2,063 matches
-
după ce întâlnirile s-au încheiat și mă gândesc că suntem foarte bulversați și agitați și avem nevoie de timp și singurătate să ne calmăm. Ne îndreptăm spre metrou purtând discuții dintre cele mai stranii. Ben ne părăsește imediat ce vede un chioșc, pretinzând că are nevoie de țigări. Pariez că așteaptă cel puțin zece minute până să intre la metrou, doar ca să fie sigur că noi am plecat și nu mai are nici o șansă să ne întâlnească. Jim se duce să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
în mașină și eu credeam că mergem direct la Londra. Dar el conducea pe niște străduțe nenorocite și încurcate din Whitstable, pe care nu-mi amintesc să le fi parcurs când am venit. În final, s-a oprit la nu știu ce chioșc de înghețată și a zis: „Mă întorc într-o clipă“. A venit cu două cornete și mi-a explicat: „Am vrut tare mult să încerci înghețata asta, pentru că e cea mai bună pe care am mâncat-o vreodată. Mereu veneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ajunsese un adevărat Rick’s Café Américain unde, la aceeași masă, militantul din Mișcare putea să joace cărți cu ziaristul de la cotidianul patronului, care se ducea să bea ceva după Încheierea numărului, pe când primele camioane deja porneau să distribuie pe la chioșcuri minciunile sistemului. Dar la Pilade și jurnalistul se simțea un proletar asuprit, un producător de plusvaloare legat de exaltarea ideologiei, iar studenții Îl absolveau. De pe la unsprezece seara până pe la două noaptea treceau pe aici funcționarul de editură, arhitectul, cronicarul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
strada mare merge Întins și, râvnitor, se sperie de Fundătură. Fundătura era locul de adunare al bandei Fundăturii. Copii de la țară, murdari, gălăgioși. Eram prea de la oraș, era mai bine să-i evit. Dar ca să ajung În piață, și la chioșc, la papetărie, afară doar dacă nu Încercam un periplu aproape ecuatorial și prea puțin demn, nu-mi rămânea decât să trec prin Canaletto. Băieții din Fundătură erau niște mici nobili pe lângă cei din banda de pe Canaletto, cu numele luat de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
peste, dar sunt scriitori, cum să spun, cu o vocație diferită; Balzac era mare și vindea cărțile ca pe chifle, Proust era tot atât de mare și a publicat pe speze proprii. Dumneavoastră veți ajunge În antologiile școlare, Însă nu și În chioșcurile de prin gări, asta i s-a Întâmplat și lui Joyce, care a publicat pe speze proprii, ca și Proust. Cărți ca ale dumneavoastră pot să-mi permit câte una la doi-trei ani. Dați-mi un răgaz de trei ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
să auzim ce zice domnul Garamond”. Și am auzit. El spuse că, În principiu, trebuia să nu aruncăm nimic și să ascultăm pe toată lumea. „Rețineți că cea mai mare parte din manuscrisele astea repetă lucruri care se găsesc la toate chioșcurile de prin gări”, am spus eu. „Autorii, chiar cei tipăriți, se copiază Între ei, unul dă drept mărturie afirmația celuilalt și toți folosesc drept probă decisivă o frază din Iamblihus, ca să zic așa”. „Și ce dacă”? zise Garamond: „Ați vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Totuși, printre atâtea prostii există și adevăruri incontestabile. Domnilor, vreți să veniți până la fereastră?” Deschise larg, cu un gest teatral, cele două canaturi, ne invită să ne uităm și ne arătă departe, unde străduța făcea colț cu bulevardul, un mic chioșc de lemn În care se vindeau, după toate probabilitățile, biletele de la loteria Merano. Domnilor”, zise, „vă invit să vă duceți să măsurați chioșcul acela. O să vedeți că lungimea postamentului e de 149 de centimetri, adică a suta miliarda parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ne invită să ne uităm și ne arătă departe, unde străduța făcea colț cu bulevardul, un mic chioșc de lemn În care se vindeau, după toate probabilitățile, biletele de la loteria Merano. Domnilor”, zise, „vă invit să vă duceți să măsurați chioșcul acela. O să vedeți că lungimea postamentului e de 149 de centimetri, adică a suta miliarda parte din distanța Pământ - Soare. Înălțimea posterioară Împărțită la lățimea ferestrei dă 176/56=3,14. Înălțimea părții din față este de 19 decimetri, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
