2,405 matches
-
o curățenie de zile mari: măturase, ștersese praful, aranjase cărțile și-i ordonase foile de pe masă, schimbase lenjeria, strânsese hainele și le pusese la garderobă... Pe masă pusese o mică carafă cu un buchet de ghiocei proaspeți ca niște gingași clopoței albi care-așteptau fiorii vântului să sune. -O fi cameră de burlac - se lăuda femeia - dar trebuie s-arate și ea civilizat,căci duduia dacă vine, de mine râde, nu de dumneata! Eminescu zâmbi, la urma urmei îi plăcu și lui
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
și-l agăță în cuier. Veronica Micle zâmbi de naivitatea și stângăcia lui, trecu pragul ușii și-i cercetă cu atenție camera, apoi se îndreptă spre el și-i șopti: -Așa mi te închipuiam, un faun singuratic! Voce de catifea, clopoțel de bronz, dulci cuvinte șoptite tremolat ca niște sunete de cantinelă... - ...ți-am cititVenere și Madonă și-am rămas cu nostalgia după absolut, Ieșul tot e înnebunit, Miron Pompiliu mi-a vorbit ore-n șir despre tine, Jaques mi-a
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
De pe coama munților, Sau din a casei grădină, Ocrotite de lumină; Pe la colțuri adumbrite, Ori în straturi ghemuite. Doar albine mititele, Se-ascundeau printre lalele Roșii, galbene, cu dungi Prinse de tulpine lungi. Ale lor mari surioare Căutau doar lăcrămioare: Clopoței dalbi, parfumați, Cu frunze late-narmați, Iar cele cu aripi scurte, Amatoare de dulci turte, Ades plecau amețite, Din narcise-ngălbenite. Cele cu roș` papion Zburau ca un avion, Ca s-ajungă, fără greș, La flori din vârf de cireș Prinse
FORFOTA ALBINELOR de TEODORA NOJE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347886_a_349215]
-
nr. 1210 din 24 aprilie 2014 Toate Articolele Autorului Mi-aduc aminte că vazusem, sus, pe cer Când stam în ploaia boabelor muzicale) Cum norii descojau văzduhul de mister, Pe-ecuator, bătând cifruri sentimentale. Sunau căderile de apă ca niște clopoței, Se lăsau înfrânte fire de lumină, Cu bunăvoință, pe pocnetul orei, La harpă se pornea o melodie lină. Răspândind mareea golului de aer Ploaia îndulcea timpul dintre sonete Din când în când bolta se umplea de vaier Absorbea pământul, văzduhul
FASCINAŢIE de LIA RUSE în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347931_a_349260]
-
Uite, am flori, nu îți plac? Au trăit! Ca tine, ca mine, ca acest mic chibrit! Pune-le-n apă... Și-apoi le îngroapă, C-așa-i lumea, te-noată, te spală, te-neacă. Birjaru-a plecat, nu m-a luat...clopoțeii S-aud când închid ochii și mă cheamă la ei: Ne vrei? Ne vrei? E timpu' să-nchei, stinge lumina și te roagă la zei. Referință Bibliografică: fierbe strident / Adrian Răzvan Barbu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1274, Anul
FIERBE STRIDENT de ADRIAN RĂZVAN BARBU în ediţia nr. 1274 din 27 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347440_a_348769]
-
Invesmântată-n inocentă M-ai rugat - de ajung - să las Fereastră deschisă Că tu să-mi poți trimite Porumbelul alb, călător Cu răvaș codificat Legat de picior. De atunci, În fiecare dimineață Mă scald în lumina zorilor Și semne pun, si clopoței La intrarea în casa viselor Să pot auzi Sunetul dragostei stârnit De sosirea porumbelului alb. Referință Bibliografica: Locul magic / Elenă Armenescu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1101, Anul IV, 05 ianuarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elenă Armenescu
LOCUL MAGIC de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347469_a_348798]
-
problemele majore era că fiul meu nici măcar nu-mi poartă numele, îl cheamă Saladin al-Zawahiri. Cum o să conving niște fanatici demenți că e fiul meu? Mergeam călare. Soarele tocmai apunea. Se mai auzea doar tropăitul asinului meu și șerpii cu clopoței, când de după o formațiune stâncoasă și-a făcut apariția o ceată de saudiți înarmați, cu fețele acoperite și cu turbane mari pe cap. Mi-am zis că asta e, am reușit, i-am găsit. Nu mai rămânea decât se le
SALADIN de CIPRIAN ALEXANDRESCU în ediţia nr. 738 din 07 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348746_a_350075]
-
vând mai departe marfă pe străzile localităților. Tuktukuri, motociclete și biciclete care au improvizate pe portbagaje lăzi cu gheață așteaptă în fața pieței ca stăpânii să își achiziționeze marfa. Apoi, o iau agale pe străzi, anunțându-și prezența printr-o melodie, clopoțel sau pur și simplu strigând în gura mare, fără să obosească:"Maluuuuu! Maluuuuu!" