1,528 matches
-
principiul organizării europene. Pentru a reuși aceasta însă, putem găsi o sursă de inspirație în principiul istoric care leagă identitatea europeană de procesul devenirii și metamorfozei. Imperativul vital de a salva identitatea Europei reclamă o nouă metamorfoză a acesteia. II Clocotul cultural 1 Vîrtejul cultural Se spune pe bună dreptate despre cultura europeană că este creștino-greco-latină. Izvoarele evreiești, creștine, grecești, latine par să se fi unit pentru a forma o sinteză armonioasă, care este atît substratul specific al Europei, cît și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
brațul purtător de daltă, pulsațiile nașterii sporesc sub arcuiri vrăjite: „infinitul se îngroapă / râvnește răGăcini / fără sfârșit / fără început spre cer”, „recunoștință” (Sub daltă). Laitmotivul „vezi” se dorește nu doar conștientizare a treptelor zămislirii operei de artă, cât mai curând clocot perpetuu, îndumnezeit: „sub mâna ta se ascunde / Dumnezeu” (Sub daltă) între creațiile lui Brâncuși și versificările lui Tudor Gheorghe Calotescu există vizibile puncte convergente, „Vărutul dintre cer și Sământ”, „tăcerea de taină”, „durerea dulce a sacrificiului de sine...” (A împlinit
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
necruțător amprenta și el, orgoliosul Mihai Cantacuzinul, degeaba se străduia. Venise aici ca să întărească pentru Șerban Vodă o rețea de oameni care, răspândind cărțile de liturghie ce se tipăreau la București, Snagov și Râmnic, să afle cât de fierbinte este clocotul mocnit al nemulțumirilor celor stăpâniți de otomani. Acum, în fața icoanei, nu-și putea spune rugăciunea. Mai veche de cinci sute de ani, alb-aurie ca cerul unei dimineți de vară, icoana îi povestea despre neputința lui. Sus, într-un colț, ceata
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și vă prigonesc». Te văd pe sfinția ta binecuvântând, te aud slujind, lepădându-te de grija lumească pentru ca să-l poți primi pe Hristos, iar eu nu am în față decât neputința mea de a mă ruga și nu simt decât clocotul urii că am fost vândut și vătămat pe nedrept. Și-mi număr în minte ctitoriile în care suntem alături pomeniți și sfintele cărți pe care împreună le-am tâlcuit de s-au tipărit și trimis la toți dreptcredincioșii din lume
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-mi păstreze, alții mi-au spus, sugerîndu-mi că a făcut-o ca să aibă ce bea. Deci, mi-am zis, va să zică asta era... L-am reântâlnit după câteva zile la o manifestație, striga să plece guvernul și arăta prins de clocot interior. Hai și tu cu noi, zice, treci în rînd..." "Hainele, zic, nu contează, deși vezi în ce sunt îmbrăcat (purtam o scârboasă uniformă gri în care mi se dăduse drumul într-o permisie) dar celelalte, manuscrisele (cărțile le-ai
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu-l atrage destul pentru a-l angaja, își dă ființa oricui, pentru că n-o dă nimănui, dus oriunde. Blândă îngăduință față de banalitate, cufundarea până la anihilare în foiala detaliilor, îngropat în ele. — Doriți ceva ? auzi, ca dintr-o oală în clocot, în spatele ghișeului. — A, da, aș vrea... dați-mi un bilet. Și se apleacă mult, vârând aproape capul prin gura ghilotinei, să vadă chipul. Casierița depune pe un raft, în spate, felia, în care rămâne curbura dinților ei mari și ascuțiți
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vagă. Pânze albe acoperă cele două mari ferestre, pentru a proteja de lumina violentă și de arșiță. Cămășile, rochiile, pantalonii și bluzele lipite de trupurile umede, năclăite, fierte. Un abur greu, în care răbufnesc, ca niște vârtejuri, zgomotele, răgușeala tranzistoarelor, clocotul scăzut al glasurilor, alarma telefoanelor, ușile trântite. Ortansa lipsește primele ore. A.P. se crede favorizat de această absență. Aude, alături, foșnetul mâinilor lui Lucian, care își desface pachetul de mâncare. Aliniază, încă o dată, teancul de profile, secțiunile, detaliile, schemele și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
un amănunt. Singura femeie cunoscută astfel : râdea. Lucian ținuse să ducă relatarea până la capăt. Cuvintele veneau fără grabă, străine de însuflețirea și ațâțarea pe care i le provoca imaginea. Se uita departe, peste interlocutor : „Capul dispărea. Rămânea lumina trupului. Și clocotul, râsul, râsul fericit“. Capul grotesc se pierdea, transfigurat. În îmbrățișare, râdea, râdea dezlănțuit ! Vârtejuri de ape loveau în râsul înnebunitor, răsturnând încremenirea lumii, rosto golindu-se, rotindu-se, o dată și încă o dată. Ieși în poteca întunecată și pustie. Reîntâlni patrulele
