33,219 matches
-
Istrati, al actriței Andronescu etc.), fie marile figuri ale Curții regale și ale aristocrației românești, dar nu numai (Portretul Regelui Ferdinand, Portretul Reginei Maria, Portretul Regelui Mihai, Portretul lui I.C.Brătianu, Portretul Principesei A. Cantacuzino, Portretul Principelui Ghica, Portretul Principesei Clara Mavrocordat, Portretul Elenei Văcărescu, Portretul Baronului Levavasseur, Portretul Contelui Chesingne etc.), pictorul este interesat în aceeași măsură de o exactă definiție a personajului și de o anume sugestie a exemplarității lui.
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (III) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16148_a_17473]
-
navigatorilor pe apele literaturii. Nu mai mult, dar nici mai puțin decît atît. Relativa uitare de care are parte astăzi e nedreaptă. Nimeni din cei care vor să scrie despre autorii interbelici nu-l poate ocoli. Recenziile lui sînt exacte, clare, obiective și nu de tot banale. Au de la început atîta fadoare cîtă le trebuie ca să nu se faneze mai tîrziu.
Criticul fără însușiri by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16153_a_17478]
-
în epocile istorice bîntuite de sărăcia crizelor economice". Și apreciază, tot păstrîndu-se pe postamentele puse de Kautsky, că de fapt, cauza economică nu este deloc același lucru cu interesul material. Pentru că, precizează, interesul material este un proces intelectual conștient și clar. Pe cînd cauza economică lucrează adesea invizibil, prin ocoluri sufletești foarte depărtate de lumina conștiinței și a rațiunii. Antisemitismul interbelic are drept cauză criza economică din 1929-1933. La aceasta, și tot din aceeași cauză, se adaugă invidia. "Naufragiații crizelor economice
O carte, din 1945, despre antisemitism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16130_a_17455]
-
în aburi și se înalță deasupra scenei. Plouă trist, monoton, banal, e cald și rece totodată. Destinul inflamat se întoarce la drumul său normal. Cu o singură diferență. Este asumat acum. Prezența cuplului de la oraș a perturbat minți și ritmul clar al trecerii timpului, agresîndu-i pe cei trei muncitori ai moșiei: Sonia, Vanea, Marina, dădaca cea bătrînă. Ziua s-a mutat noaptea și invers. Se bea ceaiul la prînz, iar noaptea e cuprinsă de agitație. De ce? Pentru că așa vrea profesorul. Cine
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
tace. Adînc, teatral, rusește. Tăcerea este un personaj. În fond, așa cum spune Heidegger, ea face parte din esența logosului. E noapte în chioșc, se aud cîntînd greierii. Poezia luminilor din acest spectacol este și ea un comentator, un rezoneur, lumina clară, diurnă, lumina pîlpîitoare, lumînări, felinare, focul de sub samovar, lumina violentă a fulgerelor... Muzica vine și pleacă din senin, uneori. O cheamă Vanea? Cum? E scamator? O voce simplă, de femeie simți că-ți răscolește ființa. Puțin, atît cît trebuie. Ecoul
E la nave va! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16133_a_17458]
-
p. Două moduri de a fi în lume Sacrul și profanul, carte scrisă de Mircea Eliade în 1956 la cererea unei edituri germane, este tot o lucrare adresată marelui public. Ținta ei era aceea de a înfățișa, prin descrieri scurte, clare și accesibile oricui, datele esențiale ce definesc comportamentul lui homo religiosus, pornind de la ideea că acesta "crede întotdeauna în existența unei realități absolute, sacrul, care transcende această lume, unde totuși se manifestă, sanctificând-o și făcân-d-o reală." Prin manifestarea în
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
constată, ca "tendințe și orientări", formele și accepțiunile pe care sacrul le capătă în modernitate, precizând că lucrarea lui nu e expresia unei "nostalgii secrete", ci a înțelegerii și a simpatiei pentru condiția trecută a omului religios. Necesitatea unei expuneri clare îl face pe Eliade să folosească două concepte invariante (omul religios și omul areligios), ce se definesc unul pe altul prin negare și, probabil, această definiție negativă a omului modern determină afirmarea incompatibilității modernitate/religiozitate. Dincolo de această critică, Sacrul și
O privire în cărțile lui Dumnezeu by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/16156_a_17481]
-
mod de a călători, care constă în a citi înainte totul despre un oraș, în a cumpăra hărți... Nu poți pune piciorul într-un oraș fără să-i cunoști punctele cardinale, fără să ai o imagine mentală cât de cât clară despre planul orașului... Scopul meu, cea mai mare satisfacție a mea este de a avea impresia că am locuit dintotdeauna la cincizeci de metri de locul în care mă aflu. Sunt foarte mulțumit când mă găsesc în situația de a
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
brusc de realitatea sentimentelor pe care le nutrea față de poet, i s-o fi părut că e, probabil, sub demnitatea ei de femeie onorabilă, din lumea suspusă, ca soție și amantă. Desigur, legătura ei cu Maiorescu nu apare, cu liniile clare, în roman. Dar cînd Mite îi arătase manuscrisul unei poeme dăruită ei de poet și la lectura sa explicativă, Mite exultînd de emoție față de talentul înalt al autorului, romancierul îi surprinde lui Maiorescu că "privise spre femeie de sus, ușor
Eminescu și Mite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16160_a_17485]
-
Pentru reprezentanții Noii critici (din anii '40 și '50), acesta era un truism, cum e și pentru deconstructiviștii înșiși. Dar pentru anumite facțiuni literare, animate de alte principii și propulsate de alte ambiții, distincția nu mai e chiar atît de clară. Însă indiferent de apetenta pe care o avem pentru noțiunea de metodă sau de școală critică în studierea și înțelegerea literaturii, indiferent cît de impresionați am fi de performanțele deconstructivismului - la urma urmelor prea strict condiționate de farmecul unor idiosincrazii
Deconstructivismul - un nod de legătură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16217_a_17542]
-
neînțeles atît de către criticii contemporani cît și de chiar exponenții mișcării. Manifestele sînt mai mult jucăușe decît substanțiale - lipsește componenta cu adevărat subversivă care a făcut succesul în Franța. Analizînd revistele vremii, scrierile suprarealiștilor noștri, autoarea ajunge la o concluzie clară: singurul suprarealist autentic român este Gellu Naum. Apropierea de poet se produce în etape. Asistăm la povestea clasică a discipolului și maestrului: dificultăți de comunicare la început, falsele idei ale discipolului despre maestru, comportamentul imprevizibil al celui din urmă. Este
Critică și suprarealism by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16256_a_17581]
-
unor adevărați ambasadori ai României. Neplătiți și, firește, cei mai mulți ignorați de toate guvernele de pînă acum, savanți care nu beneficiază nici măcar de un minimum necesar informării; există, de asemenea, ziariști foarte importanți care în anii vechiului regim au făcut distincții clare între țară, valorile ei reale și conducătorii vremelnici. Avem, așadar, mulți oameni din lumea politică, universitară, științifică, culturală, economică etc. care dau informații diverselor guverne despre România și care merită toată recunoștința noastră. Fundația a reușit să-i cunoască și
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
scriu/ Despre singurul lucru ce nu există. Nici în laguna/ de sub umărul stîng. Nici/ În valea de sare.// Dar el e singurul important. Căci, dacă există,/ Și eu aș fi/ O piatră în gura lui, ce învață să spună/ Cuvintele clare" (ibidem). Absența obiectului devine, așadar, o temă radicală, menită a corija o invazie obiectuală impură, un flux al unei materialități devastatoare ce aglutinează fiziologia, viciul, civilizația, istoria: "Am cunoscut tirania mirosului animal,/ Democrația alcoolică, oligarhia/ Discotecilor și pițipoancelor strălucitoare,/ Am
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
bine cunoscut, cu un talent puternic. Mai puțin cunoscut e în ipostaza de analist politic. Deși dl Vighi e membru al PNL, provenind din PAC, analiza d-sale nu e deloc partizană. E cît se poate de rece și de clară. În plus, dl Vighi are haz, ca prozator ce se află, cînd caracterizează personajele sau rolul lor în viața partidului. Dacă analiștii noștri politici ar fi și scriitori (unii cred că sînt, dar asta e altă căciulă, oricum prea mare
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
la adresa guvernului Năstase, fără a ierta nici Cotrocenii, cu o vervă care poate părea bizară dacă ne amintim că dl Cristoiu a condus într-un an electoral ziarul AZI, vizibil angajat în susținerea PDSR ca partid de opoziție cu șanse clare de a reveni la putere. Ion Cristoiu nu poate contesta că a pus umărul la victoria PDSR, chiar dacă tirajul confidențial al ziarului Azi cu siguranță că n-a mișcat opinia publică. Însă ce publica Ion Cristoiu, sub semnătură, ca editorialist
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16288_a_17613]
-
corectă a dovezilor și felul în care ne situăm față de cititor, cum să i ne adresăm pentru a-l cîștiga de partea noastră. Dincolo de importanța ei practică indiscutabilă (de cînd se simțea nevoia unui manual de argumentație și de scriere clară în peisajul românesc!), cartea Andrei Șerbănescu are și o latură care ține de plăcerea lecturii: exemple surprinzătoare, bogate și la obiect, dar care fac deliciul multor pagini; chestionare și exerciții pe care cititorul, oricît de sceptic, este tentat să le
Cum se scrie un text by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16296_a_17621]
-
asta sînt convins, dar turnătorul, ca persoană, va deveni ceva mai atent cu materialele pe care le furnizează. În privința persoanelor turnate sau nu, dar care se tem și azi de așa-numita atotputernicie a Securității, acestea pot avea o imagine clară a dispariției acestei puteri malefice a Securității. Și astăzi mi se întîmplă să discut cu persoane care se simt urmărite sau persecutate fie de Securitatea însăși, fie de SRI, care în viziunea lor n-ar fi decît un fel de