10 centimetri, iar lățimea ramei ferestrei de 8,8 centimetri. Înlocuind numerele Întregi cu litera corespunzătoare din alfabet, vom avea C10H8, care e formula naftalinei”. „Fantastic”, am spus, „ați făcut proba?” „Nu”, zise Agliè. „A făcut-o pe un alt chioșc un anume Jean-Pierre Adam. Îmi Închipui că toate chioșcurile de loterie au mai mult sau mai puțin aceleași dimensiuni. Cu numerele poți să faci ce vrei. Dacă am numărul sacru 9 și vreau să obțin 1314, data arderii pe rug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
centimetri. Înlocuind numerele Întregi cu litera corespunzătoare din alfabet, vom avea C10H8, care e formula naftalinei”. „Fantastic”, am spus, „ați făcut proba?” „Nu”, zise Agliè. „A făcut-o pe un alt chioșc un anume Jean-Pierre Adam. Îmi Închipui că toate chioșcurile de loterie au mai mult sau mai puțin aceleași dimensiuni. Cu numerele poți să faci ce vrei. Dacă am numărul sacru 9 și vreau să obțin 1314, data arderii pe rug a lui Jacques de Molay - scumpă tuturor acelora care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
admirabil de corespondențe numerice și că lectura numărului și interpretarea ei simbolică sunt o cale de cunoaștere privilegiată. Dar dacă lumea, cea inferioară și cea superioară, este un sistem de corespondențe În care tout se tient, e firesc ca și chioșcul și piramida, ambele fiind operă omenească, să fi reprodus inconștient În structura lor armoniile cosmosului. Acești așa-ziși piramidologi descoperă cu mijloace incredibil de complicate un adevăr linear, și mult mai străvechi, deja știut. Însăși logica cercetării și a descoperirii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
subsolul paginii, care zice: 1. Istoric.” „Exact. Și-i adevăr istoric că Annibale Cantalamessa și Pio Bo se numeau așa, și nici nu era ăsta defectul lor cel mai mare. Erau niște prefăcuți, hoți de cărți de aventuri ilustrate de pe la chioșcurile de ziare, furau tuburi de cartușe de la cei care aveau o colecție ca lumea și-și puneau sanviciul cu salam direct pe cartea de aventuri de mare și de uscat pe care abia le-o Împrumutaseși, după ce ți-o făcuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e d’aia bună, care ține căldura! În fața lui, un puradel de jumătate de metru ținea în mâini un cataroi cărămiziu. Cosmin privi încordat pe sub gene: la dreapta lui, în parpalace lungi până la glezne, fumau apatici doi țigani în ușa chioșcului unde se decodau telefoanele furate. Fumul le țâșnea de sub mustățile fioroase fără ca ei să miște buzele. La stânga, un alt țigan, gras, în maieu vișiniu, vindea casete cu manele pe o tarabă de lemn. Din casetofonul imens, rezemat de piciorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
încheiat, țiganul obez strânse taraba și dispăru în mulțimea care se dădea la o parte cu respect din fața casetofonului cu vocea bărbătească. Ceilalți doi aruncară chiștoacele în mijlocul aleii, traseră un scuipat pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite. Singura problemă a fost cu șifonierul, ea venind cu patru valize, două sacoșe și geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ai părăsit/hai vino înapoi/să fim numai noi doi/din nou ca altădatăăăăă!” Cu lacrimi în ochi, Leo spintecă bazarul de-a curmezișul. Dibuia drumul pocnind cu bastonul alb în tinicheaua tarabelor. Pit-bull-ul îl târa acum cu precizie înspre chioșcul de ziare. Între timp se făcuse decembrie cu freamătul Sărbătorilor electrizând trotuarele și cu orașul înfășurat în colindele prichindeilor. Se gândi o clipă să accelereze brusc și să treacă pe acasă înainte de revelion. Renunță totuși când își imagină vrafurile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s acasă/dom, dom să-nălțăm” și mirosul înțepător al pocnitorilor. Pe măsura urcușului, chioșcul de ziare de pe dealul Spirii își dezvelea silueta. Răsări în sfârșit și figura sud-americanului Fanes, tronând impasibilă la taraba lui în așteptarea Clientului. Mai flămând, Chilot o zbughi înainte și-și înfipse colții într-un număr proaspăt al revistei Vip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cu frică ușurare și speranță dl. Vulpe, dl. Cățelu, dl. Chitic. La ieșirea Cristinei, toți începură să clatine din cap mârâind înfundat. Omul revoltat, cu alaiul său format din mine și soră-mea, o luă pe bulevardul principal, trecu de chioșcul de ziare unde venea să dezbată, trecu de alimentara Dârzenia, unde îl cunoșteau toate vânzătoarele și îi țineau pâine caldă sub tejghea de frică să nu le reclame, trecu de șirul lung de blocuri și pătrunse în zona caselor. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
