2,485 matches
-
apoi locul ciorilor Îl luară berzele. Pământul le-a fost confiscat și din nou restituit. Dar cine mai avea acum nevoie de pământ!? Satul Îmbătrânise. Livezile se acoperiseră de omizi, curțile de bălării. Bisericile căzuseră și ele În ruină. În locul ciorilor, pe câmp umblau acum fâlfâind din aripi și din poale berzele și notarii. Babulea Tatiana se ținea În urma lor, amenințându-i cu bastonul. Oare ce-o apucase pe Mașa să-și aducă aminte de toate aceste lucruri? Nu cumva bătrânețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fustă, evantai, genunchi, ciorapi, pantofi, cizmă, pinten, copită de cal, ochi de viezure, șold, sân, gleznă, țigară de foi, oliță de noapte, lighean de bărbierit, cremă de ghete, biberon, foarfece de tablă, sfârc de madonă, fereastră, scaun, ușă de biserică, cioara de pe gard, vrabia din mână, fum de tămâie, mosc, negrul de sub unghie, bătătura de pe talpă, pilea de găină, corn de rinocer... - Oho, dar ați prins limbariță, nu glumă, exclamă Mașa, pe care comparațiile oaspetelui avură darul s-o liniștească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
spus mai devreme mi-a stârnit interesul, presentimentele dumneavoastră În legătură cu Statele Unite? Acum douăzeci și doi de ani, venirea mea a fost o ușurare. — Evident, Într-un fel Întreaga lume este acum Statele Unite. Fără scăpare, spuse Govinda Lal. E ca o cioară uriașă care a Înhățat viitorul nostru din cuib și noi, restul, suntem ca niște mici cintezoi care Îi ținem urma Încercând să o ciupim cu ciocul. Cu toate acestea, zborurile misiunilor Apollo sunt americane. Am fost angajat la NASA. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
fost imposibil. A luat-o de-a dreptul, peste pajiște, dar mișcările îi erau șovăitoare. A tot căzut, alunecând pe spate. Când cerul a prins să se îmbujoreze, Jina era la mai puțin de cincizeci de metri de râu. O cioară a zburat pe deasupra, iar de undeva, din depărtare, s-a auzit zgomotul unui avion. Pereții canionului bordau pajiștea - acum erau mai puțin verticali, dar la fel de înfricoșători. Jina a ajuns la primul obstacol și-a ales calea cea mai plată către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
păunului albastru deschide coada peste umbrite tăceri ochii lui argus strălucesc printre penele albe înaintea plecării în exil răsfiră seninul printre crizanteme mijește de ziuă cântecul cocoșului amorțește plânsul sângele cobrei rănite preschimbat în culori umple cerul curând în vii ciorile vor ține festinul poeții sihaștri tot mai rar se vor desprinde din stampe răzbit de frig cerșetorul dă foc frunzelor brumate c-un țipăt un tren adună mărturisiri și regrete urc pe a vieții scară cană cu vin fiert: ce
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc cu mult nesaț fără să inspir aerul banal în zilele ploioase de marți din când în când se mai zărește câte-o chioară cioară ce-și face loc în bătrâna gară cra cra cra creangă ruptă de tramvai câțiva pelerini îmbrăcați în mantouri lungi și-n pantaloni de blugi se grăbesc și se tot zoresc și umbletul și-l măresc iar noi doi cuminți
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devreme umbra mi te-a dat pentru că eu te-am văzut prima ea a mers întotdeauna din urmă ca nu cumva să mă pierd la început te-am acceptat greu pentru că nu știam cu ce să te hrănesc te ciupeau ciorile dacă nu te luam pe atunci erai ușor și cald pentru mine în fiecare dimineață rupeam căte o bucată de suflet și ți-o dădeam din mâini spre seară umbra creștea mare se facea rea și geloasă striga la mine
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
priviri cu funia amenințătoare clătinându-se înaintea ochilor, lumea cârcotașă huiduindu-i și prieteni disperați care nu puteau să-i ajute să scape cu viață. Se așternuse o liniște surdă tăiată din când în când de câte un croncănit de ciori, de foșnetul frunzelor moarte și de vânt. N-au fost decât cinci unguri, mi-a spus mai târziu un coleg de etnie maghiară care știa istoria lor, doi erau sârbi, trei germani, un croat, un armean și chiar un austriac
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
