1,048 matches
-
miros ațâțător îți muta nările din loc. O femeie tânără căra pâine în panere adânci, grămezi de felii albe, crescute, din grâu copt, cu coaja rumenită și trandafirie. Ucenicului îi lăsa gura apă. Picară și Mînă-mică cu Nicu și cu Ciupitu, veseli că umflaseră câteva portofeie. Tăinuitorul sosise cu hîțele de pricopseală și se oprise într-o parte, lângă țarcul de vite, așteptîndu-și rândul. Mai era vreme. Florea trăgea dintr-o țigară. Îl cuprinsese lenea. Privi prin umbrarul de frunze uscate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cot, se pupau, ca frații. Cine s-apropia de Titi Aripă? -Lar fi făcut starostele bucățele-bucățele. Avea o dambla: umbla cu flori la rever. Dacă -lai fi întrebat de ce-are patima asta, ți-ar fi răspuns că ești prost. Ciupea muierile de sfârc prin mahala și le făcea cu ochiul. Crai bătrân, se uitau posacii de bărbați după el ca la dracu. N-alegea. Îi plăcea una, o dată o oprea: - Sărut mîna! zicea, și-și scotea pălăria, că purta și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
-n el, -lau găurit, sită-i făcut, șase gloanțe are-n piele... Înfricoșătoare povești mai știa Oprică! Găina moartă era plină de raci. Trăgeau sfoara și-i scoteau unul câte unul. Aveau crustele reci și cenușii și gheare ascuțite. Îi ciupeau de mâini. Petre îi arunca în sacul lui cu gioale. Duceau și-acasă, la părinți. Îi fierbeau femeile în ceaune și se numea că avuseseră carne la masă. Băgau în ei, nu se cunoștea. Dar până seara mai era timp
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-l învețe cum se blătuiește o moară fără bătaie de cap. Paraschiv, tăune, nu știa să umble cu lama. Așa nu mai mergea, că și meseria de hot cere mereu alte deprinderi. 179 Nicu-Piele era vesel în ziua aia. Ciupise niște gologani de cu dimineață sau, cum spunea el, făcuse piața într-un tramvai. La Gara de Nord s-a oprit cu ăl bătrân, unde era înghesuială mai mare și loc prielnic de ușurat gorobetii. Peroanele, ticsite de pasageri care așteptau plecarea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
n-am spor dacă nu semeni cu Mafoame, ăl de dă găuri în tren! - Ce mai, ne-ntitirizarăm! În odăile Didinei se adunaseră vreo trei croitorese care potriveau o rochie roșie, lucioasă, din material scump. Titi Aripă a început să le ciupească pe la spate de cum a dat cu ochii de ele. Paraschiv rămăsese la ușă, uitat de Dumnezeu, cu privirile pe umerii frumoși ai țigăncii. O fetișcană îi pieptăna părul lung și-i așeza cocul. I-a înfipt câteva arcuri de os
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scurgeau bale groase și adormeau. Blănurile duhneau a gunoaie și, când soarele cobora spre apus, se urneau. Întâi se ridica cel brumăriu, al lui Ilie, deschizând un ochi.Hămăia scurt. Al lui Gogu horcăia încă. Avea urechile clăpăuge și-l ciupeau muștele. Arunca zadarnic din coadă. Se mai canonea pe o parte și se scula cu dosul la biserică. Ceata se strângea și câinii se vânzoleau a joacă. Cățelele o luau înainte și dulăii după ele, tîrîndu-și limbile prin praf. O
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Mizați, domnilor! Cu o cărămidă nu faci casă, Nici c-o floare primăvară, Dacă ți-e frică de baltă, Pește nu mănfnci, Ia frumos la-ntoarcere, Cum a luat și dom' plotonier-major... Sandu știa șmecheria, o fumase și i-a ciupit banii ginitorului de două ori. Când a înțeles fraierul, era prea târziu. Șutul i-a spus: - Mai învață, puișorule! Râdeau toți primprejur, și-au plecat mulțumiți. Se iviseră și niște sergenți pe la margine. La bariera Dudeștiului, s-au despărțit. Stă-pînul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
la Tulcea? - Da, dom* șef! Nu-i așa, Paraschive? - Așa e. Presarul rămase cu un coltuc de pâine în mână și își curăță briceagul de miezul lui pufos și alb. Îl vîrî apoi în buzunarul pantalonilor. Luă un chibrit, O ciupi cu dinții la un cap, îl ascuți și se scobi în măsele. Mestecă resturile gânditor. Se mai uită pe geam, sugîndu-și limba, să mai adune sucurile rămase, și întrebă leneș: - Când ați plecat? Nu-i mai privi. Se apropie de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
