2,837 matches
-
toate riscurile, continuau să ajute locurile sfinte ale ortodoxiei. Un moment important în acest sens se va derula în timpul lui Ioan Gheorghe Caradja Vodă (1812 - 1818). În urma unui cutremur devastator care are loc în 1802, biserica și întregul corp de chilii sunt distruse. Pentru a le repara egumenul Visarion se împrumută de bani cu o dobândă destul de mare și nu reușește să mai plătească. În 1815 vin creditorii care obligă mănăstirea să plătească. Neavând de unde să acopere datoria, aceștia se duc
Mănăstirea Cotroceni () [Corola-website/Science/307735_a_309064]
-
cu o înălțime de 6 m, are formă octogonală neregulată. Este făcut din piatră și cărămidă arsă, fiind prevăzut cu metereze pentru tragere. Sub aceste metereze încă se mai pot observa urmele unui drum de strajă de lemn, astăzi dispărut. Chiliile și clădirile anexe erau situat pe latura de vest a incintei, astăzi fiind dispărute în întregime, locul existenței lor fiind marcat cu ocazia lucrărilor de restaurare terminate în 1963. Lucrările de construcție au început la o dată anterioară celei de 27
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
al XIX-lea, bisericii redându-i-se aspectul inițial. După instaurarea republicii, are loc cea mai mare campanie de restaurare și recondiționare a ansamblului arhitectonic între anii 1955-1960, refăcându-se turlele de piatră, dărâmându-se ce a mai rămas din chiliile mai noi și marcându-se cele vechi etc. Cu această ocazie biserica este închisă pentru slujbe și, împreună cu tot complexul, este transformată în muzeu de istorie și artă medievală. La 23 aprilie 1961 izbucnește un incendiu de proporțiii, necesitând o
Mănăstirea Brebu () [Corola-website/Science/298849_a_300178]
-
de capelă. În anul 1910 în apropierea cimitirului mănăstirii s-a ridicat un corp de case cu 20 de camere, dar în anul 1914, în urma unui mare incendiu, este distrus tot corpul de case ctitoricești unde se aflau 30 de chilii, stăreția și un frumos salon oriental, cu această ocazie dispărând și o bună parte din arhiva mănăstirii. În timpul primului război mondial, mănăstirea a suferit de pe urma trupelor germane de ocupație, care au luat, printre altele, și cele două clopote ale mănăstirii
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
în frescă și ceramică, executată în stil neobizantin de către pictorul "Gh. Popescu". Din toamna anului 1953 și până în vara anului 1958, cu fonduri puse la dispoziție de către Sfânta Arhiepiscopie a Bucureștilor s-a restaurat tot așezământul mănăstiresc. Cu această ocazie, chiliile din jurul bisericii s-au rezidit în formă de cetate, s-au refăcut clopotnițele, atelierele precum și zidul împrejmuitor al mănăstirii. Între anii 1976-1986 s-au făcut reparații generale și s-a pictat biserica mică din cimitir, s-a reconstruit o parte
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
a restaurat catapeteasma atât lemnul cât și icoanele de către pictorița "Elena Constantin", s-au schimbat geamurile, s-a refăcut pardoseala și s-a învelit biserica din nou. De asemenea s-a înlocuit tabla și s-au învelit din nou majoritatea chiliilor din mănăstire. În Mănăstirea Samurcășești, din ordinul Ministerului Cultelor, a funcționat între anii 1864-1876 o școală primară atât pentru copiii din sat cât și pentru fetițele orfane crescute în mănăstire. Învățătoare a fost maica Sofia Heliade Rădulescu, care a fost
Mănăstirea Samurcășești () [Corola-website/Science/312512_a_313841]
-
începutul anului 1672, Șerban Cantacuzino, viitorul domn al Țării Românești (1678-1688), a fugit în Moldova și s-a ascuns la mănăstirea Hangu după revenirea pe tron a lui Grigore I Ghica (1660-1664, 1672-1673). De acolo el a trecut în Transilvania. Chiliile mănăstirești au ars într-un incendiu, iar peste ruinele lor Alexandru Ruset, fiul domnitorului Antonie Vodă Ruset (1675-1678) și ginerele hatmanului Gheorghe Coci, a construit pe la anul 1676 un zid de incintă. Deasupra porții de intrare în incintă a fost
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
Sankt Petersburg. Ei au făcut cheltuieli mari care i-au adus mai târziu la ruină. Au construit un turn pătrat în colțul nord-vestic al incintei (într-un inventar al schitului din 1838 nu sunt menționate decât cele două turnuri rotunde). Chiliile călugărești au fost transformate în locuințe pentru slujitorii boierești, s-au construit noi anexe gospodărești și s-a întărit zidul de incintă. Hangu a devenit un loc de popas pentru multe personalități marcante ale epocii precum scriitorul și publicistul german
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
