1,570 matches
-
întorcea din târg în fiecare seară, copleșit de frumusețile pe care le văzuse. Se minuna de catifelarea lemnului de măslin, de negrul pur al abanosului, de cedrul aromat. Aducea bucăți de pin și le dădea fiilor lui Iosif să le cioplească. Mi-a adus și mie un dar, un urcior cu forma zeiței Taweret cea zâmbitoare care mă făcea să râd de câte ori mă uitam la el. Corabia vizirului trăgea după ea un șlep încărcat cu lemn de calitate când am părăsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-și jos de pe umeri tot calabalâcul prins de un soi de hamuri și, cât le-a așezat pe covor, a început să-i explice mamei cum taie taică-su lemnele și cum le usucă pe urmă în pod și cum cioplesc, el și cu frații lui, umerașele și cleștii și cum că în ziua de azi sunt tot mai rare așa finisaje manuale. Vorbea întocmai ca un adult, fără să se-oprească, arătându-i mamei când un umeraș, când un clește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
că trebuie să fac un cuvânt pentru ceea ce, cu mult mai târziu, o să capete numele de perfect. M-am coborât de pe blană și am privit la ierburile și la mușchiul acela puse Într-atât de... bine, de parcă cineva ar fi cioplit o piatră, făcând-o dreaptă-dreaptă - tu Îi spui lespede. Așa cred. Așa trebuie că-i spui, dacă vorbele nu au lunecat cumva prea mult de la ce au Însemnat ele la Început. - Cum au făcut asta? - am Întrebat. Ai mai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu poți să-l tragi la loc, Îi zise Enkim care se pricepea și el la de-astea. - Nu, mormăi ea, și mă trimise pe malul apei după niște mâl galben. Când m-am Întors, i-am găsit pe amândoi cioplind niște crengi scurte și groase pe care le legară cu lujere subțiri de salcie În jurul pășitorului lui Enkim. M-am holbat la Runa, căci nici pe Moru al meu nu-l văzusem vreodată să facă așa ceva. Apoi, a pus mâl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
-alta, văd că e un lucru frumos. - Frumos, frumos... ziseră și ei. - Iar pășitorul are mai multe părți, le-am mai arătat eu ce știu. Oase și Încheieturi. Șold, coapsă, genunchi, gambă, gleznă, picior. Dacă se rupe oricare dintre părți, cioplești niște crengi groase, iei câțiva pumni de mâl umed și după aia... Le-am spus cum se face cu oasele frânte și li l-am arătat pe Enkim care Începuse din nou să pășească de la o vreme Încoace. Le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
i se vedea decât năsucul pierdut În fața bucălată. Deodată, vârî degetul În gură și râgâi. - Sănătate, Îi ură Aban. Preț de jumătate de noapte am mers pe pământ drept, apoi drumul a Început să urce ușor, printre niște stânci uriașe, cioplite de Tatăl parcă, așa erau de netede. Aban Îmi spuse că pe vremea bunicilor bunicilor lui aici fuseseră păduri dese și pășuni nesfârșite. Poate că de frică să nu mai piardă și puținele pășuni rămase, se hotărâseră ei să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
întotdeauna pe tasta cu semnul mult mai de temut și magic al fulgerelor gemene. Istorie străveche. Mă înconjoară istoria străveche. Deși temnița în care-mi putrezesc oasele este nouă, multe din pietrele zidurilor ei, mi s-a spus, au fost cioplite pe vremea Regelui Solomon. Și uneori, când privesc prin fereastra celulei la tinerii veseli și aroganți ai și mai tinerei Republici Israel, am senzația că eu și crimele mele de război aparținem acelorași vremuri străvechi ca și vechile pietre cenușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
din surplusul de război un set de scule pentru cioplit lemn. Nu era surplus din cel de-al doilea război mondial, ci din războiul din Coreea. M-a costat trei dolari. Când l-am adus acasă, m-am apucat să cioplesc coada de la mătură fără vreun scop anume. Și brusc mi-a venit ideea să-mi fac un set de șah. Vorbesc aici de reacția mea bruscă, fiindcă m-a surprins să descopăr că simțeam un oarecare entuziasm. Eram atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fără vreun scop anume. Și brusc mi-a venit ideea să-mi fac un set de șah. Vorbesc aici de reacția mea bruscă, fiindcă m-a surprins să descopăr că simțeam un oarecare entuziasm. Eram atât de entuziasmat, că am cioplit fără întrerupere timp de douăsprezece ore, de vreo zece ori mi-au scăpat în palma mâinii stângi tot felul de scule ascuțite și tot nu voiam să mă opresc. Când am isprăvit eram murdar, plin de sânge, dar în culmea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
