2,106 matches
-
era puternic ancorată în lumea lui: știință, logică și matematică. Cum ar scrie cineva o melodie? În caz că exercițiile din cadrul terapiei fiziologice pe care le făcea acum ar fi avut vreodată efect... va putea oare chiar să apese cu degetele pe clape? În timp ce lua în calcul această posibilitate, observă că Sachs îi privea fața în lumina slabă. - Ai auzit de examenul pentru gradul de sergent? Ezită. Apoi spuse: - Da. Evitase cu scrupulozitate să aducă în discuție subiectul în seara aceea; dacă Sachs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lungul atâtor ani încât acum devenise aproape instinctivă — constată numai lucruri bune. Pulover din bumbac cu croială migăloasă, dar casual, peste o cămașă albă. Jeanșii de calitate erau din fericire fără tăieturi, decolorări excesive, înscrisuri, ținte, broderii sau buzunare cu clape. Mocasinii de culoare maro, simpli, dar eleganți. Înălțime obișnuită, potrivit de suplu fără să pară prea preocupat de aspectul ăsta, aranjat și totuși masculin. Dacă ar fi să-i găsească vreun cusur, ar spune că jeanșii erau un picuț cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
să cânte cu vocea lui de pițigoi o arie dintr-un film muzical despre viața lui Caruso. Mergea la un cerc de muzică la Palatul Pionierilor, unde, după ce a reușit să cânte câteva exerciții de Glinka pe o trompetă cu clape, a trecut la un corn coclit, În care pufăia ceva ce nici măcar În amintire n-ar semăna cu o melodie, deși profesorul lui Îi tot spunea că este Corul Vânătorilor din opera Freischutz de Weber. Bucuria cornului a fost de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
pe care Îl chema Crudu. Crudu a plecat În Palestina. Ți-e dor de el. Mergeați Împreună la Palatul Pionierilor din Cotroceni. El era la cercul de aeromodele, tu ești la cercul de muzică. Înveți să cânți la trompetă cu clape, trompetă cu piston, corn și trombon, adică țugtrombon. Țugtrombonul nu-ți place. E la fel de greu ca și la germană. Din pivnițele Palatului răzbate un miros puternic de mere. Te gândești: „Or fi de pe vremea regelui?” Știi că la Palat a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Îți mistuie negrele gânduri. Pe spătarul scaunului, șosetele de lână, ude, zac ca doi enoți morți. După ce mănânci te culci, iar când te scoli asculți la Pick-up un disc pe viteza 78. Ai tăi au cumpărat un aparat radio cu clape și patru lungimi de undă. Discul are două melodii În italiană. Tango și foxtrot. După ce Îl asculți, te apuci și Înveți statutul U.T.M. Mâine mergi la Raion unde ai fost convocat Împreună cu alți colegi ca să vă facă utemiști. Vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
de jos mătasea cade pe podea descoperindu-i picioarele. Am pus discul cu Patetica lui Ceaikovski. Notele invadează ca o furtună de cristale salonul în care intră soarele, sunt în picioarele goale și citesc. Ochii mamei tale se plimbă pe clape, uneori scoate o foaie, o strânge în mână și o aruncă la coș. Are o fire iritabilă, orgolioasă în intenții și în liniile corpului. Nu îmi aparține, nu mi-a aparținut niciodată, acum sunt sigur de asta. Noi suntem programați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și întoarse. Uitase de scrisoare. — Ai bunătatea, doamnă Margarita, să faci ca scrisoarea asta să ajungă chiar în dalbele mâini ale domnișoarei Eugenia? — Cu multă plăcere. — Dar chiar în dalbele-i mâini, nu-i așa? În mâinile ei ivorii precum clapele pianului mângâiate de ele. — Da, știu, ca și-n alte dăți. — Ca și-n alte dăți? Cum vine asta ca și-n alte dăți? — Păi cum, domnule, credeți că asta-i prima scrisoare de felul ăsta? — De felul ăsta? Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și domnule!“ Iar apoi, cu glas tare: — Ce, nu vă place muzica? — Câtuși de puțin, vă asigur. „Liduvina are dreptate - gândi Augusto -; fata asta, după ce se va mărita și dacă bărbatul o va putea întreține, nici nu va mai atinge clapele pianului.“ Și apoi, cu glas tare: — Cum vă merge vorba că sunteți o excelentă profesoară... — Mă străduiesc să-mi fac cât mai bine cu putință datoria profesională și, dat fiind că trebuie să-mi câștig pâinea... Treaba cu obligația de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