dimineața către schitul Hangului, care "„era întărit cu ziduri nalte și cu patru turnuri ridicate pe la unghiuri. Unul din aceste turnuri, sub care se deschidea poarta, servea de clopotniță. Înlăuntrul zidurilor se găsea o biserică mică de piatră și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
și câteva chilii prin care șuiera vântul pustietății. Iarba crescuse mare în ogradă și acoperise lespezile mormintelor de pemprejurul bisericii; câteva cruci de lemn zăceau răsturnate, prin buruieni, ca o tristă mărturie de părăsire”". Femeile s-au adăpostit într-o chilie, iar bărbații s-au pregătit pentru apărarea fortificației. Câte opt pușcași au fost așezați în fiecare turn, iar o gloată de țărani au fost postați împrejurul schitului. Un preot de la Schitul Durău a deschis biserica și a ținut în acea
Palatul Cnejilor () [Corola-website/Science/327536_a_328865]
-
ample lucrări de refacere. În 1875, Titu Maiorescu, în acea vreme ministru al cultelor, hotărăște dărâmarea unei părți însemnate din mănăstire - ca și a altor incinte mânăstirești și hanuri din București -, considerate clădiri insalubre. Biserică, turnul-clopotniță și o parte din chilii vor rămâne totuși nedemolate. Dacă în perioada 1839-1847 la Radu Vodă va funcționa Seminarul Mitropoliei, iar mai tarziu, pentru o scurtă perioadă, Liceul Francez, la începuturile perioadei comuniste va funcționa aici o școală de cadre de partid. Clădirile Seminarului Teologic
Mănăstirea Radu Vodă () [Corola-website/Science/309334_a_310663]
-
câțiva ortodocși americani au creat din nimic o mănăstire tipică, asemănătoare celor din primele veacuri. Un generator asigura curent electric pentru tiparnița. Nu există telefon, fie el fix ori mobil, nu există radio ori televizor sau altceva de acest fel. Chiliile sunt de mici dimensiuni, sărăcăcios mobilate. Destinația lor este destul de strictă: Pravila (rugăciunea), studiul și, puținele ore de somn. În rest activitatea se desfășoară la muncă în cadrul mănăstirii sau la slujba, în biserică. Carnea este interzisă total, peștele fiind singura
Seraphim Rose () [Corola-website/Science/302541_a_303870]
-
din jurul Iașului dar și dincolo de Prut până la secularizarea averilor mănăstirești realizată de Alexandru Ioan Cuza când, datorită reducerii averilor mănăstirii, o părăsesc. Biserica mănăstirii s-a transformat în biserică parohială, devenind o filială a bisericii Sfântul Sava, iar în fostele chilii s-au instalat Reuniunea Femeilor Române precum și Școala de Croitorie și Albituri, prima școală de menaj destinată fetelor provenite din familii cu greutăți financiare. Afectată de cutremurul din 1802, deși a fost renovată la 1840-1841, biserica s-a degradat treptat
Mănăstirea Dancu din Iași () [Corola-website/Science/330436_a_331765]
-
sunt ortodocși (98,09%). Pentru 1,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta denumirea de "Mățău", făcea parte din plasa Dâmbovița a județului Muscel și era formată din satele Mățău, Călulești, Chiliile, Cocenești și Suslănești, având în total 1194 de locuitori. În comună existau o școală mixtă cu 60 de elevi și 4 biserici. Anuarul Socec din 1925 consemnează comuna în aceeași plasă, având 2495 de locuitori în satele Mățău și Suslănești
Comuna Mioarele, Argeș () [Corola-website/Science/300632_a_301961]
-
prin partea de est în curtea cetății. Aceste porți se află la Muzeul de Istorie al orașului Buzău. După felul cum au fost făcute se crede că datează de la începutul secolului XVII. Din camerele care au fost deasupra beciurilor, din chiliile călugărilor , nu se mai păstrează nimic. aici, la Bradu, a funcționat școala din anul 1872 până în anul 1910, când se mută în localul ei de la Hales. Tot aici a funcționat și primăria până în anul 1905, când s-a mutat într-
Fosta Mănăstire Bradu () [Corola-website/Science/312336_a_313665]
-
est a primului nivel, la sfârșitul culoarului de la intrare în hol aflându-se un perete săpat în stâncă, asemănat cu stilul din peșteră. În partea stângă, imediat după scări se află un coridor care duce spre bucătărie și către 6 chilii vechi, săpate în stâncă, locuite de vechii călugări. Capelă, a fost situată în centrul și în partea de vest a dealului din stâncă. Mănăstirea Aladzha este decorată cu fresce religioase, dar din păcate, cele mai multe dintre ele s-au degradat cu
Mănăstirea Aladja () [Corola-website/Science/312099_a_313428]
-
biserici sub pădure, pe pământul unde astăzi locuiește familia Pomohaci Gheorghe. A doua biserică a fost lângă casă parohială existentă, iar a treia este cea actuală. Din spusele bătrânilor se crede că ar fi fost o așezare pe locul numit „ Chilia arsă” în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arșița, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări. În timpul boierului Stârcea au fost aduși
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
