2,130 matches
-
vadă lumea sobră, academică. După aceea te duceai la councellerul tău să-i spui la ureche că ai făcut-o lată. La noi tout est pris à la legere. Iar noi suntem prea doldora de autenticitate țărănească încât să ne cenzurăm întruna. Cred că tot ceea ce ne animă pe amândoi e mai degrabă să nu-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a petrecut atunci pe străzile acestui oraș care își trăia momentele de groază și de grație. Partea ridicolă a poveștii mele este aceea că, înainte de acel moment, păream cea mai vizibil marcată de revoltă. Nu mai reușeam să mă cenzurez deloc. Băieții și fetele de la cooperativa prestări servicii de informare erau de mult la datorie, mă supravegheau atent și, uneori, când le cădea bine, mă amenințau. Erau totuși mulțumiți că nu fac manifeste scrise. Erau nemulțumiți că nu-mi țin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Cum ți-am mai spus, în 1990 Gabriel Liiceanu scria că Facultatea de Filosofie a fost mereu una în care îl citeai pe Kant sub plapumă și că oferta era legată strict de DIAMAT. Deștepții mei de prieteni m-au cenzurat să-i replic în 22. Ideea lui, formulată atunci, era că cine nu a trecut pe la Păltiniș și nu s-a adăpat drept de la izvor e tarat și castrat filosoficește. Cred că greșeala morală a început atunci. În ’90, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
ca să nu îmi fie dor de ei, să îi uit o vreme. Îi combin cu ingredientul „bâlciul național” pentru ca împreună să facă o masă critică suportabilă încât să nu mi se rupă inima fiindcă plec. Poate de aceea m-am cenzurat să comunic mai mult cu Eva, cu Laura, cu Danele, cu Oti, cu prietenele mele. Voiam să nu îmi fie dor de ele. Uneori am fost în stare. Alteori, mai ales de Crăciun, am plâns de mi s-a frânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un leagăn și cu două astfel de femei, nu puteai să nu fii voios. Iar Vultur-în-Zbor chiar așa și era. Elfrida în leagăn. Mai sus! porunci ea. Vultur-în-Zbor împinse mai tare, iar leagănul se înălță. Pleoapele Irinei, închise precum umbreluța, cenzurau scena. O astfel de inocență ostentativă nu prea o atrăgea. Elfrida Gribb era tovarășa permanentă și vecina ei - și totuși, se gândi ea, ele două aveau prea puține atribute în comun, în afara frumuseții. Trecuse mult timp de când Irina mai gândise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
lume, nu mai voiam să mă mai gândesc la ea. Trebuia să repar Planeta plutitoare cât mai repede; dacă îmi lăsam timp de gândire, aveam să mă zăpăcesc. Doar să o fac să arate ca la început și să-mi cenzurez orice tentativă de a o îmbunătăți, acum, după ce văzusem cum arată suspendată în aer... —Sam? Era David Stronge, așteptând la ușă cu un cec în mână, nervos, de parcă era un bilet de intrare. Da, desigur. Mulțumesc, i-am spus, luându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
cândva că, de fapt, pe noi nu ne-au pregătit să construim socialismul, ci să devenim file de autobiografii, foi, poate nici măcar atât, petice de hârtie, capsate, parafate și pierdute într-un munte imens de dosare. Ciorne de autobiografii mereu cenzurate de un Mare Cenzor, nevăzut, neștiut, ascuns în negurile construcției pe care, chipurile, ne tot pregăteam să o terminăm, ba chiar să o și desăvârșim, când vom prelua ștafeta fericirii în multilaterala noastră dezvoltată. O construcție uriașă, cu fel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Nu am fost în situația de a scrie prea multe sau prea grave. Dar de scris le-am scris. Din acea credință cu care am fost îndobitocit în anii tineri, din acea frică mereu în noi, între noi, în mine, cenzurându-mi gândurile, gesturile. Nici acum nu-i cu mult altfel. Mercenari ai pervertirilor sufletești își fac din plin datoria. Bine plătiți, sunt maeștri ai îndobitocirii generale, ai exhibiționismului, ai nimicului. Își iau banii și puțin le pasă de dezastrul produs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
