1,778 matches
-
se întoarse domol spre fată: —Haie... Haie!... ți-a mai trecut nebuneala?... Haia se uită la tatăl său cu ochi rătăciți, arși de plâns. Păru că-l înțelege; îl văzu râzând; și o tresărire de răutate îi trecu pe obrazul chinuit. Acuși avem să facem logodna... zise Sanis cu liniște, închizând încet un ochi. De mult n-am băut eu, de mult nu m-am mai veselit... Da’ la nunta fetei mele am s-aduc talgere, și clarinet... ș-am să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
numai în papuci și-n polcuța subțire, năvăli afară în răceala iernii. Gemând și gâfâind bătu la ușa moașei Etel, apoi în maghernița roșie, de scânduri, a Reizei. Pe amândouă femeile le trăgea după dânsa, tânguindu-se cu glas întrerupt, chinuit. Și ele o întrebau speriate, o urmau cu grabă; și tustrele năvăliră în odaia în care Haia rămăsese plângând cu capul cufundat în perine. Femeia tremura: Ce pot să fac? Eu îs un cap slab de femeie.... Învățați-mă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
casei lui. Și-nlăuntru, în odaia răscolită, gemea Haia în sudorile morții. Gemea cu unghiile înfipte în chilote: — Nu mai pot! mă arde! nu mai pot! Ce-ați făcut cu mine?... Am să mor! Și-i creșteau plângerile lugubre, subțiri și chinuite. Și se zbătea ca subt împunsături vrăjmașe, cu mii de ace, pe când lângă căpătâiul ei moașa sta privind-o țintă, cu ochii licăritori. Ce este? strigă Sanis căscând gura cu uimire. Ce s-a mai întâmplat?... E bolnavă?... De ce n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
iau pe Brooke cu mine, cel puțin atunci când era disponibilă. Era un dar dumnezeiesc, afurisita, zău că era. Talentul ei uimitor de a-i face pe oameni să se simtă în largul lor reușea să pună în umbră încercările mele chinuite, mecanice, de a juca rolul gazdei. O uimea pe ziaristă cu amănunte legate de viața ei super-strălucitoare, fără a da vreodată impresia că se laudă, iar eu încercam să zâmbesc și înghițeam cu noduri dumicat după dumicat. Uneori - și puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
străpunși pe loc. În clipa următoare, eram azvârliți pe jos. Ultima imagine pe care o mai țin minte este aceea a pumnului care s-a abătut, în fața ochilor mei, peste ceafa lui Abbad. Apoi am căzut într-o lungă beznă chinuită, sufocantă, distrugătoare. Aș fi putut oare ghici că începea în felul ăsta cea mai extraordinară dintre călătoriile mele? IV CARTEA DE LA ROMA Nu mai vedeam nici uscat, nici mare, nici soare, nici capătul călătoriei. Limba îmi era sălcie, capul, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se gândi Valerius. Pentru el m-ai...? — Da, pentru el. Am aflat că ești medic. Grăbește-te. Rănitul se mișcă și gemu. — Moare? — Luminează aici. Valerius îndepărtă cu grijă veșmintele rănitului. Celălalt bărbat aprinse un opaiț și-i lumină chipul chinuit și slăbit, acoperit de o barbă neîngrijită. Valerius se aplecă deasupra tânărului și îl pipăi din cap până-n picioare. Observă repede rănile. Văzu cicatricele de pe piept, de pe șolduri și de pe coapse. Se aplecă din nou deasupra lui și îi ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
privi spre fata care se învârtea pe acolo. Nici măcar nu observase când intrase în încăpere. Era gata să se supună poruncii lui, tăcută, rapidă. Bărbatul, așezat lângă foc, îl urmărea. — Ai terminat? Ne grăbim. Valerius continua să spele trupul acela chinuit. — Crezi că nu mi-am dat seama că e gladiator? Cicatricele acelea au fost făcute în timpul unei lupte în arenă... Iar astea - adăugă, punând o pomadă pe rănile curățate -, găurile astea au fost făcute de pilum... Trebuie să fie foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de prost lucra Bunty Chopra. Sampath se ridică de sub obiectul de uz casnic cel periculos și se întinse pe podea, lungindu-și picioarele și brațele și degetele cât de departe putu, astfel ca nici o parte a trupului său transpirat și chinuit să nu se atingă de alta. Zăcu așa întins și deschise gura să înlesnească intrarea aerului și, spera el, sosirea cât mai rapidă a viselor. Și totuși, imediat ce se aranjă în felul acesta, se luă curentul și ventilatorul încetini până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de domnul Chawla în spatele casei, își stabilise ea bucătăria în aer liber, care dădea spre un petic de pământ plin de iarbă. Aici se maturau la soare borcanele de castraveți, ca o armată aliniată la zidul de piatră; rădăcinile zăceau, chinuite și contorsionate, uscându-se pe un pat, iar micile fructe sălbatice, disprețuite de toți, în afară de păsări, zăceau deschise, afișându-și miezul cu pete purpurii. Ghimbirul era îngropat sub pământ, ca să rămână proaspăt, lămâile și dovlecii se uscau pe acoperiș, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Dacă vrei să se prindă smântâna, nu amesteca laptele. Oare un iaz își curăță mizeria de pe fund? Oare ploaia spală cerul? Cum e lemnul, așa e și carnea care se gătește pe el.“ Ultimele luni îl transformaseră într-un om chinuit. Frazele din capul său erau ca lianele din junglă, se încolăceau, îl sufocau. Trebuia să se elibereze, să arate lumii ce caracter avea. Și sie însuși. În drumul ei spre pădure, Kulfi trecu atât de aproape de locul în care acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
