4,004 matches
-
celorlalte persoane prezente la ceremonie, cărora le revine doar rolul de a asculta. Muzica își îndrepta ușor pașii spre a deveni o „limbă” cultă: o limbă pe care o cunoșteau doar anumiți credincioși din biserică, aceștia identificându-se practic cu clerul și docții. Din punct de vedere muzicologic, este important să subliniem faptul că liturgia inițială a creștinilor a constituit punctul de plecare pentru compozițiile genului sacru și a fost terenul fertil în care s-au maturizat primele experimente melodice și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
și integritate, ca scut de apărare în același timp împotriva limbilor naționale, care începeau să-și facă simțită prezența. La sărăcia spirituală a vieții religioase și, deci, liturgice, a contribuit și cimentarea legăturilor Bisericii cu puterea temporală și identificarea înaltului cler cu pătura nobiliară. Muzica, în acest context, a cunoscut o evoluție importantă. În cadrul funcțiunilor religioase, a cucerit un loc tot mai amplu și a devenit tot mai autonomă, ritul constituind locul privilegiat al experimentelor noului limbaj muzical. Primele secole ale
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
forme mai bine definite structural. În sfârșit, cuantificarea sunetului și valoarea de notă a dus la înăbușirea cântului gregorian. Un alt element istorico-liturgic important, dar cu urmări asupra creativității muzicale, este faptul că, în timp ce avea loc decăderea spirituală a înaltului cler și a vieții liturgice în general, lua naștere o fertilă creativitate religioasă populară, alimentată de fervoarea unor persoane carismatice dornice de reînnoirea exigenței de a adera la radicalitatea și puritatea mesajului evanghelic. Astfel, credincioșii, reuniți în confraternități și agregațiuni, au
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
cuvintele cântecelor, sunt înflăcărați de devoțiune față de El. De aceea, în biserica lui Dumnezeu, se recomandă de a cânta psalmodia, tocmai pentru a stimula devoțiunea credincioșilor. În acest sens, oficiul diurn și nocturn, precum și misele solemne, sunt cântate asiduu de către cler și popor în mod sobru (maturo tenore), cu o desfășurare a vocilor distincte în mod unitar (distincta gradatione), astfel încât plăcerea să decurgă din însăși distincția vocală și echilibrul melodiilor. Dar anumiți discipoli din noua școală, în timp ce sunt atenți să măsoare
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
o largă răspândire și a interesat întreaga Europă catolică, reușind să influențeze și muzicieni care nu se recunoșteau în mod direct în ideologia și sensibilitatea mișcării. Activitatea acestei mișcări, care în acțiunea sa reformatoare își propunea și reeducarea liturgică a clerului și a credincioșilor, coincide cu acțiunea Mișcării liturgice de factură romantică, ce și-a găsit în Gueranger, superiorul abației de Solesmes, în Sailer, episcopul de Ratisbona și în Newman, din Anglia, exponenții ei cei mai prestigioși. Trăsăturile Mișcării liturgice erau
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de instrucția maeștrilor săi, a organiștilor și a cantorilor, ținând cont de adevăratele principii ale artei sacre”. Ultimul paragraf al acestui Motu propriu invită la actualizarea și punerea în practică a normelor prezentate: „Se recomandă capelmaiștrilor, cantorilor, persoanelor din rândul clerului, superiorilor seminariilor, a institutelor eccleziastice și a comunităților religioase, parohilor și rectorilor de biserici, canonicilor din colegii și catedrale, și îndeosebi episcopilor diecezani, de a favoriza cu tot zelul aceste înțelepte reforme, de mult timp dorite și invocate în mod
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
prieten care se afla în cameră. Eu n-am simțit niciodată asta, așa că mi-am închipuit că e ceva în neregulă cu mine. Apoi a început războiul în 1914, iar eu am intrat în armată și am auzit alte rugăciuni. Clerul din toate taberele se ruga pentru victorie. Ne-au spus că Dumnezeu dorea victoria guvernului nostru și era chiar în spatele nostru, cu tot cu generalii, împingîndu-ne înainte. Mulți dintre noi, aflați în tranșee, am renunțat la Dumnezeu atunci. Dar, Duncan, toate aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la ansamblul Franței în 1982). Există deci o puternică omogenitate între categorii așa cum le-am regrupat în 1954 și în 1999. Gentrificarea Parisului nu este un artefact statistic, ci o realitate sociologică. "Celelalte categorii" ale vechii nomenclaturi, care includeau artiștii, clerul, armata și poliția, au fost clasate în proporție de 10 % printre cadre, 28 % printre profesiunile intermediare și 59 % printre funcționari (cifre din 1982 pentru ansamblul Franței). Ținînd cont de ponderea "profesiunilor din domeniul informației, artelor și spectacolului" la Paris, noi
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