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nasului.Nici o înșelătoare umbră de nostalgie ; doar acceptare liniștită, încrâncenarea de-a exista ; un acord adânc cu întâmplările și vârstele, primite cu lăcomie, în arcul lor scrâșnit. Otrava a săpat și a coclit șanțurile obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum. Nestăpânită a devenit mâna care împinge canatul
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
-l pricepu, dar în curând auzi scârțâitul ușii și un foșnet domol. Atunci se gîndi: "Te pomenești că sunt bolnav și..." Gândul i se curmă, neisprăvit, și pe frunte simți o mână ușoară, puțin rece și aspră. Sub atingerea aceasta, clocotul minții se mulcomi repede, ca sub puterea unui farmec, și somnul coborî ca o alinare dulce... Când se trezi, auzi un glas străin lângă dânsul. Simțământul de grea osteneală îi zăcea și acum în oase, încît nici nu ridică pleoapele
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pâlcuri sunătoare de plânsete duioase "A noastre rugi, Părinte, organelor se smulg. Apoi din nou tăcere, cutremur și sfială Și negrul întuneric se sperie de șoapte... Douăsprezece pasuri răsună... miez de noapte... Deodată-n negre ziduri lumina dă năvală. Un clocot lung de glasuri vui de bucurie... Colo-n altar se uită și preoți și popor, Cum din mormânt răsare Christos învingător Iar inimile toate s-unesc în armonie: {EminescuOpIV 359} "Cîntări și laude-nnălțăm "Noi, Ție Unuia, "Primindu-L cu psalme
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
a se fâțâi a moțăi [TERMINOLOGIA SONORITĂȚII] [1] 2258 hobot bocet secetă * fuget țușni camătă a țișne huet deget buget raget * grohot vîjet fuged * țocăt * hopot fîlfăt * treamăt freamăt * țîșnet * foșnetul trăsnet plesnet șteamăt cotropitor 108 {EminescuOpXV 109} [2] 2268 clocot muget hohot răget strigăt răget chicot strigăt zornet zinghet *** urlet [SINTAGME RĂZLEȚE] 2254 O privesc Facă lumină 2257 de aceea a întuneca conștiința paragin părăsit "coada mîții" 2258 Dacă se Unde a dus surdul roata și mutul iapa Domnilor Babilonia
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pasajul despre cele șapte biserici, unde se spune "Și îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel care este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul creației lui Dumnezeu: Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!" Trimiterea este atât de îndepărtată ca registru și semantism, încît îți taie respirația. Un scriitor mediu ar fi spus ceva ca "Am intrat sub duș, dar pe țeava blestemată venea când apă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Și îngerului bisericii din Laodiceea scrie-i: "Iată ce zice Cel care este Amin, Martorul credincios și adevărat, începutul creației lui Dumnezeu: Știu faptele tale, că nu ești nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!" Trimiterea este atât de îndepărtată ca registru și semantism, încît îți taie respirația. Un scriitor mediu ar fi spus ceva ca "Am intrat sub duș, dar pe țeava blestemată venea când apă prea fierbinte, când prea rece, așa că a trebuit
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mările se uniseră. - Nu v-ați temut? întrebă Marele Preot. - Nu puteam să nu ne temem, răspunse povestitorul. Dar nici n-aveam de ales. Spre apus nu aveam ce căuta, iar la miazăzi ne pândea primejdia mării care fierbe în clocote. Și nici în Atlantida nu mai puteam rămâne. Am plecat la noroc. - Și cum ați scăpat? - Ne-am gândit că vom ieși măcar spre țările cețoase de la miazănoapte, dar zărind la stânga Muntelui Vulturilor și la dreapta apă în loc de pământ, am
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
a găsit-o îmbrățișîndu-și vechiul prieten. Drumul spre miazăzi și îndărăt izbutise să împrietenească și pe cele trei pământence. Nefert era însă prietenă și cu gingașa femeie străină. Cu ochii lungi și înguști și cu pielea de culoarea laptelui în clocot, femeia străină părea mai fragedă ca o copilă pământeană, totuși își dăruia prea puține răgazuri, chiar dacă și ei începuse să-i placă să umble cu Nefert pe întinsul podișului să culeagă flori. Acum, când mai veniră două femei, veselia luntrei