streașină caselor scunde luceau pânzele albe și alunecoase ale păianjenilor. Vântul spulbera frunzele corcodușilor și le arunca pe maidan. Copiii băteau turca, scuipând în palmă. Lemnul ascuțit se înfingea în noroiul drumului. La rampă se strângeau lopețile, și gunoierii, băuți, ciupeau muierile, înghioldindu-le spre camioanele deșertate. Făcuseră focuri alături, și fumul atârna destrămat peste crestele gropii. Aglica pierise. Mai rămăsese o creastă de ciulini uscați și buburoși. - Uite câinii, Paraschive! spuse ăl bătrân. Dulăii urcau în goană poteca. Erau ogărîți
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Dumitru: - Să-mi faci geamparalele, auzi tu, să joc, că nu mai pot... Mînă-mică, beat mort, căzuse pe masă. Nicu-Piele se ținea bine, deși începuse să plângă. Neacșu se căznea cu acordeonul. Își aduseră aminte de Oacă. - Unde-o fi Ciupitu, săracu! sughiță lunganul copleșit. El pe patul spitalului, și noi în petrecere... Starostele i-a dat una peste gură: 301 - Să nu-mi bocești aici când mi-e bine mie, că în seara asta scap eu de toți dușmanii mei
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de dragostea călăului. Momentul acela murdar, cu securea... a devenit o simplă formalitate, nici nu contează... Ascuțiți, ascuțiți... că sunteți un băiat bun... Sunteți un iepuraș, un osândit model... (CĂLĂUL cască, s-a cam plictisit; ritual pervers în jurul osânditului, îl ciupește, îi dă ghionturi; semne că ritualul a mai fost repetat și în alte ocazii.) La noi purtarea bună a osânditului este recompensată... și înainte și după moarte... În funcție de silința sa, osânditul poate să preia asupra sa unele munci pregătitoare în vederea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Îl mângâie pe piept.) Asta vrei? PARASCHIV (Plângând la pieptul lui MACABEUS.): Mi s-a-nvinețit încheietura... MACABEUS: S-o văd. PARASCHIV (Ridică ochii.): Mi-e o frică grozavă. MACABEUS: Draci! Aici n-au să ne găsească o sută de ani! (Îl ciupește de gușă.) Știi că începi să faci gușă? PARASCHIV: Și dac-o să vină? Dacă n-o să putem lua apă? MACABEUS (Îi masează umerii.): Lasă că mă duc eu de-acuma după apă... PARASCHIV (Naiv.): Te duci tu? MACABEUS: Mă duc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
-mi place să-l țin pe ăla... pe cap... PARASCHIV (Se ridică, îi întinde găleata.): Ai să crapi. O să-ți crape capul. MACABEUS: Și? PARASCHIV: Nimic. MACABEUS: Te temi să nu rămâi singur? PARASCHIV: Da. MACABEUS (Efuziv.): Zău? Puiuțule... (Îl ciupește de bărbie; PARASCHIV se retrage umilii și furios.) De ce nu mi-ai tăiat gâtul astă-noapte? PARASCHIV: De greață. MACABEUS: Zău? Lasă c-am să te fac să mai mănânci greață din aia... (Începe să urce treptele.) Mai bine curăță niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
până jos, m-ați întors pe toate părțile, când ați văzut că dorm așa cum dorm... că nu pot face nimic... în timpul somnului... că sunt ca și mort... M-ați târât pe jos, m-ați răsucit, m-ați lovit, m-ați ciupit de gât și de față, mi-ați turnat apă peste față... Pe toate le știu! Da... Așa o să-mi faceți în fiecare seară? De asta vreți să rămân aici? Ca să-mi jupuiți pielea și să intrați în sufletul meu? Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
față de toți tovarășii mei de joacă ocazionali de la Biarritz. Aveam senzația că era mult mai puțin fericită și mai puțin iubită decât mine. O vânătaie de pe antebrațul ei delicat, acoperit cu puf, năștea tot felul de bănuieli Îngrozitoare. „M-a ciupit la fel de tare ca mama“ a spus ea referindu-se la un crab. Am ticluit diverse planuri ca s-o salvez din ghearele părinților ei, care erau „des bourgeois de Paris“, după cum am auzit pe cineva spunându-i mamei, ridicând ușor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cu Încetinitorul, fără zgomot, dezvăluind rămășițele topite de ea și copleșindu-mă cu sentimentul că există ceva mult mai vast, mult mai trainic și mai puternic decât acumularea de materie și energie din orice cosmos imaginabil, atunci mintea mea se ciupește ca să constate dacă Într-adevăr e trează. Trebuie să facă un inventar rapid al universului, ca un om care Încearcă În vis să ignore absurditatea poziției sale, asigurându-se că visează. Trebuie să silesc timpul și spațiul să participe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