Misterele Securității by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16289_a_17614]
-
Cutia de lapte murdară, vânzătoarea plictisită și oamenii care stau la coadă nervoși completează începutul promițător al dimineții. Pe deasupra, se găsește încă un nebun care nu reușește să distingă dungile albe de pe asfalt și apasă piciorul pe accelerație cu intenția clară și scelerată de a lua locul demiurgului în timpul săvârșirii inconștiente a câtorva crime. Nimic deosebit. Mă întorc acasă încercând să adopt o poziție defensivă pentru a nu mă pierde și eu în lumea aceasta care pare a nu avea suflu
Granițe. In: Editura Destine Literare by Irina Suătean () [Corola-journal/Journalistic/82_a_244]
-
în care sînt obligați să țină cont de ea: în ochii occidentalilor, ei reprezintă interesele unor țări falimentate de guverne totalitariste, precum și frenetici opozanți ai doctrinelor stîngiste. Legătura între cele două - evidentă pentru oricine vine din Răsărit - nu e defel clară și cu atît mai puțin necesară cînd o privești de pe celălalt mal al Atlanticului. Pentru mulți intelectuali și universitari americani, leftismul e o ideologie "șarmantă" (și folosesc cu bună știință termenul), iar a respinge socialismul în numele unui utopic liberalism democrativ
Tragedia lui Havel by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16341_a_17666]
-
de a concepe un singur fel de realitate și de a încerca să-i alăturăm prin metoda comparației, ceea ce, practic, nu este de comparat; cum nu se pot asemui, esențial, viața cu moartea, două realități și ele însă fără indiciul clar al unei raportări inteligibile. Cel mai turburător, în vis, este că el poate să producă segmente de existență aievea. Ca și cum ele s-ar întîmpla în realitate. Și cînd ne trezim cu senzația că am fost întrerupți tocmai în momentul în
"Somnul paradoxal" by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16338_a_17663]
-
certificat de victimă doar pe baza tragediei colective a războiului. Mai plauzibilă, și totodată mai importantă mi se pare o altă explicație, sugerată chiar de autor. T.S. Eliot spune undeva - și Kermode îl citează - că nu putem desluși o ordine clară în întîmplările vieții noastre decît în acele rare momente de neatenție, cînd moțăind sub o rază de soare ("drowsing in sunlight") sîntem suficient de detașați spre a ieși parcă din noi înșine, pentru a ne privi astfel din afară. Dar
O autobiografie reticentă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16363_a_17688]
-
ignorarea "istoricității", a faptului că a apărut în niște condiții socio-culturale care nu pot fi, totuși, lăsate deoparte. La o primă lectură, vitalitatea scriiturii abolește orice încercări de contextualizare - semn bun, dacă e vorba despre un text cu intenții polemice clare. Susan Sontag a scris aceste eseuri în perioada 1962-1965, o perioadă relativ scurtă - așa se explică și omogenitatea care a transformat o culegere de articole într-un manifest care a marcat o epocă. În eseul care dă și titlul volumului
O carte veche, o nouă sensibilitate by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16371_a_17696]
-
dimensiunea tehnică a lucrărilor sale. Există în concepția globală a artistului, dar și în gesturile sale imediate, o acuratețe a exprimării și o generozitate a construcției pe care le justifică, în mod cert, dincolo de nevoia de comunicare generică, o conștiință clară a împărtășirii: semn limpede că și în expozițiile mici, marii artiști sînt prezenți cu totul, așa cum într-o picătură de apă, dacă ar fi să recurgem la infailibila forță persuasivă a truismului, se oglindește oceanul însuși.
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
biruitor” de Artur Sivestri, fragment). Poetul, intuind că moartea-i va fi aproape și timpul nefiind de partea sa, și-a lăsat toate mărturiile înregistrate pe casete audio, și, printre acestea, ne roagă pe noi, cei apropiați (pe fiica sa, Clara Aruștei și prietenii) care am fost de partea adevărului, să-i apărăm numele și opera. http://www.youtube.com/watch?v=mUm oL57QNU&feature=related Acum, la doi ani de la moarte, poetul Cezar Ivănescu (pe care l-am cunoscut la Iași
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]
-
Elegii de cînd eram mai tînăr, preia un vers din poemul meu, Amintirea Paradisului, „Cînd eram mai tînăr și la trup curat...” În continuare se poate citi răspunsul la această întrebare pe Blogul meu ce l-a făcut fiica mea, Clara Aruștei, după plecarea mea Dincolo: http://cezar-ivanescu.blogspot.com/2009/03/cezar-ivanescu-aprilie-2008-scurta.html Oare, istoria se repetă ca în „Timpul asasinilor”? Această carte „Timpul asasinilor, Documente și mărturii despre viața, moartea și transfigurarea lui Nicolae Labiș”..., explică unele lucruri prezente
în memoriam Cezar Ivănescu. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_223]