1,084 matches
-
s-au salutat protocolar și rece sub coroanele arborilor din Copou. Sonetistul Mihai Codreanu, directorul Teatrului Național, măsoară cei 20 de pași regulamentari. Primul trage Prasin. Domn și înțelept, îndreaptă pistolul către tăriile cerului și sloboade focul în nori. Aproape chior și tremurând (prima dată mânuia un pistol), Scântee dă drumul la foc... nimerindu-și adversarul drept în inimă! Procesul s-a desfășurat la Curtea cu Juri, prezidată de magistratul Oswald Teodoreanu. În pofida ciudățeniei acestui duel învecinat mai degrabă cu asasinatul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
ci mai multe beteșuguri. Înainte de toate era mic și... șchiop. Șchiop, cum îl arată și numele. Fiindcă Timur Lenk asta însemna: Timur cel Șchiop. Așa cum și la noi poporul le-a zis unor domni: Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, Bogdan Chiorul, sau chiar mai rușinos, Radu Prasnaglava, adică, în slavonă, Radu Capsec. Apoi, acest Timur, pe lângă faptul că era șchiop, era... o pocitanie de om. Umărul stâng era cu o palmă mai sus decât dreptul. Chipul, obrazul era osos și urâcios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
măcar că de mic copil și toată viața lui a bătut la tuburi până s-a demolat definitiv, uh, futu-te-n cur, spate. Așa-i trebuie, Își merită soarta, deși după spusele lui nici la CEC n-avea un leuț chior. Nu-i dădea mâna să se Încurce cu astfel de proceduri, vezi, la ce să fi știut statul pe ce bani stă el, de unde n-ar mai fi fost nimic până să vrea să știe și cum Îi face, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
arate costumația. Cât ațipise azi-noapte, am avut destul timp să-l căutăm pe-ndelete prin buzunarele blugilor ăia noi și prin buzunarele cu fermoare ale nenorocirii ăleia de scurtă cu guler de miel, și să constatăm că n-are un leuț chior. Ce are de gând În definitiv? O avea și el niște tovarăși de nădejde prin orașul ăsta, care să ne arate și să ne ajute... Păi vedeam că orașul e pustiu, și ce dacă-i pustiu? Încotro o luăm și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
al canadienei lui Hansi. Eh, n-aș putea spune că nu mi-a purtat noroc până acum canadiana asta. Oricum mi-a mers mai bine decât sărmanului Hansi... Pepino rămăsese În urmă să Încuie și coboram prin Întuneric spre lumina chioară a becului de la ieșirea din bloc. Oare de ce m-am oprit după ce am coborât patru trepte? Era o liniște ca de sfârșit de lume și Încremenisem cu moartea Înainte. Prin lumina aia firavă și-n Întunericul de-afară nu se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
asupra nordului Bucovinei și a Ținutului Herța, nu putea consimți la acel act banditesc. Când s-a spus că „sângele apă nu se face”, nu s-a avut în vedere diluarea până la disoluția a sângelui domnului Voronin. Până și apa chioară care circulă prin venele celui din capul statului, nu-i apă de Prut, Răut și Nistru, este apă de Volga-Don. Se cere insistent o individualizare accentuată a „națiunii moldovenești”; recunoașterea „limbii moldovenești”, deși profesorii de la Bălți au cerut să fie
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
din criză cu niște finanțe în plus. Se ocolește cu bună știință, sau poate nu, a recunoaște că România a intrat din 1990 într-o criză profundă, asemenea unui cancer dat în metastază, care în zadar se tratează cu apa chioară a unor împrumuturi bănești. Criza noastră nu-i financiară, nici imobiliară, nici alimentară, nici economică, nici morală, culturală, e ceva care le cumulează pe toate, e o criză de sistem. S-a făcut și se mai face multă tevatură cu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
refacere. Totul este planificat, dirijat, împărțit din vreme. Încă nu sunt distruse unele obiective și se știe cine și ce va face în loc. Este adevărat că la noi se mai găsește apă rece, dar de ce să te îmbeți cu apă chioară? Dacă s-a folosit un arsenal propagandistic atât de însemnat și costisitor, rezultatul a fost modest, numai 27% dintre alegători au fost la vot. Mai trecem în cont o afacere proastă. Nu ne iese, nu ne merge, nu scăpăm nici un
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