textul minciunii. Mi-a prezentat într-o bună zi un unchi de-al ei care prin ’37-’38 lucrase la cenzură. Apoi fusese dat afară. Simpla rostire a cuvântului cenzură îmi stârnea frisoane de spaimă. Știam prea bine ce era cenzura, cum cotrobăia prin toate cotloanele textului (începusem deja să public câte ceva), cum construia ea însăși din interdicții, suspiciuni și amenințări un text cu aparență de adevăr. Mi-era teamă de cenzură, de puterea ei nevăzută, ocultă, pentru că știam, simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
un text cu aparență de adevăr. Mi-era teamă de cenzură, de puterea ei nevăzută, ocultă, pentru că știam, simțeam că-mi modifica însuși textul meu autentic. Trăiam parcă după canoanele ei, după tainele ei, după calapodul ei. Începusem să mă cenzurez chiar înainte de a-mi da seama că mă las biruit. Nu pot decât să zâmbesc acum, când citesc, pe ici, pe colo, despre minunile de vitejie făcute de unii, de alții în lupta cu cenzura. Nu au existat prea multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
care îl construiau ei, la cenzură. Al realității rescrise. Nu înțelegea ce vreau să aflu. Nu pricepea ce-i acela text. Îmi repeta doar: „Dom’le, nu noi scriam. Textele, cum le zici, articolele le scriau alții. Noi doar le cenzuram. Aveam o listă cu indicații, creionul roșu și ștampila verde. Mergea articolul, bine. Nu mergea, îi puneam ștampila și gata. Sau îl mai țineam între cartoane până se mai dumireau alții ce și cum și p-ormă îi dădeam drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
În asta, Bette. Nu Înțeleg de ce te stresezi pe chestia asta acum. Am doar o zi deosebit de groaznică. Asta dacă poți s-o deosebești de celelalte. —De ce? S-a Întâmplat ceva? Am vrut să repet: „două inele?“, dar m-am cenzurat, văzând o femeie supraponderală, cu fusta de la costum mai urâtă decât a mea și cu o pereche de ghete Reebok din piele albă În picioare, care Își turnase sos picant pe partea din față a bluzei ei brodate și dantelate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
prietenele Penelopei de la bancă, o fată pe care n-o cunoscusem pe când lucram acolo, dar care părea să fie mai tot timpul cu Penelope acum, a ținut un toast improvizat, adorabil de amuzant și de fermecător. Am Încercat să-mi cenzurez amărăciunea când Penelope a Îmbrățișat-o și am insistat În sinea mea că paranoia era de vină și nimeni nu mă privea, gândindu-se ce prietenă groaznică sunt. Jumătatea de oră trecu Într-o clipă. M-am gândit că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
În mașină și că nu intervenise nimic pe drum. Un telefon scurt lui Sammy - stai cuminte, inimă - mi-a confirmat că pregătirile mergeau ca pe roate. Odată ce lista cu ce aveam de făcut a fost completată, am Încercat să-mi cenzurez gândul la răutatea lui Abby. Era sfârșitul după-amiezii și singurul lucru care rămăsese de făcut era, ei bine, absolut nimic. 18 Avionul lui Jay-Z a ajuns nu doar la timp, ci cu câteva minute mai devreme. El a fost politicos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
a luat-o complet razna. Mă uram pentru că gândeam așa, dar pentru mine, asta nu părea să fie o veste bună. —Mulțumesc, Bette. Asta contează mult pentru mine. De-abia așteptam să-ți spun. Înainte să mă gândesc măcar să-mi cenzurez cuvintele, am izbucnit: —Dar ce Înseamnă asta pentru noi? Urmă un moment de tăcere groaznică, copleșitoare și totuși Încă nu Înțelegeam până la capăt. Știam că suntem sortiți să fim Împreună. Obstacolele nu erau insurmontabile, ci doar piloni de susținere pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dintre noi vor avea nume și morminte de eroi, iar cei ce vă vor ucide vor purta nume de trădători și vor fi blestemați din neam în neam” (Corneliu Zelea Codreanu). Suntem urmăriți și azi. Telefoanele se interceptează, corespondența se cenzurează. Legionarii au rămas în raza unei atenții deosebite a S.R.I.-ului, nu mai slăbită în comparație cu cea de ieri a securității, pe care o continuă cu aceiași oameni, deși ei știu că noi nu aspirăm la funcții politice, nu tâlhărim, nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
vă sfătuiesc să vă gândiți la ceva eficace, ceva care-i va dezlega limba domnului Rolff și vă va scuti de o nouă vizită de-a mea - fără colegul meu, care e atât de eficient când vine vorba să mă cenzureze. Nathan Eisler se făcu alb ca varul. Rămase țintuit locului, părând că nu mai e în stare să plângă, să fie șocat sau să se indigneze. Mal se gândi că arăta familiar. După ce-l scrută câteva clipe, își dădu seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