început nici el n-a știut cine eram eu. Pura întâmplare ne-a adus laolaltă. La început n-a fost vorba de nici o conspirație. Eu i-am bătut la ușă, am dat buzna în singurătatea lui. Dacă n-aș fi cioplit piesele de șah, nu ne-am fi cunoscut niciodată. Kraft - așa o să-l numesc de-acum încolo, fiindcă așa îl văd ori de câte ori mă gândesc la el - avea la ușă vreo trei-patru zăvoare. L-am convins să le descuie pe toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
o mulțime de bani, mi-a spus. Își vânduse firma din Indianapolis, a precizat el, cu un preț foarte bun. — Șahul..., Începu el, ați pomenit ceva de șah? Aveam într-o cutie de pantofi piesele de șah pe care le cioplisem. I le-am arătat. — De-abia le-am făcut, i-am explicat, și acum am un chef teribil să joc cu ele. Sunteți mândru de cum jucați, nu-i așa? a întrebat el. — N-am jucat de mult, am spus eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dacă era, de ce era - mă rog. Culorile camerei băteau către o nuanță comună de maroniu cald. Bunică-mea mi-a adus o pătură maronie pentru pat, covorul era verzui, cărămizile nu puteau avea altă culoare decât maroniu deschis, iar biblioteca, cioplită la comandă dintr-un lemn oarecare, era și ea gălbuie, la fel cu cele două fotolii meschine de sub geam. Apartamentul era al unui baștan care acum avea firmă (se mutase de mult din el și uitase vremea când era un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
un birou, nicăieri unde m-aș simți închis, departe de soare și de aer... Dar acolo, în laguna mea, sub un soare de foc și cu o temperatură de aproape cincizeci de grade, pot să-mi ridic coliba, să-mi cioplesc caiacul, să-mi cultiv plantația de bananieri, să caut fructe în pădure, să vânez pe munte, să pescuiesc în râuri... Am mâinile bătătorite și spatele ars de soare, dar nu simt niciodată că muncesc...“ Se opri și se întoarse spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și ochii negri, pătrunzători, cu buzele trandafirii și dinții ca smalțul. Mândria, neliniștea și tristețea se vădeau laolaltă pe fața ei. Greu îți puteai închipui cap mai frumos, mai nobil și mai feciorelnic ca al ei. Phidias , pentru a-și ciopli Minerva, n-ar fi râvnit la alt model. Cu o rochie nouă de mătase, imprimată cu un desen de floare mică, iar pe cap cu o pălărie cu boruri largi, elegantă, cu râs deschis... Era cu totul deosebită... Era deajuns
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
și alte produse forestiere vopsite cu bronz. Lui Titi, interiorul îi plăcu prin ordinea lui. Doi bărbați erau relativ tineri, ceva mai în vârstă decât Sohațchi, unul voinic, pătrat, altul slab în aparență, din cauza osaturii, dar mușchiulos. O tăietură adâncă cioplea un obraz al acestuia. La un cap al mesei se afla un bărbat mai în vârstă, chel și cu mustățile răsucite în furculiță. Pe scaun, lângă sobă, ședea un bătrân cu barba tunsă, rumen. Lui Titi, după accent, i se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și împrăștiate. Ca să-i treacă de urât, începu să fluiere. Trapul ușor al mârțoagelor abia se auzea. A străbătut Cioplea și de acolo a călcat peste niște grădini de zarzavat neîngrădite, lăsând în urmă mahalalele. Nici nu dăduse de ziuă când a sosit și Gheorghe, ostenit și dămfuit, dar vesel că scăpaseră cu bine. - Se făcuseră ai dracului, auzi? Nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
dinii nu mai lătrau în mahala când începea. Se suia pe schele dimineața cu oamenii lui, negri de soare, cu piepturile pline de un păr creț ca de miel, ținând în mâini mistrii ușoare și dălți de scobit piatra. El cioplea marmura și pe ceilalți îi avea de ajutor. Unii legau bucățile mari, lustruite de lanțurile macaralei, alții o așezau pe bile și el le meșterea. Întâi au potrivit niște ciubucuri și flori albe deasupra intrării, împrejurul ușii înalte de stejar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