duce undeva. Eu o ignor pe ea, ea mă ignoră pe mine, niciodată nu ne-am înțeles. Nici Pam nu cred c-o vede prea mult. Pam e mai tot timpul beată. O imagine foarte educativă. Oh, Charles, ce noroc chior ai avut să scapi fără impozit de toate capcanele astea înfiorătoare, care te rănesc de ți se scurge sângele și urli de durere și te urmărești singur cum devii un ticălos. Ești atât de departe de toate astea. Dumnezeule, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ce este ofițer? Nu, e deținut. Și dumneata vrei să... Da! Și cum se numește fratele dumitale? Păi Andreescu Paul. La auzul numelui meu, a urcat pe bicicletă și a plecat. Sora mi l-a descris exact: era Bunea, zis Chiorul, pe care eu îl prinsesem de testicule... Și după puțin timp, înainte de a găsi ea poarta închisorii, a fost ajunsă din urmă de doi civili care au luat-o unul de un braț, unul de alt braț, au întors-o
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
să uite că a fost vreodată acolo și de ce a fost. Așa a scăpat. Ați menționat un incident cu Bunea. Ați putea detalia în ce context s-a întâmplat? Sigur că da. Eu l-am atacat Bunea... Noi îi spuneam Chiorul pentru că avea un defect la un ochi. Era rău până dincolo de orice imaginație... Atunci nu știu ce nu i-a plăcut lui mine. M-a scos el cu Șomlea, zis și Vaca Neagră, care era ofițer de servici, mi-au pus cătușe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
mai știu câți am fost, vreo 7-8 inși, și ne-o’ băgat în închisoarea coloniei, care era o barcă din scândură, fără căldură, fără nimic... Făceai un frig, și cu 125 de grame de pâine pe zi și niște apă chioară, dacă ne mai dădea... și altceva nimic. A fost groaznic acolo. Stăteam înghesuiți că era frig... Și știți cine mai erau acolo? Mai erau adventiștii, dom’le, că nu vroiau să lucreze sâmbăta, și pentru aia au intrat la închisoare
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
i-o’ dus de mâncare. I-o’ băgat la favorizare și le-o’ dat 15, 20 de ani. Măi Pop, măi, ai vinit de pă altă lume... Măi fraților, ce mai faceți, măi? Zice Cimpoca: Bine măi, ai un noroc chior. Aici se trăiește bine, parcă e mâncare de la restaurant. Și așa o și fost. Da’ am mâncat două zile, da’ a treia zi n-am mai putut suporta nici mirosul de pâine... Și am întrebat: Cine e doctor aici pe
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
bromură de aia, un turtoi făcut așa ca pentru porci, și un castronel în care punea un polonic de jumate de kil de mâncare ordinară, o fiertură insipidă. Și îți mai dădea seara un singur polonic de ăla de zeamă chioară, sau niște arpacaș. Și ne mai dădea măruntaie din ăstea, dar nespălate... Dar arpacașul era cel mai bun... Asta era. Era o foame de... eram străvezii, te uitai prin noi. Aș mai vrea să-ți povestesc despre un moment emoționant
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
împărțeau brigadierii, care erau oamenii lor, erau informatori... Dacă vedeau o jumară într-un ciubăr din ăla, învârtea așa de bine polonicu’ încât o lăsa la urmă pentru el. Mereu se învârtea aia pe lângă polonic... și îți dădea tot zeamă chioară. Așa a făcut unu’, Avramescu parcă îl chema... Și erau odată vreo trei jumări în ciubăr și le păstra pentru el la urmă... Băi, și deținuții îl pândeau demult, și au năpădit toți politicii, toată colonia, și l-au călcat
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
113) șsubiectț, „Doarme nu pentru că a băut prea mult, ci pentru că e peste măsură de obosit.” (M. Eliade, 71) șcircumstanțial cauzalț, „N-am plecat direct spre Abrud, ci întâi spre București, falsul librar cu trenul iar eu cu autobuzul, cu „chioara”...” (M.Preda, Viața..., 22) șcircumstanțial spațialț, „Mă răfuiam nu cu arțarul ci cu destinul.” (O. Paler, Viața... 209) școmplement sociativț, „Scopul inchiziției nu era neapărat acela de a te omorî, ci de a aprinde în tine un rug.” (O. Paler
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Că nu ar fi must destul : “Dacă anu-i secetos”, Zise badea Ottonel, “Mustul iese și el gros, De asemeni puțintel” Da’ și lelea Tămâioasă : “De e ploaie multă n vară, Iese lungă și-aia Grasă De Cotnari, ca apa chioară !” “Asta nu cred cî se poate !” Supărat nea’ Zingfandel, “Viile sunt pline toate, Să n avem noi tulburel ?!” Sare friptă : Ce e oare ?! Și pastrama pe grătar, “Iată vine n graba mare De la vie, un plin car !” Mai cu foc
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