de la toate liceele din țară, cunoscuse o fată dintr-a VI-a de la liceul din Iași, se-ndrăgostise de ea și, la despărțire, cei doi se hotărâseră să-și scrie. Cum nu putea să primească corespondența la internat, căci era cenzurată de Atila, directorul internatului, junele îndrăgostit mă rugase să primesc scrisorile pe adresa mea, ceea ce, bineînțeles, acceptasem cu multă plăcere. Corespondența asta a durat vreme de câteva luni și, cum bine zice înțelepciunea poporului, că "ochii care nu se văd
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Plicul negru Notă asupra edițieitc "Notă asupra ediției" Prima ediție a romanului Plicul negru, sever cenzurată de autoritățile comuniste, a fost publicată în 1986, la Editura Cartea Românească din București. În legătură cu această ediție, se pot consulta recenziile apărute în 1986, înainte de plecarea autorului din țară, în presa literară românească, datorate criticilor Marian Papahagi (Tribuna, 4 sept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
asta, dar am vrut atât de tare să obțin slujba asta... Ce s-a Întâmplat cu mine ? În mod normal, există un fel de filtru intern, care mă Împiedică să spun absolut tot ce gândesc și mă obligă să mă cenzurez. Dar acest filtru a Încetat să funcționeze. E un adevărat șuvoi de informații aleatorii, pe care nu Îl pot opri. Câteodată cred În Dumnezeu, fiindcă, altfel, cum am mai fi aici acum ? Dar, pe urmă, mă gândesc, de ce există războaie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu zeci de amante și 365 de copii avea, se vede, momentele lui de inhibiție, în care se retrăgea în iatac cu pozele porno, cu târfele și nimfomanele, cu Adam și Eva într-o exhibiție sado-maso vegheată de Satan ș.cl. Cenzura din secolul al XVII-lea îi obliga pe artiști să proiecteze scenele în mit, explică profesorul Holler.) Copia mail-ului de la Najlia, ți-am mai povestit de rusoaica mea bașkiră, pe hârtie tare de copiator, mă taie la mână și așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
se ivea din când în când de sub scutul puternicei sale personalitèți, într-un râs, într-un gest, într-un zâmbet, eu pândind cu încordare acest misterios moment când, rar, ea se lèsa în voia feminitèții ei interioare, fèrè s-o cenzureze sau s-o educe, eu strèduindu-mè sè provoc cât mai des acele accese de feminitate care reprezentau, de altfel, tot ceea ce iubeam mai mult la Corina, Cu atat mai mult mi se pare acum fascinant cu cat aceastè femeie care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
scrie tatei, deși de zece luni nu mai venise de la el nici o scrisoare. Firește, nu-i scriam tot ce aș fi vrut. Chiar tata, când a plecat, ne-a atras atenția că, pe vreme de război, scrisorile sunt citite și cenzurate... Dragă tată, noutatea săptămânii este că Walter a intrat În Hitlerjugend. Atât! Nici dacă scrisoarea nu i-ar fi fost adresată Obersturmführer-ului Ralf Döring, rătăcit În nămeții de la Stalingrad, de unde armata noastră trimitea comunicate victorioase, ci avocatului Ralf Döring, plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
astea puteau să mai aștepte. Acum se bucura de felul în care, în mod evident, accidentul îl schimbase pe Nick. Susan vedea acum iubirea din ochii lui, îi simțea îngrijorarea și savura afecțiunea pe care, până atunci, Nick și-o cenzurase în public. — Îmi pare rău că te-am făcut să treci prin asta, a murmurat ea. Cred că a fost un coșmar pentru tine. Mai ales după câte ai îndurat când a murit Caitlin. Nick i-a pus un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
lui Diotallevi? El era obsedat de Plan, iar În Plan introduseserăm atâtea alte componente, rozacruceenii, Sinarhia, Homunculii, Pendulul, Turnul, Druizii, Ennoia... Ennoia... M-am gândit la Lorenza Pellegrini. Am Întins mâna și am Întors cu fața fotografia pe care o cenzurasem. Am Încercat să alung un gând nelalocul lui, amintirea acelei seri În Piemont... Am apropiat fotografia și am citit dedicația. Spunea: „Fiindcă eu sunt cea dintâi și cea de pe urmă. Eu sunt cea onorată și repudiată. Eu sunt prostituata și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]