oripilat, un ambalaj mare ce conținuse Socată și pe care Vierme i-l întindea cu generozitate, din grămada imundă de exuvii, de lângă sobiță. Nexam! Sub nici o formă! Uite, Boss, ia banii ăștia de la mine și du-te-n stradă, la chioșc, scoate-i p'ăia din faliment și cumpără o sticlă de-un kil-jumate, de apă plată. Vars-o toată și paseaz-o la noi! Mișcă-te! Nici nu mă gândesc! Mai ia cinci lei, baboiule, poate te sucești! Bine? Fuguța! Trap-trap-trap
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
prima și ultima oară. Conacul cel nou era așezat în mijlocul unui parc îngrijit meticulos de Grigore însuși. El a adus brazi, cărora de altfel nu le mergea prea bine în regiunea aceasta de șes. Potecile cu prundiș mărunt șerpuiau printre chioșcuri și ronduri de flori, printre grupuri de copaci speciali și peluze tunse în fiece săptămână. Gardul viu care înconjura parcul era dublat de un grilaj de sârmă înspre ograda cealaltă, ca să nu pătrundă galițele de acolo. Numai porumbeii zburătăceau pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și despre mine cîte-o notiță din când în cînd! îi șopti Gogu conducîndu-l, între glumă și serios. Titu Herdelea era nerăbdător mai întîi să cunoască Drapelul. Nu-l văzuse niciodată și nici măcar nu auzise despre un asemenea ziar. Colindă zece chioșcuri până să descopere un exemplar. Îl desfăcu îndată, îl examină cu atenție. Îl găsi idiot, gol și fad ca un discurs parlamentar. Avu o clipă de decepție. Altceva râvnise dânsul. Ce are-a face acum? Pentru început... Acasă se așeză
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
părți: iudeii, locuitorii Ierusalimului, partidul lui Ezechia, scriitorii regelui, profetul Isaia, opinia oficială și opinia publică asiriană. Dacă interesează ce spune Biblia, trebuie să căutăm în diferite ziare. De ce? Dintr-un motiv simplu: Biblia nu este un ziar, ci un chioșc de ziare. Nu găsim doar o opinie, limpede, simplă, unilaterală și incontestabilă, ci diferite opinii care, în unele cazuri se completează, dar care în altele se pot contrazice. În acest fel, Biblia îl obligă pe cititorul său să nu „absolutizeze
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
gălbui de balegă aburindă. Mirosea a fum și a cal, deloc respingător. Până era și mama gata, până mâncam, se făcea ora unsprezece. Ieșeam în vacarmul străzii și o luam încet în jos, până la Obor. Îmi suceam gâtul după fiecare chioșc de răcoritoare, cu instalație de sirop și sifon, cu spirale umplute cu cremă și covrigi " Ia cu sare și cu mac / face bine la stomac". Când eram mică de tot, mă trânteam pe jos dacă mama nu-mi cumpăra ce
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și redutabilă, Casa Scânteii, în mijlocul pajiștilor înverzite. Bucureștiul ca o plasă de păianjen, pe firele căreia se cățărau încet tramvaiele cu clopoței și camioanele cu remorcă. Bucureștiul plin de schelării și macarale, cu spitale și clădiri de poștă și, minuscule, chioșcuri de ziare. Cu lacuri gri, în formă de stomacuri, dând unul într-altul. Cu parcuri și statui de bronz înnegrit, popor de omuleți tuciurii, din ce în ce mai mici pe măsură ce urcam. Cu cartiere muncitorești, ca niște prăjituri din care nu ai mușca. Bucureștiul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de nu te-am văzut? - Am fost după cumpărături, spuse Laura așezîndu-se cu un suspin de ușurare. Sunt frântă de oboseală... - Dar ceilalți unde sunt? întrebă Darie întorcînd capul. - Vin și ei într-o clipă. Adela s-a oprit la chioșc, să cumpere ziare, și doctorul cu mama și ceilalți au trecut pe la vecini, să vadă dacă ne mai împrumută ceva lemne. Că s-a făcut frig, și parcă stă să ningă... Darie își dădu seama că mângâie cu amândouă palmele
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
plăcea să le văd și eu. Fotografiile din magazinele ilustrate, vreau să spun. Mi-ar plăcea să am câteva, ca amintire. Dar poate că e prea riscant să le căutăm, adăugă. - Am să le caut eu... Dar deși cercetă multe chioșcuri și librării, nu găsi decât un singur magazin ilustrat, italian, cu trei fotografii ale Veronicăi, toate din India. - Parcă eram mai tânără și mai frumoasă atunci, acum trei luni, spuse. Puține săptămâni în urmă, își dădu seama că Veronica avea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]