KorAP: Find »[drukola/base=chinui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...37 38 39 ...292 >

7,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290

mitocană, a unei femei. Doamna Popescu, am presupus. Țipa la cineva. - Domnul Popescu? l-am întrebat pe cel pe care îl aveam în față. - Da. Ce e? - Am venit să vă comunic ca l-am văzut astăzi pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și vreau să vă rog să vorbiți cu el și să îi explicați că nu este etic să... - Du-te domne de-aici! a țipat omul la mine. - Mda, bine, mă duc, am zis întorcându-ma către lift

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
după cum trăda inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a zis zâmbind. Cu ce te pot ajuta? - Bună ziua, domnule profesor Popescu. Mă scuzați că vă deranjez... - Nu face nimic... - Dar am venit aici pentru că azi, întâmplător, l-am observat pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și mă gândeam că poate ați putea fi atât de drăguț încât să-i explicați că acest comportament este, din păcate, absolut greșit. - Chiar este? a întrebat retoric Popescu. Dar intră, să stăm de vorbă. Am intrat. Popescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
am cum să intervin. Pot doar să îi spun ce se va întâmpla sau ce se întâmplă, dar nu îl pot opri. - Hm, da, am zis încurcat. Bine, dar dacă el știe deja că pe animale le doare și le chinuie din răutate? - În viziunea mea despre lume nu există răutate, exista doar cunoștință și necunoștință. - Da, am zis ridicându-mă, cred că înțeleg. Oricum, trebuie să plec. Popescu mă conduse la uță. - Sper că fiului dumneavoastră nu îi va trece

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
mea despre lume nu există răutate, exista doar cunoștință și necunoștință. - Da, am zis ridicându-mă, cred că înțeleg. Oricum, trebuie să plec. Popescu mă conduse la uță. - Sper că fiului dumneavoastră nu îi va trece niciodată prin cap să chinuie un tigru, i-am spus în loc de rămas-bun ciudatului profesor de filosofie. Mai rămăsese un Popescu. Un ultim hol de bloc, acesta mirosind a hoit de cioară. Nici un lift, deoarece ultimul Popescu locuia la parter. Am sunat la ușă. Apartamentul unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
aș dori să vorbesc cu dumneavoastră. - Da, desigur, intrați. Am intrat. Apartamentul era mobilat de mântuială, pereții era cojiți, era clar că femeia nu avea prea mulți bani. - Este vorba despre băiatul dumneavoastră. - Da? Ce-a mai făcut? - Păi, a chinuit un pisoi împreună cu alți băieți și vreau să vă rog să stați de vorbă cu el pe tema asta. Știți, mie-mi plac animalele, și mai ales pisicile - de fapt, numai pisicile -, și m-a întristat să văd niște copii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250

și imposibilitatea de a răspunde. În fiecare dimineață, înainte de ora de curs, fac jogging timp de un ceas, adică îmi pun treningul și alerg, căci simt nevoia să mă mișc: doctorii mi-au recomandat mișcare ca să combat obezitatea care mă chinuie, și ca să-mi descarc nervii. Aici, în timpul zilei, dacă nu te duci în campus, la bibliotecă, să asculți cursurile colegilor, sau la cafeneaua Universității, n-ai unde să mergi; deci, singurul lucru de făcut e să te apuci de alergat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
operație plină de implicații, căci echivalează cu a vă considera un unic subiect. Spun voi, amestec cam greu de diferențiat sub cearșaful mototolit. Poate că după asta veți lua-o fiecare pe altă cale și povestirea va trebui să se chinuie iarăși să manevreze în mod alternativ schimbătorul de viteză al lui „tu“ feminin și „tu“ masculin; dar acum, dat fiind că pielea trupurilor voastre încearcă să găsească alipirea cea mai bogată în senzații, să transmită și să primească vibrații și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
celălalt e un scriitor chinuit. Scriitorul chinuit îl privește pe scriitorul productiv umplând foile cu rânduri uniforme; manuscrisul crește într-un teanc de foi ordonate. În curând, cartea va fi terminată: un nou roman de succes, firește - se gândește scriitorul chinuit cu oarecare dispreț, dar și cu invidie. Îl consideră pe scriitorul productiv nimic mai mult decât un artizan abil, capabil să producă romane făcute în serie pentru a răspunde gustului publicului; dar nu-și poate reprima o puternică senzație de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
schimb, amintindu-și operele scriitorului chinuit, le găsește acum extrem de frumoase și abia așteaptă să citească noul lui roman. Dar găsește ceva complet diferit de ceea ce se aștepta și-l dă naibii și pe el. Sau: Idem, înlocuind „productiv“ cu „chinuit“ și „chinuit“ cu „productiv“. Sau: Tânăra femeie era etc. etc. pasionată de scriitorul productiv și-l detesta pe cel chinuit. Citind noul roman al productivului nu-și dă seama că ceva s-a schimbat; îi place, fără să se entuziasmeze