E ca și cum ea ar fi alături de mine în clipele mele cele mai negre, când sunt slab și mi-e frică. Selina știe ceva ce toată lumea ar fi trebuit să cunoască până acum. Știe că oamenii pot fi ușor speriați și chinuiți. Oamenii pot fi ușor îngroziți. Mie mi se întâmpla la fel, deși eu fac parte din categoria celor mai curajoși. Sau a celor mai bețivi. Noaptea trecută m-am luat la bătaie. Cum să vă spun eu: când dorm, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cuie, dar privește nepăsător cum uzine, mine, șantiere sunt prădate, făcute de nimic. Există, din această cauză, o mare diferență între scrierile despre anii prigoanei. Multe dintre ele par „blânde“ în relatările celor ce au trăit pe atunci, au fost chinuiții acelor vremuri. Altele, și mai multe, par false, forțate, cele datorate unor autori care încearcă să „reconstituie“ acei ani și, mai ales, să judece acea vreme. Ghicești în acest fel de scrieri tonul fals, găunos al vechilor deprinderi propagandistice. Al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pruncie am fost crescuți în teama de dosarele întocmite mereu de o forță nevăzută, în numele unei puteri din neguri, ținute de inși care, prin însuși faptul că aveau acces la dosare, deveneau stăpâni atotputernici, cu drepturi zeiești asupra destinelor unor chinuiți, terorizați și îndobitociți de frică, oameni oarecari. Comunismul ne-a îngenuncheat și ne-a ticăloșit nu prin cine știe ce ideologie, nu prin nenumăratele crime și nedreptăți, ci doar prin teroarea continuă a dosarelor. Acolo, la dosar, putea fi adăugat mereu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înțeleg - dar cât înțeleg și acum? - că am crescut pe un întins de suferință. Oricâte s-ar fi făcut bune în acei ani în țară, s-au făcut pe o imensă suferință. S-a clădit pe temnițe, iar urletele celor chinuiți erau înghițite de cântecele de slavă pe care noi înșine le urlam. Slăveam ce? Aparenta liniște în care creșteam, ne făceam planuri de viitor, ne rostuiam viețile. Neștiutori, neîncrezători, înverșunați împotriva unor dușmani pe care nu-i văzusem vreodată. Mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cu deplina convingere că foarte curând se vor înregistra progrese în cadrul procesului instructiv-educativ. Pe lungul drum al formării profesionale, ar fi de dorit să nu ne încovoiem sub orgoliul perfecțiunii, pentru că viața trăită numai pentru o idee, este o viață chinuită, falsă, care arată diferite feluri „de a nu trăi, trăind”. Ar trebui să fugim de ea, să fugim de inerție, de stereotipia actelor, de mecanizarea lor, de răceala, indiferența și lipsa noastră de preocupare. În profesia noastră de dascăli și
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
folosul colectivului de elevi. Trebuie însă să ținem cont de faptul că nu avem de ce să susținem atingerea perfecțiunii. Acesta este un orgoliu care niciodată nu va fi satisfăcut. O viață pentru o idee perfectă și perfecționistă „reprezintă o viață chinuită, falsă, diverse feluri de a nu trăi, trăind”, cauzată de inerție, stereotipia actelor, mecanizarea lor, răceală, indiferență și lipsa noastră de preocupare. În alegerea meseriei trebuie urmată pasiunea, ea fiind focarul unei vieți împlinite, o trăire și o energie totală
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
a spus: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și nici nu seceră și nici nu strîng nimic În grânare și totuși Tatăl vostru cel ceresc le hrănește. Priviți la crinii care cresc pe câmp...”. Starețul se uită la chipul chinuit al lui Bikinski și deodată sufletul lui fu cuprins de milă. „Cine știe”, gândi el. „Poate că e mai curat decât mine. N-a spus oare Iisus: Fericiți cei slabi cu duhul, căci a lor va fi Împărăția cerurilor... Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hăuri gust de ebonită arsă mohoreală pală, șantiere scurse prăpăstii murdare peste municipiu, oase învelite, dichiseală stinsă... Cenușii sunt toate : vise, descompuneri, frunze răvășite culori fără nume urme de iubire îndoit e vântul zboară peste inimi asfalt, smoală, plumb - umbre chinuite.
