3,278 matches
-
În fiecare zi, ciobanul își împinge turma la deal; din vârf, turma se rostogolește la vale. - Și mâine? - Mânie o lom iar la deal. Anuța dzâce să nu vini, da tu să n-asculți. Îi pare rău de tinie, că cioban îi greu. Da-i hăl măi fain lucru de pe pamânt. Trebuie să ni-l închipuim pe cioban fericit. Va urma.
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
mâine? - Mânie o lom iar la deal. Anuța dzâce să nu vini, da tu să n-asculți. Îi pare rău de tinie, că cioban îi greu. Da-i hăl măi fain lucru de pe pamânt. Trebuie să ni-l închipuim pe cioban fericit. Va urma.
Povestea ca Viață. Sisif () [Corola-blog/BlogPost/338432_a_339761]
-
cu dumneata. Și fac și treabă. - Mă... te duci numa tu! Inima mi-a urcat în gât. - Mai am juma de săptămână, de miercuri înt-una. Io-ți bag în disagi. la câni, tot. Și te și plătesc omenește. Dintre toți ciobanii din sat, cu nea Mihai m-am înțeles cel mai bine. Fiind venetic, îi lipsea acea autosuficiență specifică vechilor comunități de oieri, cea care îi face îngâmfați, rigizi, bășcălioși. Era un suflet mereu deschis, firav, instabil precum o casă cu
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
Mi-am abandonat hainele și bocancii de schimb într-un brad, aproape de cale, rostind un „Dumnezeu cu mila!” în loc de descântec de vreme bună. Am continuat să sui cu pași mici și rari. În Zănoaga de Jos, m-am întâlnit cu ciobanul de la berbeci. La perdeaua din Zănoaga de Sus, mă aștepta Mitu Dochin, ficiorul care avea să îl schimbe pe cel de la berbeci, ca să poată pleca acasă. Lipsit de experiență, eu aveam să îl însoțesc pe nea Ioniță lu Țui la
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
simțul umorului. Îți recomandăm Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană Nea Ioniță fuma jumătățile de țigară cu o sipcă de lemn. Pentru mine, în schimb, fumatul lor era groaznic. Mă ardeam la degete, la buze, fumul îmi inunda ochii. Ciobanul mă privea amuzat, de parcă-mi zicea să-mi fie învățătură de minte. Eu visam la țigările lungi de un metru pe care Unchiu Culiță le fuma în Banat, când păștea oile în preajma fabricii de țigări de la Timișoara. „S-arunca rebuturile
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
să nu râd. Ortacul meu avea ochii cât cepele. - Mă uomule, facuș ce facuș șî mă pacaliș! Cum de-ț deteră ahăia țâgări? - Le-am zis că-s coleg cu un om rău, îmi ascunde țigările și le vinde la ciobanii de la alte stâni. S-or uitat la dumneata și-or zis ”gipsy, gipsy...” - Mânce-i-ar hiriș cu pe tinie cu tot! Părea enervat; eu nu mă mai puteam opri din râs. - Am zâs că iești baiat bun, da tu
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
unie s-o iei? Străinul s-a crispat, a îngițit în sec. A pornit voinicește în direcția indicată de nea Ioniță. De cum a dispărut din ochii noștri, nu m-am putut abține și-am izbucnit într-un râs copios. Dar ciobanului nu-i ardea de râs. S-a uitat spre Tău, apoi spre mine și iar spre Tău. - Ia hai oțâră. L-am urmat pe coastă în jos, nu prea departe. Împlântat perpendicular pe versant, un țanc de-un stat de
„- Nu-i treaba me cin te-o trimes...” În prima mea ciobănie, „omul Domnului” ne-a apărut pe un vârf de munte și noi l-am luat cu bolovani () [Corola-blog/BlogPost/338788_a_340117]
-
de buget etc., să vă povestesc cum am trecut printr-o întâmplare în care am fost nevoit să port negocieri dure pentru a păstra neatins bugetul de transhumanță al cioporului de oi. În toamna anului 2002, porniserăm cu turma 3 ciobani, de la Petrila, peste Șureanu, pentru a coborî în Țara Hațegului. Era Unchiu Culiță, era Doru Matei și eram eu, în a doua mea transhumanță de toamnă. După 13 zile pe munți, am coborât, prin Luncani, Costești și Grid, la Călan
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
A dat iar să plece, iar s-a oprit. Nea Doru începuse să râdă. - Zi-i la moșu ăla să vină să stau la vorbă cu el că cu tine nu ne-nțelegem. - N-ai ce vorbi cu moșu! Îi ciobanul meu cu simbrie, io-s stăpânul aici. - Și tu? s-a adresat lui Doru Matei, tot slugă ești? - Mie mi să drapelează! i-a râs nea Doru. - Văd că nu fac afacere cu voi. Mă duc după doișpe țâgani de-
