într-un happy-end facil și previzibil. În Iugoslavia, mon amour un pictor cam mediocru protestează împotriva bombardamentelor forțelor NATO din Iugoslavia printr-un grafitti curajos lucrat pe zidul Centrului Cultural Francez. Bătrânul pictor va fi arestat și închis într-un ospiciu, iar aceasta este cea mai radicală situație din proza lui Adrian Buz, altfel zbătându-se, atât ca discurs cât și ca acțiune, într-o zonă mediană a tensiunii
Pojghița cuvintelor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11646_a_12971]
-
perspectivă de înălțime auctorială și centralitate narativă. Prozatorul se apropie - la propriu și la figurat - de protagoniștii săi, însoțindu-i în întâmplările pe care le parcurg, ascultându-le ofurile, dar lăsându-i să se descurce singuri, fără salutare intervenții de la Centru. Cadrul general fiind realist, miza volumului e pusă pe întâlnirea, aproape insesizabilă, a două planuri: existența cotidiană, cu rutina ei, și influxurile unor întâmplări stranii, episoade neobișnuite prin care trec oameni, altfel, atât de obișnuiți. Prozele respiră un aer al
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
de specialiști în opera marelui scriitor francez, șsic și pentru adjectivul original și pentru virgulăț Jules Verne, majoritatea proveniți din spațiul francofon, participă șcând?ț la un colocviu internațional organizat de Facultatea de Litere a Universității Babeș-Bolyai (UBB) Cluj și Centrul Cultural Francez. Manifestarea este dedicată Anului Jules Verne și operei sale șadică operei Anului!ț, cu referire la localități românești, sub titlul generic Castelul din Carpați". Ultima parte a frazei ar ține mai degrabă de anul Caragiale decât de anul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11689_a_13014]
-
tragere în țintă, încît din fundul unei camere prin ușa întredeschisă, ochind cu pistolul în păretele celeilalte cameri, unde era fixat în zid cartonul unei cărți de joc - de-o pildă asul de cupă - cu întîiul glonte nimerea drept în centrul asului, iar cu al doilea acoperea exact pe cel dintîi." Umilit de disprețul camarazilor săi de arme și chiar de protecția paternalistă a baronului Mayendorf, Hasdeu decide să se facă "temut prin bărbăție": "M-am hotărît să mă bat în
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
tradiționalistului și oportunistului Ion Druță (n. 1928), cu care se găsește în concurență la vârful ierarhiei. Transnistreanul Vladimir Beșleagă are o biografie de scriitor incomod, având vagi similitudini cu aceea a maramureșeanului Augustin Buzura (n. 1938), amândoi veniți spre un centru simbolic cu o încărcătura de revoltă mocnită a marginalilor. Cei doi colegi de generație șaizecistă, din două extreme ale spațiului românesc, au în comun admirația pentru Liviu Rebreanu, simțul moral acut, fibra de opozanți și subversivi, spiritul analitic al prozei
Vârful ierarhiei în proza basarabeană by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11698_a_13023]
-
escamotînd adoptarea unor scheme formale intrinseci și favorizînd astfel adaptarea unor entități arhitecturale extrinseci, prin delapidarea și deturnarea formelor consacrate și datate. Muzicile spectrale, chiar cele seriale, ca să nu mai vorbim de creațiile concrete ori conceptuale, au mizat pe un centru de interes substanțial și nu pe unul formal, fiind distilate și re-întocmite organizări frecvențiale, raporturi de durate, intensități, moduri de atac, direcționări de obiecte și evenimente sonore, adaosuri de bruioane ideatice, în același timp însă nefiind întemeiate noi perspective arhitectonice
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
mesaj mai puternic, literatura este modalitatea perfectă. Oamenii te vor asculta până la capăt dacă vei povesti. Iar dacă eroii sunt și negativi, poate cu atât mai mult. Iată cum începe povestea Tonyei Harding (și nu a lui Nancy Kerrigan): "În centrul Detroit-ului, foarte aproape de Joe Louis Arena, se află o sală de sport ca atâtea altele: Cobo Arena, căreia destui localnici îi spun Tony Kent Arena. Suntem în 6 ianuarie 1994, trecem prin fața sălii și nu bănuim că peste puține minute
9 istorii exemplare by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11693_a_13018]
-
a lungul unei linii/ ce urca pe așchiile madrigalului, caligrafiind filosofal o distonie" (firul subțire al zilei ce se înfiorează de sine). Ca și: "din aceste rădăcini ce creșteau direct din pantera apei/ s-au desenat pe sine aripile mele, centrul și marginea poemului meu/ desfășurat la intrarea în portul Kalvaropolis ca un drog pentru cei rătăciți" (poem înainte de a mă înfiripa din bucurie). Negreșit, există aci o mentalitate suprarealistă. Evantaiul delirant al dicteului automat se desface adesea, dar poeta face
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
neinteresante literar. Dacă prozele din Tunul filozoafei sunt cu adevărat autobiografice așa cum o indică mărcile textuale, atunci lucrurile sunt și mai triste, căci subiectul literaturii lui Dumitru Ungureanu se reduce la aproape o singură temă: adulterul. Majoritatea povestirilor au în centru relația sexuală ascunsă dintre un bărbat (misogin) și o femeie (ușuratică, chiar nimfomană). Uneori chiar îl regreți pe Breban cu discursurile lui complicate. De pildă, în Stormy Monday Blues o anume Domnița, despre care se vorbește că ar fi veșnic