biserică a fost lângă casă parohială existentă, iar a treia este cea actuală. Din spusele bătrânilor se crede că ar fi fost o așezare pe locul numit „ Chilia arsă” în pădure, sau probabil un călugăr ar fi avut acolo o chilie care din motive necunoscute ar fi ars. Astăzi, în acest loc numit Arșița, locuitorii comunei au ridicat un Schit de călugări. În timpul boierului Stârcea au fost aduși de către arendașii moșiei oameni din Ardeal pentru muncă, care erau agricultori și crescători
Comuna Valea Moldovei, Suceava () [Corola-website/Science/302009_a_303338]
-
Eustratie Dabija și Miron Costin (urmaș al ctitorului prin căsătoria cu Elena, nepoata lui Teodor Movilă) au închinat Teodorenii către Mănăstirea Sfântul Pavel de la Muntele Athos, aici instalându-se călugări greci. Biserica a fost devastată în timpul războiului ruso-turc din 1769-1774, chiliile au fost arse și zidurile prăbușite. În anul 1785 s-au efectuat lucrări de reparație a lăcașului de cult, sub îngrijirea egumenului Anania, mitropolit al Sevastiei. Cu acest prilej, au fost refăcute zugrăvelile și iconostasul de către zugravul grec Veniamin din
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
din 1863 a dus la deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Mănăstirea Teodoreni s-a desființat. Biserica mănăstirii a devenit biserică parohială a satului. Pe rând, proprietățile fostei mănăstiri au fost cedate către diverse instituții. În perioada primului război mondial, chiliile din curtea bisericii au fost folosite pe post de cazarmă de către armata austriacă, ele fiind distruse de incendiul devastator din 11 septembrie 1917. Din întregul ansamblu al mănăstirii au rămas doar biserica și turnul-clopotniță. După cum se precizează în ""Anuarul Mitropoliei
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
S-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1986 și 1993. În anul 1992, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Teodoreni, de această dată cu obște de maici. A fost construită o clădire din zid pentru chilii, bucătarie, trapeză, stăreție, magazii și beciuri. Maicile desfășoară aici activități de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor și cărților religioase. Intrarea în complexul mănăstiresc se face pe sub turnul clopotniței. Acesta datează din aceeași perioadă cu biserica, având un plan de construcție
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
fereastră în față si alta pe dreapta. Naosul este luminat de câte o fereastră pe fiecare parte, pronaosul de doua fereastre pe dreapta și una pe stânga. În curtea mănăstirii alături de biserica propriuzisă se mai găsesc un paraclis, o clopotniță, chilii, diverse locații gospodărești, și un mic iaz amenajat. Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe - după unele date - din anul 1707, printr-un lăcaș monahal aflat în "Fundul Găvanului" între două izvoare în punctul numit "„La Lăstuni”". Terenul
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
mare datat inițial 1792 - spart - a fost returnat în anul 1988 la Râmnicu Sărat. În 1990 a fost reactivată ca și mănăstire de călugări, redevenind în 2007 de maici. Biserica veche este declarată monument istoric tot în 1990. Se construiesc chilii, trapeză, bucătărie și un un paraclis cu hramul "Sfânta Cuvioasă Parascheva". Pe lângă mănăstire se dezvoltă activitatea școlară, astfel că anul 1793 aceasta avea pe Ieromonahul Vissarion ca și copist. În timpul Revoluției de la 1821 a lui Tudor Vladimirescu boierii buzoieni și
Mănăstirea Găvanu () [Corola-website/Science/312440_a_313769]
-
creându-se totodată relații de comuniune cu poporul sârb vecin și astfel având loc un bogat schimb de experiențe culturale și ecleziastice. Din întregul schit s-au păstrat doar stăreția, devenită după secularizare casa preotului și biserica devenită de mir. Chiliile de zid ce ocupau partea dinspre deal a incintei mănăstirii s-au dărâmat cu timpul. La anul 1890 se locuia încă în ele. În ședința Sinodului Mitropolitan a Mitropoliei Olteniei din data de 29 ianuarie 2008 s-a aprobat reînființarea
Mănăstirea Baia de Aramă () [Corola-website/Science/330146_a_331475]
-
și a boierului Aga Filisteanu era muncit în devălmășie de locuitori. Demn de subliniat este faptul că pe teritoriul actual al comunei se găseau în trecut moșiile care au fost secularizate, ale mănăstirilor Crasna și Tismana ce aveau pe aici chilii pentru slujitorii mânăstirești. Ulterior satele alcătuite pe fostele moșii au purtat chiar numele care atestă fosta proprietate. Astfel satul Chilia se numește așa pentru că s-a creat în locul unde altădată se aflau chiliile cu o singura odaie a călugărilor iar
Comuna Devesel, Mehedinți () [Corola-website/Science/301603_a_302932]