începură să trosnească vesel și să arunce scântei cu pară. Apropiai de foc un scăunaș scund, luai dintr-un colț al bordeiului coasa tatei și șezând pe scăunaș începui, la lumina focului de vreascuri, c-un cuțit de brâu, să cioplesc cu băgare de samă coasa și s-o prefac în lance. Făcui ca coasa să steie drept în vârful mânerului și-apoi, luând o cute de piatră, începui a o freca de ascuțișul și mai cu deosebire de vârful coasei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
întindeau la pământ. M-am propus eu să veghez și toți primiră cu bucurie. Bătrânul sta asemenea gânditor și se uita fix în măruntaiele cele roșii ale focului, ce plesneau în scântei. Feciorii se culca cu frica-n sân, bătrânul cioplea un lemn; eu singur mă sculai și, luând lancea, mă departai ca să mă primblu prin scheletele de piatră ale stîncelor. Noaptea era întunecoasă și rece, gândirile mele erau turburi și dureroase, astfel încît mă durea capul de ele și simțeam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
izbutește forma să modeleze materia? Cum anume devine matricea ei? Conform schemei lui Aristotel, știm că este necesar un al treilea termen, un demiurg, artizanul capabil să le unească și să facă din ele o operă de artă: tîmplarul care cioplește lemnul și îl transformă în masă, sculptorul care toarnă bronzul în statuie, compozitorul care închide sunetul într-o melodie. Acest demiurg este conducătorul. El transformă mulțimea sugestibilă într-o mișcare colectivă, sudată printr-o credință, acționînd în vederea unui scop. El
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
unui templu vechi simplu și sever ca acela sicilian de la Segesta, dominând pașnic platoul cu fâneață în perspectiva crestelor sclipitoare ale munților. Cu picioarele goale pe treptele lui, sprijinite cu mâinile de coloane, fetele ar fi fost statuare. Un sculptor cioplind simulacrul nud al uneia putea să-l așeze în altar Și, precum în pajiște, unde albinele-n vara senină Pe flori felurite se-așează și-n jurul albinelor Crini se-mprăștie, răsună tot câmpul de murmur (lat.). ca pe o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
slujitorii Sanctuarului - E-ului de aur, ei Îi spun «E-ul Liviei», pentru că e prinosul adus deLivia, soția lui Augustus, și E-ului din bronz Îi zic «E-ul atenienilor». (386) Însă primul și cel mai vechi E, care este cioplit din lemn, poartă până și astăzi numele de «E-ul Înțelepților». Prin urmare, nu este ofranda vreunui singur Înțelept, ci ofrandă comună a celor cinci”1. 4. La care Ammonios prinse a surâde cu Înțeles. Pe Lamprias Îl cam bănuia
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru drugii de la corlatele pentru căratul snopilor, fânului sau paielor, cuie și cârlige rezistente, iar din trunchiurile golite ale copacilor făceau buduroaie pentru familiile de albine, vase pentru bătut știuleții de porumb sau recipiente pentru păstrarea cerealelor. Din salcâm se ciopleau țăruși pentru porți. În toate gospodăriile existau scule pentru tăiat și prelucrat lemnul: toporul, barda, securea, ferăstrăul sau rindeaua. Pentru obținerea scândurilor, buștenii se tăiau cu ajutorul unei instalații primitive, numită trașcă. Lemnul fasonat, cel puțin pe una din părți, se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
însoțiți de nelipsitul și credinciosul cățel, plecam cântând acasă, printre păpușoi, probabil și pentru a ne înlătura spaima întunericului. Din același motiv, alteori ne retrăgeam din câmp cu torțe aprinse sau cu felinare încropite din bostani goliți de conținut și ciopliți în chip de măști hidoase. Dincolo de grijile, responsabilitățile și alergatul după vite pe miriștea aspră și plină de „colții babei”, viața la colibă a avut farmecul ei. De coliba din câmp se leagă multe dintre amintirile noastre. Era locul unde
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
de tarhon sau sacna ? calului. Năjit (durere de urechi): se afumă urechile cu sămânță de cânepă. Negi: se ung cu lapte de ceapă sau cu saramură În care s-a stors zeamă de lămâie. Iei o creangă de măceș, o cioplești În 4 muchii, o Înfirbânți În foc, te uzi pe negi și apoi apeși cu măceșul pe dânșii. Făcând asta de 3 ori, negii pier. Obrinteală: te oblojești cu boz. Ochi: se picură În ochi apă de viță de vie
MIRACULOASE LEACURI POPULARE by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/1623_a_2977]