de-a lungul Mureșului. Acolo mergeam să văd apa întunecată și repede cum curge odată cu timpul. Prin parc, bănci goale acoperite de frunze moarte, ici colo câte un mic grup de pensionari adunați la câte o partidă de șah...și ciori. Croncănitul lor tăia în minte gânduri răzlețe și mi aminteau de moartea care așteaptă după un pom oarecare. Părea un peisaj dezolant, dar mie îmi făcea bine fiindcă nu mă mai gândeam la micile mele probleme, îmi aminteau că am
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
lîngă mine ? — Nu, nici vorbă. Dar se pare că nici el nu se află aici pentru prima dată. L-ai mai văzut? — Nu pot reține figurile tuturor clienților. Lumina Îmi bate În ochi și noaptea toți clienții-s negri ca ciorile. Dar fotografiile domnului Nemuro au fost grozave, i-am spus mîngîindu-i ușor piciorul cu degetele. Văzînd că nu opune nici o rezistență, i-am cuprins, curajos, toată coapsa albă cu palmele și l-am privit peste umăr pe Tashiro care Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
-i reprimăm și să nu-i disprețuim pe alții și mai puțin un mod foarte normativist. Instituțiile pe care le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu se numește Săliștea. Înainte de colectivizare se numea Cioara, dar au venit activiștii și i-au schimbat numele, să nu compromită colhozul (cum era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
le ajutăm să crească ni-s de ajuns. Mircea: CAP, lumina satelor Satul meu se numește Săliștea. Înainte de colectivizare se numea Cioara, dar au venit activiștii și i-au schimbat numele, să nu compromită colhozul (cum era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
venit activiștii și i-au schimbat numele, să nu compromită colhozul (cum era să sune „CAP Cioara?!”, când CAP-ul era lumina satelor?!). A dat cinci profesori universitari, un academician (pe istoricul David Prodan) și un sfânt (pe Șofronie de la Cioara, canonizat de ortodocși, cu cruce pe 21 octombrie). Strămoșii mei erau antropofagi și pe la 4000, înainte de Hristos, s-au apucat să scrie. Știu asta din niște tăblițe cu scriere ideografică găsite la Tartaria (un sătuc ce aparține de comuna noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
un bandit, dacă tot ziceți că sunt bandit!” S-a înscris la colectiv când a simțit că nu mai are rost să se încăpățâneze, cu o seară înainte de inaugurarea CAP, pe 9 mai 1962. După ce s-a făcut colectiv la Cioara, toate celelalte sate din preajmă au cedat. „A căzut Berlinu’”, ziceau ei. Toate astea le știu nu de la el, ci de la oamenii mai bătrâni, pe care îi întâlneam când mă duceam la moară, la Balomir. „A cui ești mă copile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care citiserăm noi în cărți. Oxford, sfârșit de noiembrie 1999 Mircea: Rezistența prin hedonism Până în 1987, când am terminat facultatea, am trăit istoria cu inconștiență și dezinvoltură. Mă uitam la ea, vorba unuia dintre plutonierii alcoolizați ai regimentului meu, „ca cioara la proiectil”. Știam că există un regim care punea pâinea pe cartelă, tăia lumina și apa caldă și îi făcea pe părinții mei să stea ore întregi la cozi interminabile, iar pe tatăl meu îl făcuse „procurator”, adică aducător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fost politizat până la greață. Problema 1, 2, 3 era una singură: mai pot democrații să se mai ridice de pe jos după această lovitură dată de republicani, care, iată, au ajuns și în găurica de 2 pe 2 unde ședea Spaima Ciorilor și l-au prins ca să îl pună sub bradul de Crăciun al lui SUA Army? Colcăiau ecranele de analiști politici, recte jurnaliști, și câte un academic rătăcit, specialist în Orientul Mijlociu. Mie cu adevărat televizorul mi-a făcut rău la lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avu o privire stranie, fixă spre boier. Acu ce să fac? zise el cu glas schimbat, jos, adânc. Acu eu zic așa: mă-nsor... Tăcu, privind stăruitor spre boier. Începu iar, aiurit: —Acu zic: Hai, măi nevastă, la câmp, la Cioara. Acolo muncim o vară-ntreagă și dormim sub căruță... cu cânele legat lângă noi... În casă era tăcere. Chihaia se așezase pe un scăunaș într-un colț. Boierul asculta încremenit pe scaunul lui, în bătaia focului cu tresăriri și bâzâiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la bordeie. Se auzeau