Smoal? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83717_a_85042]
-
Chinuiți sunt anii! Dragostea nebună A rămas chezașa nopților cu lună; Martori ne-au fost plopii, fără soți, înalții, Ce-ai putea iubito, să ai pentru alții? Patima nebună, neagră și păgână, Ce cu amintirea inimii se-ngână, Sub privirea lunii
AR PUTEA IUBITO?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83744_a_85069]
-
așa cum fusesem instruită, la ora nouă a.m. fix. —Bette, scumpo, suntem așa de bucuroși să te avem printre noi! spuse ea dintr-o suflare, măsurându-mi dintr-o privire vestimentația. O expresie fugară, mirată - nu chiar panicată, ci mai degrabă chinuită - Îi străbătu chipul Înainte să-și fabrice un zâmbet larg și să mă conducă de mână spre lift. Avusesem inspirația să nu port costum, dar de-abia când am aruncat o privire asupra aspectului celorlalți mi-am dat seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ți-o spun eu. Am fost cu fete, desigur, dar Îți dai seama repede că nu, ăă, ei bine, nu sunt bune pentru tine, dacă Înțelegi ce vreau să spun“. Nu Înțelegeam, dar cert e că mă bucuram de expresiile chinuite ale părinților mei. „Tu și Simon dormiți În același pat, ca mami și tati?“, continuasem, cât de dulce și de inocent fusesem În stare. „Da, draga mea. Suntem exact ca părinții tăi. Doar că altfel.“ Luă o gură din scotch
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
litru, de Cola dietetică din frigiderul ei de sub birou. Mi-am dat seama din tonul vocii că nu era de bine. Asta e, mi-am spus. O să fiu concediată pentru o chestie care e complet peste puterile mele. Pare foarte chinuită că trebuie să facă asta - până la urmă, Îi este atât de loială lui Will, dar În mod evident nu i-am dat de ales. Într-o industrie care se Învârte În jurul presei, am eșuat lamentabil. De fapt, e datoria ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
noaptea trecută sau măcar să-mi dai o explicație de ce n-ai trecut pe la mine? Pentru că, dacă așa stau lucrurile, atunci ai nimerit cum nu se poate mai bine - vino aici ca să-ți fac o omletă pufoasă, să-ți masez umerii chinuiți și să te sărut peste tot. Totuși, dacă suni ca să-mi sugerezi chiar și de foarte departe că ceva nu merge bine - cu tine, cu mine sau și mai rău, cu noi - atunci poate ar trebui să afli că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Mișcarea Legionară e armonie de suflete. Tot legionarul se împlinește numai în cadrul acestei armonii. El merge pe linia onoarei, a trăirii aspre și severe. El este omul măsurii, bunului simț și al modestiei. El nu face spectacol prin îmbrăcarea mult chinuitei cămăși verzi. Legionarul e omul faptelor îndrăznețe, a chinului și a zbuciumului în slujba neamului. M-am întrebat de multe ori dacă pătimirea și moartea legionară sunt fatalități; așa i-a fost dat, așa i-a fost scris, și am
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
nădejdi, urcam înălțimi și biruiam prăpastii adânci. Mă năpădesc gânduri învolburate care răscolesc în suflet nori negri, șuvoaie de pătimiri înroșindu-mi fața și înmulțindu-mi bătăile inimii acum când le retrăiesc... Timpul s-a grămădit în oasele mele, mult chinuite și pângărite iar pătimirea, care demult mi-a întrerupt cântecul inimii, acoperă zi de zi veștedul meu trup. Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]