și de-aș putea să-mi rup din ochii tăi privirea, văzduhul serii mi-ar părea căprui. Nichita Stănescu, Lună în câmp În tradiția pământului acestuia, dar nu numai, sărutul mâinii este un element de respect pentru părinți, pentru reprezentanții clerului, dar în special pentru femei: „Sărută părintelui mâna și-i făgădui încă o dată bărbăcuțul.” M. Sadoveanu, Baltagul. Critic literar ursuz, G. Ibrăileanu, descrie o delicată scenă erotică pentru valoarea senzuală a mâinii, în romanul Adela, episod realizat după ce, în seara
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
al României, pe versurile lui Andrei Mureșanu (vezi Mureșanu Andrei). Versurile, un poem, s-au bucurat de admirația generației sale și, după ce Anton Pann a compus muzica, a fost acceptat de toți ca imn (vezi Anton Pann). diacon - membru al clerului, pe prima treaptă a ierarhiei. dictatură - formă de conducere autoritară a statului, putere despotică. dijmă - obligație datorată de țăran stăpânului de pământ, achitată în bani, în muncă sau în produse. dinastia de Hohenzollern-Sigmaringen - dinastia care a dat regii României a
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
pentru a lungi rândurile lor. Calixt a decis că, dacă un episcop comitea păcat, și mortal, nu trebuia să fie depus. Din acest moment, episcopii, preoții și diaconii care încheiaseră două sau trei căsătorii, începură să se așeze în rândul clerului: și dacă un membru al clerului se căsătorea, trebuia să rămână în cler, ca și cum nu ar fi comis păcat. Conflictul dintre Calixt și rigurosul său adversar - din cauza violenței este dificil să se dea încredere tuturor imputațiilor acestuia - privește în mod
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a decis că, dacă un episcop comitea păcat, și mortal, nu trebuia să fie depus. Din acest moment, episcopii, preoții și diaconii care încheiaseră două sau trei căsătorii, începură să se așeze în rândul clerului: și dacă un membru al clerului se căsătorea, trebuia să rămână în cler, ca și cum nu ar fi comis păcat. Conflictul dintre Calixt și rigurosul său adversar - din cauza violenței este dificil să se dea încredere tuturor imputațiilor acestuia - privește în mod esențial iertarea păcatelor: autorul operei Elenchos
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
păcat, și mortal, nu trebuia să fie depus. Din acest moment, episcopii, preoții și diaconii care încheiaseră două sau trei căsătorii, începură să se așeze în rândul clerului: și dacă un membru al clerului se căsătorea, trebuia să rămână în cler, ca și cum nu ar fi comis păcat. Conflictul dintre Calixt și rigurosul său adversar - din cauza violenței este dificil să se dea încredere tuturor imputațiilor acestuia - privește în mod esențial iertarea păcatelor: autorul operei Elenchos pretinde că există păcate de neiertat, definite
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
față de ei, imposibilitatea de a pune în practică continența. Argumentarea lui Cereti privitoare la canoanele 17 și 18 din Canoanele Apostolice este lipsită de precizie atunci când vrea să explice canonul 18 cu ajutorul canonului 17. Acesta din urmă îl exclude din cler pe cel care a încheiat două căsătorii (eeeeeeeeeee) sau care avusese o concubină. Dar canonul 18 nu vorbește de căsătorie, nici de digamie atunci când respinge clericul care a luat o văduvă, sau o divorțată, sau o prostituată, etc.: deci, în
Divorţaţi "recăsătoriţi" : practica Bisericii primare by Henri Crouzel S.J. () [Corola-publishinghouse/Science/100979_a_102271]
-
a fost tradus, i-au zâmbit cu toții. — Însă, din nefericire, numele lui era pe listă, a spus Armanoush Într-o doară. — Ce listă? s-a interesat mătușa Cevriye. — Lista intelectualilor armeni condamnați la moarte. Lideri politici, poeți, scriitori, membri ai clerului... Erau În total două sute treizeci și patru de oameni. Dar de ce? a Întrebat mătușa Banu, Însă Armanoush a trecut cu vederea Întrebarea.. — Pe 24 Aprilie, Într-o sâmbătă, la miezul nopții, zeci de notabilități armene care locuiau În Istanbul au fost arestate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Am fost poftit de asemenea să-i pregătesc pe cei mai mici pentru prima comuniune și astfel am adăugat activităților mele de bibliotecar pe cele de catehizator. Principiul preoților iezuiți era să facă din fiecare elev un potențial teolog, În vreme ce clerul secular ne pregătea pentru o viață de laici responsabili, apți să se integreze În viața parohială care Îi aștepta. Era mai puțin exaltant, mai puțin snob și mai puțin Întortocheat, dar nu mai trăiam Într-o permanentă tensiune și Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
dimineață. În piața domului erau adunați toți. Terzi cu trupele lui, unchiul Carlo și câteva notabilități ale comunei, cu decorațiile din celălalt război, și nu conta cine fusese fascist și cine nu, era vorba de cinstirea eroilor. Și mai erau clerul, fanfara primăriei, În uniforme de culoare Închisă, și dricurile cu cai cu valtrapuri albe ca zăpada, cu argintiu și negru. Vizitiul era Îmbrăcat ca un mareșal de-al lui Napoleon, cu bicorn, pelerină și manta, de aceleași culori ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