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
ceva, dar s-a răzgândit. Și-a dat jos pălăria, a trântit-o de pământ între noi, s-a așezat în iarbă și a bătut cu palma lângă pălărie. - Păi di ce n-ai zis așaaa, sărutu-ți mâna ta de cioban! Șezi aicea c-acuma ne-nțălegem noi ca oamenii! Îți recomandăm Miorița. Despre luptă între complot și resemnare Cu un gest teatral, mi-am dat clopul jos și l-am trântit lângă pălăria de gabor. M-am așezat turcește, mi-am
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
l-am trântit lângă pălăria de gabor. M-am așezat turcește, mi-am aprins o țigară. - Dragul meu, m-a abordat mieros, oare ești însurat? - Nuuu! Caut o fată bună, de famelie, dacă mă-nțelegi. - Vaaai, mâncaț-aș p... ta de cioban, cum ne-am întâlnit noi doi... Io am o fată de optâșpe ani, îi cuminteeee... un fir de păr din p.... ei nu s-o clintit. Și-i fainăăăă... Toți îi zice Zâna. Fii atent, sărutu-ți mâna ta, că poți
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
drumul, rugbiștii au coborît să vadă ce se petrece. Pe câți țigani i-au prins, i-au bătut de le-a sunat apa-n cap. Restul au fugit ca potârnichiile. La Hațeg am ajuns după 3 zile. În decembrie, când ciobani de rând erau Unchiu Niculaie și un alt bătrân, Ștefan a lu Vințălaș, câțiva săteni din Valea Ungurului, bărbați și femei, înarmați cu sape, coase și furci, le-au luat din turmă 2 oi. Ar fi luat mai multe dar
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
Mergeam cu bicicleta spre Cheile Jiețului. M-am întâlnit, spre marea mea surpriză, cu un ciopor de oi. De ce, în miez de vară, coborau din munte? Erau sterpele strungii din Muncel, cu nea Ionică Săliștean și nea Ion al Mic ciobani. Ion al Mic chema înainte. Tunau din Cibanu să îmbăieze oile căci mieii făcuseră râie. I-am salutat, atent la câini. - Dacă faci tu on lucru păntru minie, ț-oi răsplăți cum să cade! Nea Ion al Mic mă privea
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
că viața. Dumnezeu cu fata umană În al nouălea cer n-oi fi ajuns, dar parcă nu mai mergeam pe pamant de bucurie. Întors la magazin, am înștiințat ciobănii de tejghea că, de a doua zi, voi fi și eu cioban cu oi, nu unul cu vise deșarte. Bucuria mi-a crescut și mai mult când Ciungu mi-a promis și el o noatina mândră, „atâta numa că țâgare”. Dis-de-dimineață, cu lumina în mână, m-am înfățișat la locul stabilit. Nea
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
o iei la ales. Am plecat desumflat. Eu mă gândisem că mă întorc acasă cu oaia, dar mă întorceam cu sufletul gol. Parcă aveam o presimțire sumbră. Mi-a rămas în memorie imaginea cu nea Ion arătându-mi oaia, cativa ciobani cu chipurile șterse, ceața de dimineață, rece, si eu cu lacrimi în ochi. M-am adunat cu greu. M-am dus direct la magazin și-am povestit cu nea Mihai Hapciuc, venit să-și ia cinzeaca de dimineață. - Mă!... ce
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
piardă. Una din ele i-a murit la fătat, cealaltă i-a rămas stearpa doi ani la rând, după care-a tăiat-o. Ce va fi fost, ce nu va fi fost, nu pot preciza cu siguranță. În sat, printre ciobani, a umblat, multă vreme, vorba că omului îi păruse rău de mioara. Îl luase flama și mi-o promisese de pomană, după care se răzgândise. De aceea nu mi-o trimisese la vale, în oile Tușii. „Da Dumniedzău nu culcă
Povestea ca viață. Mioara de pomeană () [Corola-blog/BlogPost/338829_a_340158]
-
să revin la oile mele. În prima transhumanță de primăvară la care am participat, am ciobănit cu nea Ionel Hobeanu, pe atunci septuagenar. Era un om falnic, dintr-o bucată, fost șef de strungă la stâna din Slăvei. Socotit de ciobani un tiran, era asemănat cu Ceaușescu. Toți se așteptau să mă facă, în 10 zile, să nu mai vreau să văd nici mama oilor. S-a petrecut taman invers: am ținut-o amândoi într-un râs și-o voie bună
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