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-și operele scriitorului chinuit, le găsește acum extrem de frumoase și abia așteaptă să citească noul lui roman. Dar găsește ceva complet diferit de ceea ce se aștepta și-l dă naibii și pe el. Sau: Idem, înlocuind „productiv“ cu „chinuit“ și „chinuit“ cu „productiv“. Sau: Tânăra femeie era etc. etc. pasionată de scriitorul productiv și-l detesta pe cel chinuit. Citind noul roman al productivului nu-și dă seama că ceva s-a schimbat; îi place, fără să se entuziasmeze în mod

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Îți închipui că fiecare din călători, sau toți, citesc unul dintre romanele pe care tu a trebuit să le întrerupi, ba chiar că toate acele romane se află acolo în compartiment, tradus într-o limbă ce-ți este necunoscută. Te chinui să citești ce e scris pe spatele volumelor legate, deși știi că este inutil, căci scrierea este indescifrabilă pentru tine. Un călător iese pe coridor și-și lasă volumul ca semn că locul este ocupat, cu un semn de carte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
puțină transparență: apare o figură de femeie într-un nor de blănuri. — Ludmila... - o strigi. Ludmila, cartea - încerci să-i spui, mai mult cu gesturi decât cu glas - cartea pe care o cauți, am găsit-o, e aici... și te chinui să lași geamul în jos, ca să i-o strecori printre țurțurii de gheață ce acoperă trenul cu o crustă groasă. — Cartea pe care o caut, spune figura estompată care întinde și ea un volum similar cu al tău, e cea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364

afară, spuse el. Ați parcat mașina sub copacul acela. Domnul J.L.B. Matekoni știa că avea dreptate. Bărbatul vorbea o setswana corectă, dar accentul lui îi confirma semnele vizibile de la o poștă. În spatele vocalelor, se simțeau plescăiturile și șuierăturile care se chinuiau să iasă la suprafață. Era o limbă ciudată, limba san, care aducea mai mult cu sunetele scoase de păsări în copaci decât cu graiul uman. Se prezentă așa cum se cuvenea, apoi se întoarse spre Mma Ramotswe. — Doamna aceasta este logodnica

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
ați găsit încă un răspuns, zise Mma Makutsi. Noaptea e un sfetnic prost când vine vorba de întrebări fără răspuns. Domnul Badule se uită la ea. — Ai dreptate, sora mea. Nimic nu-i mai rău decât o întrebare care te chinuiește noaptea. Făcu o pauză și un moment nimeni nu zise nimic. Apoi Mma Ramotswe rupse tăcerea. — Ce-ar fi dacă ne-ați spune câte ceva despre dumneavoastră, Rra? Apoi, ceva mai încolo, ne putem întoarce la întrebarea asta care vă tulbură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
orice lucru neobișnuit îi putea declanșa o migrenă. Procesul fratelui ei, de exemplu, fusese pentru ea o perioadă plină de dureri de cap și, în fiecare lună când mergea să-l viziteze la închisoarea de lângă supermarketul indian, simțea că o chinuie o migrenă chiar înainte să se pună la coada lungă a rudelor care așteptau să intre în vizită. Fratele ei fusese implicat în furturi de mașini și, deși ea depusese mărturie în favoarea lui, afirmând sub jurământ că asistase la o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
promit - și cuvântul meu are valoare, Rra - vă promit că nu veți mai auzi nimic despre Angel și prietena ei. Ranta respira neregulat; gâfâieli scurte, ca ale unei persoane cu căile respiratorii atinse de o boală - ca și cum s-ar fi chinuit să respire. Nu l-am ucis, exclamă e. Nu l-am ucis. — Acum spuneți adevărul, zise Mma Ramotswe. Îmi dau seama. Dar trebuie să-mi povestiți ce s-a întâmplat și unde se află cadavrul. Asta vreau să știu. — O să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312

aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau să-noate până la mal, se agățau de buruieni și de rădăcini. Acum nu știu ce mi-a venit să-mi amintesc de mâțe înecate și de taică-meu, ca toți intelectualii care-și explică viața prin traumele copilăriei. Ca să spun drept, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
sintetic, pe creștetul lu’ Ceaunu’. - Și, băi, și... și...și-ai cu mini... Modelul se dezvăluie în toată splendoarea și-și oferă cu generozitate bustul și coapsele pentru experiment. Tavi parcă înoată pe valurile Dunării, matelot inspirat, și nu-l chinuiește deloc angoasa cărnii albe. Întinde brațele, se sprijină de umerii de halterofil ai întrupării de lângă el, artiștii încep să chiuie și, îmbiați de formele îmbelșugate, se avântă în cucerirea spațiului și a curburilor generoase. - Nu merge, nu pot să scriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
a mai rămas, ce-a fost de furat s-a furat de mult. Printre fiare a răsărit o cucută sănătoasă, iar brusturii își întind frunzele mustind de sevă. Mă obișnuiesc cu penumbra din interior. Cocoțat pe-o scară, Adrian se chinuiește să schimbe un bec. A desfăcut două șuruburi de la aplică și-acum lucrează la celelalte. - Salut... S-a înțepenit... Vino aici, ține astea... Le deșurubează până la urmă și pe celelalte cu briceagul și, când scoate globul verde-cenușiu, ne cad în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
vreo două ori cât a fost paralizată, a adus-o în brațe o babă cu nasul mâncat, mai avea doar un ciot sub ochii porcini, care și ea stătea acolo, i-am dat lapte cu griș cu biberonul, m-am chinuit s-o sprijin de barele pătuțului de metal, n-am înțeles de ce trebuie să rămână acolo. Se părea că eu am să mă curăț, eram vânăt și mă zgâlțâiau convulsiile, temperatura nu scădea, horcăiam ca pentru sfârșit, mă scuturam de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
băiatul mortului, privește în gol, ca soldatul înainte de începerea marșului. Nu e așa de greu și nici cimitirul nu e chiar atât de mare. Așteptăm să iasă băiatul în trening care duce crucea și preotul cu țârcovnicul și ne pornim, chinuindu-ne să respectăm cadența. Ne oprim cam o dată la cincizeci de metri, se aruncă mărunțiș, cerșetorii se bat pe el, se trec pe sub mort podurile. Lăsăm coșciugul, îl ridicăm, la naiba, a început să mă doară iar spatele. Am intrat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
ăla, l-a întors, l-a sucit, dar n-a mai putut să-i facă nimic, îi dăduse cineva carne cu șoricioaică, cred că-i aruncase după poartă, că de intrat n-ar fi avut curaj, și degeaba s-au chinuit să-l facă s-o dea afară. Petrache n-a vrut să-l lase-acolo, l-a pus înapoi în geantă, să-l îngroape în fundul curții și, pe drum, s-a oprit la Ghiocel să dea ceva pe gât. - Era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334

ploaie cînd rezervoarele lui rudimentare dădeau pe-afară de pline ce erau. O lună imensă Îl luminase, Împrumutînd de la mare și de la stîncile umede reflexe argintii, și, sub strălucirea ei aproape diurnă, se dedicase trup și suflet tot mai complicatelor ritualuri, chinuind bietul animal, Îmbătîndu-se cu rachiu de cactus și blestemînd ca un posedat cînd vedea că broasca nu suferea, deși el o străpungea cu cuțitul și o tăia În bucăți. CÎnd, În cele din urmă, Îi retezase dintr-o singură lovitură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
legănat și umilit, pe cărarea Întortocheată care șerpuia printre stînci, pîlcuri dese de cactuși Înalți și tufișuri Încîlcite, pînă la plaja albă din golful liniștit. Două baleniere lungi și elegante erau ancorate la țărm și vreo douăzeci de bărbați se chinuiau să le Încarce cu broaște-țestoase greoaie, sub privirea atentă a altor trei, care, la adăpost sub o copertină din trestii și foaie de cort, țineau socoteala animalelor Îmbarcate. - Mii de tunete! exclamă cel mai În vîrstă dintre ei, un omuleț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
făcut voi să simt de-a lungul acestor ani - o viață Întreagă -, nu o poate exprima nimeni, În nici un fel, spuse Oberlus dînd din cap cu un gest pesimist, căută pipa și scăpără cremenele pentru a o aprinde. S-au chinuit să mă convingă că, numai fiindcă mă născusem diform, eram un adevărat fiu al lui Scaraoțchi și au sfîrșit prin a mă convinge... Dar unde e tatăl meu, dracul ? Nu mi-a sărit niciodată În ajutor și toate răutățile pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]