don..., don... — Da, dragă don Augusto, calmează-te și să stăm de vorbă în liniște. — Permite-mi însă... - și-i prinse în cele două mâini ale sale dreapta albă și rece ca zăpada, cu degete fusiforme, numai bune să mângâie clapele pianului, să le smulgă arpegii suave. Cum dorești, don Augusto. Acesta îi duse mâna la buze și-o acoperi de sărutări, care abia-abia îi mai încălziră alba răceală. — După ce termini, don Antonio, hai să stăm de vorbă. Dar ascultă, Eugenia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
don Augusto? E-o încântare să-l auzi! Și când fata asta începea să-și pregătească lecțiile de pian, să-l fi auzit pe canarul pe care-l aveam atunci: se dezlănțuia și cu cât lovea ea mai abitir în clape, cu atât mai tare cânta și el, și cânta... Cred că de-asta a și murit, a plesnit... — Până și animalele domestice se molipsesc de viciile noastre! - adăugă unchiul -. Am smuls până și animalele care conviețuiesc cu noi din sfânta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Elizabeth. De îndată ce se va naște bebelușul, voi mai adăuga un nume. L-am strecurat la loc în seif și am ridicat plicul de manila. Era mai greu decât documentul mic și albastru. Am desfăcut legătura din jurul clamei și am ridicat clapa. Banii stăteau cuminți înăuntru, aranjați în teancuri, fiecare teanc legat cu câte două elastice. I-am scos, i-am aranjat frumos pe raft, apoi am pus jos plicul ca să am ambele mâini libere să îi pot număra. Doctorul se înșelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
după valoare și erau legate cu elastice. Am verificat teancurile, dând la o parte elasticul, numărând bancnotele în minte, punând elasticul la loc și trecând la următorul teanc. Ieșiră la număr. Am pus teancurile la loc în plic, am închis clapa și l-am deschis pe cel de-al doilea. Conținea aceeași sumă. Împărțisem bancnotele în mod egal. Am început să le număr. Când am terminat, îmi lipseau o sută șaptesprezece dolari. Nu înțelegeam. Nimeni nu mai știa combinația seifului. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
periculoase, o urmă ce devenea inteligibilă doar foarte încet, prin ascultarea sunetelor. Și îmi plăcea, pe de-o parte, să fiu acest băiat, care primise pantofi și schiuri noi, pantaloni de schi bleumarin din postav și o șapcă prevăzută cu clape pentru urechi și cozoroc, dar, mai ales, să mă pot închipui un „vânător“ care ieșea prin gaura vertebrei de calcar gri a balenei, din lumile lui de imagini și litere, ca s-o pornească în largul câmpiei și în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
automobilului o adăpătoare de fier, mare cât o oală de supă. Una din astea avea să fie prinsă în șuruburi în grajd pentru fiecare cap de vită. Când vaca avea să-și aplece capul ca să se adape, apăsa automat pe clapa de fier, ventilul se deschidea și apa proaspătă țâșnea în bazin. —Lapte mai bun, spunea tata, mult mai sănătos pentru vaci, dar mai ales muncă mai puțină și economie la consumul de apă. Însă cu adevărat convingător era regretul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și înșurubau o placă pe carcasă, purtând numele firmei scris cu litere negre pe fond galben. Dar nu numai la marginea satului construcțiile dădeau năvală în peisaj, „cel mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
elan, împingându-mi picioarele încăpățânate. Dornic să prind pașii, mă avântam rigid, împiedicându-mă de țolul vărgat, în timp ce madam Fișic ne sorbea din ochi, de pe scaunul fără spetează, din colțul odăii sărăcăcioase. Râsul Laurei era o gamă scurtă, ca din clapele unui clavecin. Când spunea ceva, trebuia să și râdă. De aceea își ducea mâna dreaptă la gură ca să-și acopere lipsa unui dinte, ceea ce nu-i știrbea însă cu nimic chipul drăgălaș, iluminat de doi ochi verzi, umbriți de gene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și masă, Când doare sufletul cum doare dintele Și-s obosit să mai gândesc cuvintele. Gonit de-a nebuniei palmă, Aștept o zi cu marea calmă, Să nu mai miște-n larguri apele Și nici un vânt să nu le-atingă clapele. Aștept un loc pe-un țărm, de-o parte, Să nu se cheme”groapă”, „moarte”, La care că-mi aducă fetele, Condeiul, ochelarii mei și ghetele, - Să merg cu zânele-mpreună Pe litoral scăldat de lună, Să mângâi chipuri dragi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