multe altele, medalioane despre Rémy de Gourmont și Mallarmé, traduceri din Whitman (primele apărute la noi) ș.a. Adversară a exclusivismului religios, nu a ezitat să publice, sub semnătura „ciorăparului” Ilie Stroiescu din Ploiești un articol în apărarea adventismului oprimat de clerul ortodox autohton. În răspăr cu tradiționalismul antisemit, a găzduit numeroși colaboratori evrei, de la F. Aderca și Tristan (Tzara) la filozoful spinozian Ion Brucăr. Cronica literară a fost ținută, cîțiva ani, de către tradiționalistul moderat Ion Trivale (Iosef Netzler), mort cu arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
instrument de ascensiune al charismaticului dictator italian: „Fascismul? o mișcare a Italiei întregi către ordine? Fascismul, o legătură națională? Nu. Fascismul este instrumentul personal de luptă al omului care a pronat regicidul, care a stigmatizat parlamentul, briganzii finanței, armata, imperialismul, clerul, dumnezeul, religia Mussolini”. Personalizarea fascismului implică... depolitizarea („adevăratul Mussolini - cel care a creiat acest spirit mussolinian - era ignorat, fiind prea ascuns îndărătul aparențelor înșelătoare ale politicei”), avînd drept corelativ estetizarea „aurei” personajului: „Nimic nu e mai romanesque și mai tragic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
încredere în evrei? În oamenii ăia perfizi? Faroald a intervenit în apărarea mea: - Adaloald, se spune că tu ai încredere în romani. Sunt ei oare mai puțin perfizi? S-a auzit un murmur de aprobare în rândul longobarzilor și al clerului arian. - Mama ta, a continuat căpetenia, chiar ea a spus că ar fi mai bine pentru poporul nostru să plătească tribut Bizanțului. Îl văd la dreapta ta pe Pietro, fiul lui Paolo, un roman, și-l mai văd pe Sundrario
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
De pe vremea când a fost aproape nimicită de Attila, Aquileia nu și-a mai recăpătat frumusețea de odinioară, asta și pentru că Odoacru și Teodoric au desăvârșit fărădelegea. Doar una dintre bazilicile ei a fost reconstruită, odată cu casele menite patriarhului și clerului. Confesiunea ariană a mai fost încă o dată la ananghie, generând doi patriarhi, dintre care cel refugiat pe insula Grado a jefuit-o de toate comorile și relicvele. În ultimul timp, printre bălți și buruieni, s-a reaprins o lumină. Care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
rămasă în șanțuri era murdară. În plus, ajutoarele promise de Ravenna n-au sosit. Încât, în dimineața celei de-a unsprezecea zile, s-a înfățișat la Rotari un preot trimis de episcopul Magno. Cerea să i se permită episcopului și clerului să părăsească orașul, pentru a se retrage la Veneția împreună cu nobilii care se opuseseră asasinării ducilor și norodului care nu participase la masacrarea trupurilor. - Ce garanții îmi dați? a întrebat încruntat Rotari. - Ai cuvântul episcopului Magno, un om sfânt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
spusele lui s-au adeverit. Ascunși după un portic lung și îngust, am zărit o gloată de oameni urlând, amenințând și atacând reședința papală. Cracco însă pusese la punct o apărare strașnică, folosind slujitorii de la palat și o parte din cler. Fiecare ușă era baricadată, și de la ferestre se vedeau vârfuri de săgeți gata să fie trase. Acum vorbesc despre lucruri pe care nu le-am văzut cu ochii mei. Unele le-am aflat de la Adeodato, altele odată cu trecerea timpului. Mauriciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost ceea ce i-a impresionat pe contemporani. Este greu să judeci după surse dacă un cult care s-a dezvoltat în jurul imaginii este rezultatul unei tendințe populare sau al inițiativei clericale, si sa distingi rolurile autorității ecleziastice, guvernului secular, si clerului local, care fără dubiu au participat la încurajarea devoțiunii. Faptul că vicarul arhiepiscopului a ordonat că imaginea să fie curățata în ziua execuției sugerează că o parte din autoritățile ecleziastice poate au încercat nu doar să înlăture un semn de
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]
-
Dacă așa a fost, însă, era din câte se pare prea târziu, din moment ce după doar patru zile, pe 26 iulie, fuseseră aduse destule daruri încât rectorul și membrii parohiei să formeze o operă spre a încuraja devoțiunea pentru imagine. Așadar, clerul a acționat pentru a prelua controlul și a profita de o miscare pe care nu o putea preveni cu ușurință. Devoțiunea arătată Madonnei de' Ricci trebuie probabil asociată celui mai important cult florentin în ce privește o imagine, mai precis venerarea unei
Sacrilegiu și răscumpărare în Florența renascentistă by William J. Connell, Giles Constable [Corola-publishinghouse/Science/1047_a_2555]