mugete de vite, lătrături de câni, glasuri felurite de oameni. Într-un răstimp de liniște, sunară tropote de cai, apoi chemări prelungi pe coasta dealului. Spre rumeneala asfințitului se ridicară deodată cu cârâiri și țipete spărioase ciori și stănci, într-un convoi lung. Se depărtară repede în lumina amurgului, apoi dispărură. Humelnicul și Niță Lepădatu se apropiau de bordeie și glasurile oamenilor întorși de la muncă se auzeau acuma lămurit în toate părțile. Focuri pâlpâiau în dosul perdelelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-a trecut la mijloc. După ce și-a scos paserea alchion puii în singurătatea mării, cătră sfârșitul lui răpciune, s-au trezit din miazănoapte vânturile. Și-ntr-un amurg, au început a se zări pe sub nourii plumburii cârduri nesfârșite de ciori, cârâind și țipând; și după ce-au trecut spre munte,amestecându-se cu întunericul, prinse a curge puf de omăt. Cătră dimineață, ninsoarea stătu. Și încă pe-ntuneric, moș Calistru auzi la ușă pe Boghean dupăind și scuturându-și opincile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o monedă de aur sau o haină, o carte de citit și de copiat sau măcar o poveste, o anecdotă, un cuvânt; adunăm astfel, după cum vin caravanele, bogăție și cunoaștere, la adăpostul acestor munți inaccesibili unde trăim laolaltă cu vulturii, ciorile și leii, tovarășii noștri întru demnitate. I-am relatat spusele acestea unchiului meu, care a oftat fără să zică nimic, apoi a înălțat ochii spre cer. Nu știu dacă era pentru a se lăsa în grija Ziditorului sau pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
trece pe sub propria bucată de gard din sârmă ghimpată ridicată când ajunse la poștă, astfel că un smoc destul de considerabil din părul său se prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un suporter extrem de generos al populației de ciori în creștere a Shahkot-ului? Oare va cheli prematur din cauza asta? Oare părul său, inspirat de petecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
prinse în gard și-i fu smuls din cap pe când intra în curte. Poate că, ulterior, ciorile îl vor revendica drept material de construcție superior pentru cuiburile lor. Era el oare, se întrebă, un suporter extrem de generos al populației de ciori în creștere a Shahkot-ului? Oare va cheli prematur din cauza asta? Oare părul său, inspirat de petecele goale, va crește la loc mai gros și mai rezistent ca niciodată? Puse aceste întrebări unei vaci care tocmai trecea. Aceasta îl privi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
ceea ce căutau, că le va fi ca o fiică în casă. În definitiv, e vorba de familia băiatului. Au dreptul la sentimentul lor de mândrie. Dar familia reuși să găsească o singură potențială noră. Era slăbănoagă și întunecată. — Ca o cioară, ziseră Kulfi și Ammaji indignate când prima fotografie le fu arătată de Lakshmiji, care făcea pe agentul bursier de căsătorii. Încerci să-l însori pe bietul Sampath cu o cioară. — Are noroc și așa că a găsit pe cineva, spuse domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
o singură potențială noră. Era slăbănoagă și întunecată. — Ca o cioară, ziseră Kulfi și Ammaji indignate când prima fotografie le fu arătată de Lakshmiji, care făcea pe agentul bursier de căsătorii. Încerci să-l însori pe bietul Sampath cu o cioară. — Are noroc și așa că a găsit pe cineva, spuse domnul Chawla, care renunțase la orice speranță de a primi un scuter cu motor și de a sărbători nunta la Hans Raj Hotel. Fata veni împreună cu familia cu autobuzul public. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
cele mai multe succese la înregistrase de la fereastra băii, care avea cea mai bună priveliște dintre toate: asupra văii și a unui pâlc de copaci în apropiere. — Treron phoenicoptera phoenicoptera, murmură pentru sine ca o mantră. Dar în dimineața aceea nici măcar o cioară sau o vrabie nu brăzda întinderea neșfârșită a cerului. Dezamăgit, coborî binoclul și, în schimb, își privi soldații făcându-și exercițiile de dimineață pe terenul de paradă. Hop. UnuDoiTreiPatru. Hop. CincișaseșapteOpt. Hop. NouăZeceUnsprezeceDoisprezece. Era foarte bine, reflectă el, gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]