7,208 matches
-
I-a și a II-a au fost grele pentru mine, un calvar, nu știam să scriu, să fac liniuțe, nu știam lucrurile esențiale. Dar mama fiind educatoare, totuși a mai lucrat cu mine acasă, dar eu nu prea aveam chef să stau să scriu... acasă, mai ales. și când m-am dus, țin minte și acuma, la caligrafie, nu știam nimic, efectiv, și era un caiet «Puișorul Moțat», se chema, și când trebuia să scriu temele, mama mă verifica la
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
știi tu, măi băiete, despre întâia sărutare? Dăruită, pare furată. Și cel care fură, și cel păgubaș, sunt în aceeași măsură fericiți, adică peste măsură... TOBOȘARUL: Eu n-am timp de palavrele voastre. Eu am misie de îndeplinit. Cine are chef să fie ginere de împărat, să poftească! (Iese, urmat de privitori. Rămân în scenă Mama și Ieronim. Se aude vocea Toboșarului, îndepărtându-se: "Să asculte fiecare, / Mic și mare, / Fie prost sau învățat...") MAMA: Ce ai tu de-o vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
vii la de-a gata! Sătulă-s până-n gât de-așa frăție! Că și Ispas, numai să nu-i fie de deochi, pe câtu-i de gros, pe-atâta-i de mototol! Se aude venind, cam de departe, lălăind cu puțintel chef) ISPAS: Hai, lelițo-n deal la vie, Hai, lelițo, haaai! Să culegem razachie, Hai, lelițo haaai... (continuă să se apropie, cântând) DĂNILĂ: Iaca-ia, vorbești de lup, și lupu-i colea! ANISIA (aparte): Doamne doamneeee, ce leliță și ce razachie ți-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
într-adins? DĂNILĂ: Ba nu șuguiesc deloc. Hai, zi odată, da ori ba, că ne-apucă noaptea! ONOFREI (îl pufnește râsul): Apoi dară te văd că ești bun mehenchi! Da' și pe mine pot spune că m-ai nimerit cu chef. Hai, noroc să deie Dumnezeu! Să ai parte de car și eu de boi! DĂNILĂ: Să-i stăpânești sănătos, și eu asemenea carul! Bate palma. Iaca, cela care se uită acuma la noi îi Duman. Celălalt, dinspre brazdă Tălășman. Îs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ele de s-o duce vestea! DĂNILĂ: Bre, da' cilibiu mai ești! Ce să-ți mai dau adaos? Dacă n-aș fi grăbit, pe capra asta pot lua zece gânsaci, și-mi mai rămâne și dobândă destulă să trag un chef. Da' mi-i lehamite să mă mai duc pân'la iarmaroc. Așa că nu te mai pune de pricină, și bate ici palma. CÂRLIG: Păi ai noroc de ce știu eu... Eu îs meșter cimpoier. Și m-ai nimerit când aveam mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
l-oi vedea în cratiță, nu-ncape în punga asta bănetul ce trebuie să-l risipesc. Poate mai ai dumneata pe-acasă o traistă, să pun în ea francii care dau pe de lături! Eu zic așa: trage folos din cheful meu căt mai ai timp, și ia punga. S-ar putea, peste o minută, să mă răzgăndesc. Așa să am eu noroc de mușterii mai buni ca dumneata! DĂNILĂ: I-auzi vorbă! Adă punga-ncoa, jupâne, și ține gânsacul. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
melodie săltăreață, cântată cam scârțâit la vioară) Ei, am sau n-am dreptate? Aista-i Pâșpâlică, scripcarul, aista simte peste trei hotare unde-i rost de-oleacă de petrecere. Să știți că mi-a venit, așa, o vitejie și-un chef, ș-aș pofti să-ntindem masă mare, să-i văd și eu pe toți ai mei mâncând pe săturate. (intră țiganul cu vioara. Vorbește cu accent puternic țigănesc) Ai venit, Pâșpâlică? PÂȘPÂLICĂ (se oprește din cântat): Am, ține-te-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
râvnă, uită câteodată acei soli pentru care treabă au ajuns, de fapt, acolo, așa că trebuie trimiși a doua oară. PRICINĂ: Îi trimitem, îi trimitem, sfetnice, că pentru noi îi trimitem, nu pentru alții. Și te sfătuiesc să nu-mi strici cheful, pentru că, știi tu... odată mă mut în jâlțul cel negru și chem gâdea! LINGUȘITORUL: Măria Ta, domnița Liana a rămas uitată și-ntristată și așteaptă să-ți întorci ochii către dânsa. PRICINĂ: N-o uităm, sfetnice al doilea, n-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