Cum se dezbracă o femeie by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11716_a_13041]
-
este decît locul de întîlnire al amintirilor naratorului, martorul mut și pretextul rememorării fragmentare a evoluției sale din primii ani ai copilăriei pînă la vîrsta deplinei maturități. Personajele și amintirile se amestecă, oameni care au reprezentat la un moment dat centrul existenței naratorului părăsesc, pe nesimțite, cadrul, apar figuri noi, uneori se simte arsura unui sentiment uitat, totul este confuz, cum însăși viața, chiar dacă, uneori, din malaxor ies pentru o secundă la suprafață eșantioane epice perfect coerente, aparținînd unui mare prozator
Optzecismul pîrguit by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11739_a_13064]
-
de tipul "cadâna", "kémir", "félidgeanes", "barcadgis" ș.a.m.d.), prezente în versiunea franceză a Chirei Chiralina, Gisele Vanhčse ajunge la concluzia că aceste împrumuturi îndeplinesc - dincolo de aparența lor exotică și decorativă - o funcție mai precisă. "Acești termeni ne conduc spre centrul Alterității, a ceea ce am putea numi civilizația Celuilalt (...) înscriind romanele lui Panait Istrati într-un spațiu translațional mai vast, caracterizat prin migrație, mutație și metisaj, deopotrivă la nivelul scriiturii și al viziunii", notează în concluzie autoarea. O pondere însemnată au
Simpozion Panait Istrati la Roma by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/11733_a_13058]
-
fel de Irene Papas aprigă sau o Maria Callas infinit de tristă. Speculîndu-i liniile lungi ale corpului, expresivitatea privirii și forța stărilor pe care le transmite, regizorul îi propune ceva extrem de dificil. Să joace totul fără să se miște din centrul cercului, pînă la capătul reprezentației. Pînă cînd cei doi copii născuți de ea se topesc în mantia neagră a pardesiului ei lung, în ea, în negrul ființei ei, în moarte. Și țambalul lui Tony Iordache plînge în corzile lovite, naiul
Patima Medeei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11705_a_13030]
-
și aici e una anunțată de investigația socială: condiția intelectualului la țară. Prozatorul nu se conformează însă schemelor de până atunci. Mediocritatea învinge: directorul școlii, o autoritate antipatică, e perceput ca un prost și un retrograd împotriva căruia, sprijinit de la centru, nu există șanse de reușită. Radu Negrescu așteaptă semnalul din capitală, pentru a ocupa un post de cercetător la un Institut al Academiei. El e scepticul, dezolatul de realitate, neinteresat de luptele mici din sat, false donquijotisme. Viorica Vrabie caută
Un romancier basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11748_a_13073]
-
de Clovis în cinstea apostolilor Petru și Pavel. înmormântat aici la 511, împreună cu salvatoarea Parisului, Sfânta Genevieva, îngropată tot aici la 512... Liceul se întinde pe strada Clovis, colț cu strada Clotilda, regina lui, născută la 470... Liceu masiv, puternic, centrul străvechi, ilustru, al umanismului francez. Puțin mai jos, rue Descartes. Iar în spatele Panteonului și lângă biserica St. Etienne du Mont,... rue Valette, pe care se află Colegiul Barbčs, - înființat... târziu de tot în anul 1450.
Instigatorul ocult by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11770_a_13095]
-
cincinal) apare ca totală. Într-o parte avem, așadar, producția de serie și pe stoc, schematismul, tipologia săracă a realismului socialist înfățișată cu o seriozitate de mare efect comic: "Ascultându-i pe oamenii științei și tehnicii din institutul și din Centrul de cercetări pentru mașini hidraulice din Timișoara, cum vorbesc îndelung și aprins despre fenomene precum cavitația și corosivitatea, ai crede că supremul lor adversar este bula de aer din fluide și agentul chimic care gresează metalul. În realitate însă ei
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
atât de sinuoase pe care le parcurge Antipa. Protagonistul însuși, memorabilul funcționar navetist între Albala și Dealu-Ocna, ascunde sub trăsăturile sale două sau mai multe euri, o succesiune descumpănitoare de identități distincte, dezvoltate fiecare pe orbita ei logică. Esența personajului, centrul de greutate al adevăratului Antipa se distribuie pe ambele talgere ale balanței, într-un echilibru pe care prozatorul mizează și pe care își construiește întregul roman. Speță de realism paradoxal, analitic și geometric, dispersiv și integrator, Lumea în două zile
Viața e în altă parte (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11745_a_13070]
-
și înspre ceilalți. Devine scop pentru sine însuși când omul nu mai ține cont de o iubire care să jertfească pentru celălalt, ci-și caută ca unic țel propria sa plăcere. Atunci el nu mai vede chipul lui Dumnezeu în centrul ființei sale, ci satisfacerea funcțiilor sexuale, iar celălalt devine pentru el un simplu obiect ce-i satisface o poftă atunci când aceasta cere să fie satisfăcută. În acest mod, omul se descentrează și viețuiește înstrăinat de sine48, înlocuind iubirea cu pofta
Patima desfrânării şi biruirea ei în viziunea spiritualităţii ortodoxe ( I ). In: Revista Teologică, Serie Nouă, Anul XVIII (90), Nr. 2 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/164_a_93]