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
-Ție, n-am ce-ți mai zice copila mea, oricum nu vrei să înțelegi, iar ție Radu, de acum înainte să te lași de prostii, exprimându-se cu un calm aparet sub care bătrâna doamnă fierbea ca un cazan în clocot. Radu îi șopti Ramonei că trebuie să plece, ea făcu un gest cu capul că a înțeles. La poartă, Ramona îl rugă să nu ia în seamă cuvintele mamei sale, el o asigură că nu este supărat. După ce o sărută
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
spectatori voluntari, care au venit la sala de spectacole. Un produs are consumatori, care-și exprimă alegerea cu ajutorul telecomenzii, fără să iasă din casă. Într-o parte, o baie catodică, cu toate metaforele lichide în uz: robinet, flux, fierbere, sirop, clocot. Dincolo, o distanțare cathartică. Cea de-a șaptea artă spune despre regizori că "pun în scenă", căci este o continuatoare naturală a "artelor scenei". Difuzarea și proiectarea sunt două consistențe materiale ale imaginii. Fluxul și insula. Două densități ale privirii
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
nonzero din punctul de zero absolut a creat stelele și galaxiile. Zero poate deține, de asemenea, și secretul nașterii cosmosului. Așa cum reușesc să creeze particule, nimicul vidului și energia din punctul de zero absolut pot să creeze și noi universuri. Clocotul supei cuantice, nașterea și moartea spontană a particulelor, pot explica originea cosmosului. Poate că universul nu este decât o fluctuație cuantică la scară largă - o singură particulă enormă care a luat naștere din vidul absolut. Acest ou cosmic a explodat
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
a creat dimensiunea spațiu-timp a universului nostru. Poate că universul nostru nu este decât una dintre numeroasele fluctuații. Unii fizicieni cred că punctele singulare din centrul găurilor negre nu sunt decât niște ferestre către supa primordială dinainte de Big Bang - iar clocotul supei din centrul unei găuri negre, unde timpul și spațiul nu au nici un sens, dă naștere în mod constant multor altor noi universuri, care ies la suprafață sub formă de bule, se extind și își creează propriile stele și galaxii
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
lui tinerețe devenise un fapt curent și o trăsătură importantă a societății grecești. Dar timpul epopeii este cu totul gol de asemenea lucru. Ahile și Patrocles, după copilăria și adolescența petrecute în casa lui Peleu, s-au văzut aruncați în clocotul unor mari evenimente, care i-au format și i-au format împreună. Lângă Troia locuiau la un loc, aveau grijă unul de celălalt în toate chipurile, până la gătitul mâncării, dormeau în aceeași încăpere, fiecare cu femeia lui. Deosebirea lor de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
crâncene și regrete târzii. Femeia aceasta însingurată care, din desfătare a lumii, devine pustiire a ei, se întoarce împotriva ei înseși și se judecă aspru, că n-a pierit la naștere, târâtă de vifor într-o râpă sălbatică sau în clocotul mării. Iar între Elena și Paris, dacă a mai rămas o undă de patimă, ea este istovită și amară. Dar de un fel de dragoste tot mai este în stare, desprinsă de orice eros și altfel greu de definit, un
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
lui tinerețe devenise un fapt curent și o trăsătură importantă a societății grecești. Dar timpul epopeii este cu totul gol de asemenea lucru. Ahile și Patrocles, după copilăria și adolescența petrecute în casa lui Peleu, s-au văzut aruncați în clocotul unor mari evenimente, care i-au format și i-au format împreună. Lângă Troia locuiau la un loc, aveau grijă unul de celălalt în toate chipurile, până la gătitul mâncării, dormeau în aceeași încăpere, fiecare cu femeia lui. Deosebirea lor de
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
se umple de forța războinică, de ménos, de thymós, de alké, care nu e turbare irațională și oarbă, ci triumf al puterii vitale care aprinde inima, mlădiază mușchii, dă pașilor zbor, marea putere antagonică și agonistică: de aici vigoarea și clocotul întregului poem. În genere, Iliada atestă înflorirea prezenței vitale, dragostea de viață în sine, care se manifestă ca exuberanță a forței și ca bucurie. O bucurie ca aceea a lui Menelau, a cărui inimă este, într-o clipă anume, asemeni
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]