rahat și părinții pot să țipe unul la altul și să plece, dar e tot ce avem. Nu-i așa? Cred că da. A scos un chicotit de-al ei, m-a apucat de bărbie cu mâna și m-a ciupit. — Oh, iubitule, nu mai fi așa supărat, mi-a spus, zâmbindu-mi. E-n regulă. Așteaptă și-ai să vezi - nu-i așa de rău cum crezi. Vrei să știi ce cred eu că e de fapt? Am oftat puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în picioare și alergă la scrin. ― Auzi Mirciulică? Prietenul nostru Doru s-a făcut bine! Cotoiul rămase încremenit, ca un sfinx. Melania își strâmbă buzele: ― Mirciulică e puțin ranchiunos, dar foarte puțin, vă asigur. Nu poate să uite că Doru ciupea uneori și din parizerul lui... Se întoarse cu o sticlă și două pahare. ― E un vin de Madera, domnule maior. O bunătate! Îl păstrez pentru ocazii sau beau o picătură când sânt răcită. Din fericire, azi nu sărbătorim o gripă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
tocmai acum. Aceasta nu-i o dovadă de sensibilitate, ci doar o manieră de a protesta pentru că nu ți-am adus jeleuri. Să știi că persoanele ranchiunoase îmi plac și mai puțin! Mirciulică se strecură afară. Melania Lupu, bosumflată, se ciupi ușor de bărbie. ― Hai, fetița mea, nu te posomori! Toată viața a trebuit să te descurci singură, e destinul tău... Deci povestea cu telefonul nu e serioasă. Să vedem mai departe. Faptul că ai leșinat în fața ușii când bietul șofer
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cineva. La un moment dat, văd doi indivizi care sar gardul de la Athenee Palace și o iau la goană. Au trecut chiar prin fața mea... Mă ascultați? ― Evident, răspunse maiorul. ― Mi-am dat imediat seama că sânt niște pungași ordinari care ciupiseră niscai cosmetice, eventual vreun ceas de la hotel, mai ales că unul din ei ținea mâinile sub centură ca să nu piardă ce furase. Avizat deci asupra calității lor, i-am urmărit atent. Treburile astea îți stârnesc totdeauna curiozitatea. ― Unde vreți să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
485Iară cioara, cumu-i cioară, cum aude că o urcă, Nici una nici două iute se coboară, nu se-ncurcă Și lăsând din bot să-i cadă două picături de apă Potolește para roșă, ce tresare, fuge, crapă, Și cu botul o ciupește, curge sânge ca fier roș, 490Încît lacul cel albastru e-ncrușit ca vinul roș. Smeul a murit... Se face om Călin și se îndreaptă Cu trei fete - mpărătese unde frații îl așteaptă. Pe-ntinsori de codri negri un senin se desfășoară
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
verde. Da CĂLIN - NEBUNUL zice: - Împărate Pre-nnălțare, moaie-ți aripa ta-n apă și stinge para asta roșie. Cioara când a auzit - știi d-ta, a urcat-o - îndată s-o dus. După ce-a udat-o, a-nceput a ciupi dintr-însa, ș-atîta sânge a-nceput a curge de îmblai pîn-în genunchi. De acolea el s-a luat cu fetele și s-a pornit. A agiuns în pădurea de aur ș-a luat și pe cea mare și s-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ierarhie de putere. Între colectiv și individual a fost deci totdeauna o tensiune, o luptă. Lupta pentru discurs - cu sau fără Foucault. Această luptă începe de undeva de jos. Așa cum fiecare proprietar de casă își mai extinde puțin domeniul privat ciupind din cel public, punîndu-și, de pildă, mașina lui pe trotuarul lui din fața casei sale sau vopsindu-și partea lui de bloc cum vrea el, tot așa fiecare vorbitor de limbă se simte îndreptățit să intervină în vorbirea lui. Spațiul public
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
știrea mea. N-am înțeles ce, dar mi-au dat lacrimile. Nu cumva visam? Dar dacă atunci când visezi nu-ți dai neapărat seama că e un vis, în schimb, atunci când ești treaz, o știi precis. Nu era nevoie să mă ciupesc ca să fiu sigur că tot ce văd e adevărat. Există o consistență inconfundabilă a realității. Când te duci la lucru, dimineața, nu trebuie să-ți spună nimeni că nu dormi, și nici că ești viu. Eram într-o lume vie
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sper. Conu Costache o să fie furios: pe el nici măcar într o paranteză nu-l pomenește în notița din ziar. Seara târziu. Uite că iar m-am pus pe scris, în loc să citesc. Când Safta i-a luat jobenul, conu Costache a ciupit-o de..., cum face uneori când se crede neobservat. Apoi m-a văzut și mi-a aruncat o privire ciudată. Am început cina cam bulversați pentru că dragul de Jacques nu se simte grozav. Era trist și că n a venit
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]