porumb, apoi boabe de fasole. Așază tabla pe bancă, se așază și el, călare. Potrivește boabele.) Hai, Sisoe, nu mai sta popândău! SISOE (se așază de cealaltă parte a tablei): Eu, frate Habacuc, drept să-ți spun, nu prea am chef de joc. Țintarul, pentru mine, e joc de migală, și mai bine mă las păgubaș. HABACUC: Da' unde s-a mai aflat una ca asta, Sisoe? Te-ai așezat, joacă! Zi mai repede: porumb ori fasole? SISOE (cu lehamite): Porumb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o ia razna cu minunile, că de la un loc încolo bărbatu-i tot bărbat, cât ar fi el de sfânt, și tu rămâi cu inima fripta. Ehe... (toate babele, în cor, oftează) Ehe... (De afară intră Jandarmul Dumitraș. Pare cu chef. În urma lui vin popa Niță și dascălul Pitac. Babele tac, suspicioase.) DUMITRAȘ: Aici stă popa care face minuni? (babele dau din cap afirmativ) BABA LUȚA: Aici. Da' ce-ai cu el? DUMITRAȘ: Nimica alta decât mi-a venit poftă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
că mă laud, dar aveam un tricou negru foarte mișto pe care scria „Ensemble batissons votre quotidien“. Maică-mea e profesoară de franceză și ar fi trebuit să știu să traduc. Nu știu. Și nici într-un dicționar nu am chef să mă uit. Oricum, cele mai reușite chestii dintr-o limbă sunt intraductibile. Uite, mai zilele trecute discutam cu cineva despre un vers al lui Jimi Hendrix. „Communication is coming on strong.” Nici pe ăsta nu știu să-l traduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
că nu-ți șade bine. Da’ nu mi-ai spus dacă îl găsesc pe Ștrul la prăvălie. Îl găsești, că abia s-o întors de pe drumuri, unde o fost după afaceri. Mă bucur că te-am găsit sănătos și cu chef de șagă, jupâne. Parcă dacă n-aș avea chef de șagă nu-s tot eu, Froim hangiul, și dumneata nu trebuie să te bucuri că mă vezi? Ai dreptate, jupâne. Acuma trebuie să plec, ca să mă întorc repede acasă, pentru că
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
spus dacă îl găsesc pe Ștrul la prăvălie. Îl găsești, că abia s-o întors de pe drumuri, unde o fost după afaceri. Mă bucur că te-am găsit sănătos și cu chef de șagă, jupâne. Parcă dacă n-aș avea chef de șagă nu-s tot eu, Froim hangiul, și dumneata nu trebuie să te bucuri că mă vezi? Ai dreptate, jupâne. Acuma trebuie să plec, ca să mă întorc repede acasă, pentru că se înmoaie prea tare omătul. Jupâne, pune un băiat
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
începând de la Adam și Eva? Iaca am ajuns în anul 7447, din care, dacă luăm 5508, găsim taman anul în care ne aflăm de la nașterea lui Hristos încoace. Adică taman 1939”. Uite așa o ținea de fiecare dată când avea chef de vorbă... Dumnezeu să-l hodinească. Și acum, ar trebui să ne facem nevăzuți, Petrache! a sfârșit vorba Costăchel. Mai stați. De ce vă grăbiți? a intervenit învățătoarea. Apoi eu i-am promis Măriucăi că mergem și pe la tata-socru și nu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ai umblat. Ia descarcă traista! Ho, șatră! Lasă-mă să-mi prind sufletul și ți oi povesti și toaca-n cer... După ce și-au pus burțile la cale, s-au așezat la gura sobei. Vinul aburind gustat gospodărește le dădea chef de vorbă... Strașnic om, căpitanul cela. Se vede treaba că o mâncat pâine de tranșeu - a apreciat Petrache atitudinea căpitanului de la comisariat. Cred că ai băgat de seamă ce înseamnă sluga rușilor. Dacă era după majurul cela burduhos, mă mânca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
șagă. Da’ de povestit, canci. Ai lăsat povestea la jumătate. Ce jumătate? N ai povestit nici un sfert. Așa că fă bine și deseară încolonarea și direcția casa inginerului Cicoare, înainte marș! Nu mai ai nici o pricină să spui că nu ai chef de vorbă... Ai scăpat de comisariat. Ai scăpat de tovarășul Leucătov - dragul tău prieten. Ce te mai frământă? Nu mă mai frământă nimic, Petrache. Numai că, vezi tu? Unde mergi și orice cauți dai peste câte un tovarăș majur, milițian
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
în trupeți. Unii au reușit. Alții... Se vedea de la o poștă că sunt ofițeri get-beget. Rușii i au ghicit și i-au scos din coloană... Didina, atentă, a intervenit îndemnând mesenii să nu uite de bunătățile din fața lor. Costăchel, cu chef de vorbă ca niciodată, a reluat firul povestirii: Din prima zi a început nenorocirea. Marșuri forțate - zi și noapte - fără apă și hrană... De rămâneai în urmă te aștepta glonțul... „Unde-i colonelul Brad Filip” - mă tot întrebam. Și marșul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