ducă aripa cocoarelor. Avea Manaș și Cotnărel (cu clipire din ochi). Obrazul lui Manaș însă, ca și nasul, ardea numai în Cotna r. Culoare istorică - spunea el despre tenul lui. Dugheana acestei culori istorice n-avea altă stemă. O lampă chioară destăinuia câteva mese șchioape cu rude le lor și mai sărace (scaunele), o gură de bucătărie și un adân c de beci. într-o zi, mare de bucureșteni năpădește crâșma lui Manaș. Cuconii dâmbovițeni veniseră în prăbușitul târg moldovenesc să
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
a toate - nu își pierduse umorul. Atunci când se întâlneau cu o prietenă a lor foarte frumoasă, el îi spunea: „Hai să ne plimbăm amândoi pe Calea Victoriei, să se uite lumea la mine cu invidie și să zică: «Ce noroc pe chiorul ăsta că se uită la el o femeie ca ea!»”. State îl iubea pentru că știa că el s-ar fi putut salva, plecând cu o fregată nemțească, dar s-a întors pentru că nu-i putea părăsi pe cei ce luptaseră
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
din vremea lui Caragea: Arghira, Rozolina, Calmuca. Dezmățul se colora și cu tălanițe, femei ușoare din Mahalaua Scaunelor. Cei doi au pactizat. Dinu i-a încărcat socotelile și i-a speculat moșiile pentru a-l deposeda, folosindu-se de Costea Chiorul, un negustor veros. Duduca l-a pus la cheltuială, i-a cerut șaluri, mătăsuri, bijuterii. Apoi, unind jafurile la mijloc, s-au cununat. Vătaful Gheorghe, om cinstit, l-a avertizat pe postelnic de mârșăvia lui Dinu de a se uni
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
plicul și mă așez pe pat. Mă consultă, mă ciocănește... în spate. “Până găsim pat liber, facem primele analize”. Mi se ia sânge, plicul, fac două radiografii, una - ratată, plicul, electrocardiograma, plicul, mă duce la ecograf, nu mai am nici un chior! Urc pe un fel de masă, același gel scârbos pe burtă, un medic foarte manierat îmi citește măruntaiele. Gata, se reconfirmă diagnosticul, îi mulțumesc din suflet, mă îmbrac, dau să plec spre ușă. Aud în spate, răspicat, vocea doctorului manierat
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
se răspândesc. S-a destupat clondirul cu vin moldovenesc, Mai toarnă, cârciumare, mai cântă, lăutare.” Îți mai aduci aminte, cred, vorbele lui Ionel Teodoreanu despre „Crâșma cu zid adânc,ferestre zăbrelite,păreți afumați și plafon boltit. Lampa cu gaz e chioară ca un opaiț, cu sticla afumată...Încăperea nu-i arătoasă, dar simți în străfundul ei beciul cu strășnicia butoaielor, ca un glas de bas în barba încâlcită a unui călugăr”, citite de noi în „Masa umbrelor”. Ce vremuri, dragă prietene
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
îl deosebește pe Zola de Balzac, căci naratorul nu caută să se ascundă în spatele poveștii. Astfel, în celebra descriere a pensiunii Vauquer: Ca să arăți cât este de vechi acest mobilier, cât este de hârbuit și putregăit, mâncat de vreme, olog, chior și schilod, clătinându-se la fiecare mișcare și gata să își dea duhul în orice clipă, ar trebui o descriere care ar lungi prea mult această povestire și pe care cititorii grăbiți nu ne-ar ierta-o. Dușumeaua roșie a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în animale. Ei sunt androgini (Cecrops) sau își schimbă sexul (Tiresias), sau se travestesc în femei (Herakles). În plus, eroii se caracterizează prin numeroase anomalii (acefalie sau policefalie; Herakles este înzestrat cu trei șiruri de dinți); ei sunt adesea șchiopi, chiori sau orbi. De multe ori, eroii cad victime nebuniei (Oreste, Bellerophon, chiar excepționalul Herakles, când își masacrează fiii pe care i-i dăduse Megara). Cât privește comportamentul sexual al eroilor, el este excesiv și aberant: Herakles fecundează într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Păturică și Duduca Își pun În plan să-l ducă pe poatelnic la „silimet” (faliment) (vezi capitolul „Confidențele”). Pentru a-și atinge scopurile, au nevoie de un al treilea individ, pe măsură, și Îl găsesc În persoana lui Chir Costea Chiorul. După ce Gheorghe a părăsit curtea postelnicului, Dinu Păturică a devenit vătaf de curte și astfel ia primele măsuri administrative, chipurile ca să apere averea și starea postelnicului. Adevărul era că Păturică era pus În situația de a fura cu sfanțul. Scriitorul
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]