În cartea despre carne, se cuvine să vorbești de Johann Tzindl, o speță de țăran corcit. E gaza mea din Oberholabrun, - ține să mă limpezească Ferdinand Sinidis și continuă să mi-l recomande: Are șapcă de flanelă neagră cu două clape laterale, pentru urechi. Parcă are și n-are mustăți. Ochii și nasul sunt și nu sunt la locul lor. Bărbie nu prea se vede și chiar dacă se observă vreuna, nu merită să vorbești de ea. Singurul amănunt pozitiv și remarcabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și cu mâinile pe piept. Rânjetul meu permanent va deruta un imbecil în haine negre, care va bâlbâi confuz, câte ceva despre meritele literare ale prietenului meu dispărut, fără să vorbească nimic despre amfora trupului său vătămat de sânge rău, de clapa care îi zbârnâie în creier muzica frazelor scrise cu sânge, și mai cu seamă despre balamucul din sufletul său, în care voi trânti ușile prin întuneric, înjurând birjărește, ca la mine acasă, în zilele când voi avea chef de „hâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
amabil pentru a-i testa competența sau măcar a o Întreba cu ce viteză dactilografiază Înainte de a-i oferi postul, dar se asigură că este familiarizată cu mașina de scris Remington. În descursul anilor se obișnuise cu clinchetul distinctiv al clapelor, care era acum un element esențial În procesul compoziției. Când lucrurile mergeau bine și inspirația curgea, se stabilea un ritm Între rostirile transparente ale lui HJ și replicile În staccato ale Theodorei pe tastatură, iar ea se simțea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Minnie se stinge. — Eu m-am uitat printr-una o dată, spune Joan. N-am Înțeles nimic din ea. — Păi nici n-au fost scrise pentru de-alde noi, zice Burgess. Cărțile alea sunt literatură. Pentru Theodora Bosanquet, În timp ce bate pe clapele mașinii de scris Remington În dormitorul mare, a devenit limpede că HJ se crede Napoleon Bonaparte. Deține un număr mare de cărți despre istoria epocii napoleoniene și l-a văzut adesea răsfoindu-le. În starea sa halucinatorie, fratele său William
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bătuse Într-o zi pentru ca Henry să citească și să revizuiască seara, pregătind pentru corectura de a doua zi dimineața. Uneori, În timp ce dicta, se plimba În sus și În jos prin birou, alteori stătea Întins, relaxat, În șezlong. Găsea țăcănitul clapelor mai degrabă odihnitor decât supărător, iar MacAlpine era atât de tăcut și de impasibil, Încât aproape uita că este o ființă omenească, cu o conștiință proprie, care Îi nota cuvintele pe hârtie. Era conștient că frazele lui deveneau mai lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nu citea, dar care, veselă din fire, era preferata tatei și care practic nu făcea nici un fel de necazuri. După ora de închidere a prăvăliei, mama nu se va fi mulțumit să cânte piese pentru pian ce picurau agale de pe clape, ci va fi fost și membra vreunei societăți de prieteni ai cărții - habar n-am care. La un moment dat, calitatea ei de membră a încetat, căci la scurt timp după începutul războiului nu au mai venit volume noi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
În Saavedra, unde tomna pusese În luptă cocoșu cu pene plumburii și linii albe a lu părintele Argañaraz. II După opt zile, Tulio Savastano a dat buzna În celulă, agitat și fericit. Abia de-a putut bâigui: — V-am tras clapa, dom’le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea un domn oarecum astmatic, cu obrazul ras, plete cărunte și ochi ca azurul cerului. Veșmintele-i Îngrijite erau de culoare Închisă; purta fular de vigonie, și Parodi a observat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de supă. Bunica mea obișnuia să gătească așa ceva În Honolulu. — Tu ești din Honolulu? — Mozart ar fi mai potrivit pentru cină, sugeră Barnes. Sau Beethoven. Ceva cu viori. Muzica asta de orgă e tristă. — Dramatică, preciza Ted, apăsând pe niște clape imaginare În aer, În ritmul muzicii, și legănându-și corpul asemenea lui James Mason. — Tristă, repetă Barnes. Se auzi declicul intercomului: — Oh, ar trebui să vedeți asta, se auzi vocea lui Edmunds prin intercom. E minunat. — De unde vorbești? Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]