topite de dogoare, picături de apă se prelingeau pe jos. - Cum drac, băă, cogiocu tău nu-i ud? - Nu-i ud, că dorm cu grijă. Decât să stau în cojocul ud, mai bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu iești cioban bun! M-am umflat în pene. - Măi diemult, ierea în Slăvei poienari, unu de-ai lu Dobrei. Ave oi multe șî pe toamnă, la o nedeie, o dat sfoară că tocmește ciobani, să plece la pustă, la iernat. Or vinit
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
bine nu dorm. - Așee, băăă, vedz, tu iești cioban bun! M-am umflat în pene. - Măi diemult, ierea în Slăvei poienari, unu de-ai lu Dobrei. Ave oi multe șî pe toamnă, la o nedeie, o dat sfoară că tocmește ciobani, să plece la pustă, la iernat. Or vinit vo doauădzăci, c-atunci să-ndiesuia să să bage la oi ficiorii. Noa, le-o dat sara cogioacele șî dimineața, nainte de-a să scula, o trecut pe la fiștecari. Pe cari i-o
„- Când era lumea lume pe ăștia ca tine îi luam de milă, să nu moară de foame...” Un cioban îi spune ministrului Daea povestea lânii () [Corola-blog/BlogPost/338923_a_340252]
-
Muntele sufletului Oile pasc pe pășune Departe Mă cheamă băcița Intru Râul în spatele stânii Urlă a moarte. Coincidență? Premoniție? Cu viața pastorală nu aveam, la acel moment, nici în mânecă, nici în clin. M-au găsit într-o zi Niște ciobani Legat în jurul capului Cu o năframă Ce-mi astupa vederea I-am rugat Să nu mă dezlege Că-mi intră Timpul în ochi Timpul e asemeni soarelui. Gravităm în jurul său, cu iluzia că el e cel care trece. Poate că
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
tot trupul. - Nu mai am niciun ban, am reluat. - Dă-m pachetu de țâgări! Am răsuflat ușurat. Se uitase la buzunarul din față; forma pachetului se ghicea prin blugii strâmți. - Lăsați, nu-i nevoie, nu mai fac facultate. Mă fac cioban. I-am spus-o cu mândrie. S-a uitat blajin, în adâncul ochilor mei. Pe chip avea o expresie de îndoială. - Când o să chinui prin școli, o să-ț aduci tu aminte de baba! Mă amenința sau mă avertiza? Îți recomandăm
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
satului. Mai mult, cei care îmi considerau intenția doar o vorbă în vânt m-au poreclit Păcală. Dar eram mândru, în special că bătrânii satului mă venerau de-a dreptul. Pentru ei, eram un adevărat izbăvitor al neamului lor de ciobani. Când vorbele lumii au ajuns la urechile ei, Tușa Anuța s-a revoltat: - Narodz pe buba! Păi ahăștia de-acu or măi fi șciind iei ce-nsămna narod? Păntru iei, noi, ahăștia cu oile, sântem narodz, cum nu, da de prima
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
să scuture. Hăl Rău ș-acu numără la lâni, că de-aia să scutură oile. Da dacă nu-ș scutură șî capu, îi bai cu iele. Noa, ș-o ramas Dumniedzău numa cu oile ș-o fost musai să le pună ciobani. Măi întăi o pus ingeri. Cân s-o strâcat vremea, s-o dus Dumniedzău să vadză că ce fac ingerii. I-o gasât udz, plângea că ptierdusă oile. Tot așe o pațât cu niște oamini cuminț. Măi ramasăsă să pună
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
o pus ingeri. Cân s-o strâcat vremea, s-o dus Dumniedzău să vadză că ce fac ingerii. I-o gasât udz, plângea că ptierdusă oile. Tot așe o pațât cu niște oamini cuminț. Măi ramasăsă să pună niscai narodz ciobani. La vreme ra, cân s-o dus să-i vadă, iaca narodzî să trasăsă subt on cleanț, facusă foc, cioplisă floiere șî dzâcea-n floieră șî giuca. Oile sta pe lânga ei de-a dragu. S-o minunat Dumniedzău ș-o
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]
-
-i vadă, iaca narodzî să trasăsă subt on cleanț, facusă foc, cioplisă floiere șî dzâcea-n floieră șî giuca. Oile sta pe lânga ei de-a dragu. S-o minunat Dumniedzău ș-o dzâs catra ei: De-acu, voi să fiț ciobani la oile mele șî să vă fie numele jâieni!” De-aia nu-i oaie ca jâieneasca, nice cântec cum îi jâiana, nici n-or fost pe nicauri ciobani cum or fost jâienii. Ascultam uluit, cu pielea ca de găină. - Om
Povestea ca viață. Dumnezeu cu față umană () [Corola-blog/BlogPost/338610_a_339939]