și surori, și a contravizitei de la ora cinci după amiază, în restul zilei domina urâtul și pustiul. Simona avea câteva cărți, dar le citise deja. Dacă întâmplător ar mai fi avut și alte cărți noi, nu ar fi avut nici un chef de lectură. Timpul curgea leneș, de parcă ar fi fost și el bolnav. Nimic interesant. Își irosea toată ziua privind pe fereastra ce dădea spre un deal împânzit de blocuri-cazarmă, fără balcoane, în care nu putea să vadă decât petece de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
murise. Nefericita întâmplare se petrecuse în sfârșitul de săptămână, ce tocmai trecuse atunci, iar Adriana se pare că aflase știrea ultima. Este de înțeles, vestea aceasta teribilă o tulburase adânc și o mâhnise până peste marginile mâhnirii, răpindu-i tot cheful de muncă, cu care venise, în acea dimineață, la slujbă. Toată ziua, ea nu-și putu vedea deloc de treabă, ci fu abătută și distrasă de la lucrul ei, căci, în mintea sa, se învârteau tot felul de idei neobișnuite și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
au Început să-și amintească de vremurile bune, din tinerețe. Ce să spun de tanti Antoneta?! Nici ea nu prea refuza băutura. În ultimii ani, după ce i-a murit bărbatul, a Început să lase lucrurile de izbeliște și când avea chef de un păhărel, mai făcea câte o vizită la o vecină. Pe vremea colectivizării a fost șefă de echipă și cea mai destoinică femeie. Era o fire energică și nu se dădea În lături de la nicio muncă. Avea o vorbă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
și privea la maică-sa care cosea. Cosea o rochiță pentru ea. Se gândi la rochiță până adormise. Încă de aseară, maica-sa îi spuse că a doua zi, cu ajutorul Domnului, pâna la amiază, rochița va fi gata. Nu avea chef să plece nicăieri, cum o făcea de obicei, ardea de nerăbdare să-și vadă rochița gata, să o îmbrace și să o arate vecinelor care, credea ea, se vor bucura pentru ea. Maică-sa nu avea mașină de cusut, cosea
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
La prânz a pornit cu fratele ei să ducă rufele la râu, să le limpezească. Amețea, o durea îngrozitor capul. Se va odihni pe urmă. Fratele ei a prins de rude aproape de ciubăr, să-i fie mai ușor, dar avea chef de joacă. O împingea înainte, o trăgea înapoi. Simțea cum i se urcă mațele în gât. Ulița cobora pieziș, pietrele spălate de ploaie alunecau sub tălpile ei. Fratele ei continua să o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care ți-ai fi dat viața". Într-o zi pe la trei după-masă sosește o delegație de nouă persoane. Aveam o problemă. Ce fac cu cel neîmperecheat mă întrebam în sinea mea. Mă culcasem deja cu șeful hotelului, nu mai aveam chef și de un boșorog din CC. Îmi fac cruce și zic: "Am să ies și din asta!" De regulă, delegația era întâmpinată de șeful taberei, care era subsemnata, șeful hotelului care era omul meu din pat și șeful restaurantului, care
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
îi luase Dumnezeu mințile, o clipă s-a gândit că poate Alex nu ar fi vrut să fie întrerupți din plimbare, se înțelegeau perfect, gândurile lor păreau gemene, uneori au constatat că seamănă foarte mult, și ea ar fi avut chef de o plimbare până târziu în noapte, dar gândul ei se oprea undeva într-un pat, atunci a tresărit, s-a uitat la cei doi, Zinzin topită de dragoste, Alex indiferent, ba chiar absent de parcă ar fi băut trei doze
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în camera lui în timp ce părinții merseră în dormitor și-și continuară preocupările intrate în obișnuință: Alex citirea presei iar Ina răsfoirea unui roman început de câteva săptămâni pe care, după ce trecu absentă peste câteva pagini, îl abandonă. Nu avea nici un chef de lectură. Gândurile îi alergară din nou la spusele Olgăi, acolo, în spital. Reluă cartea, dar nu se putea concentra, pierdea mereu șirul rândurilor. Puse volumul pe noptieră și cu ochii țintă în tavan începu să mediteze privitor la situația
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]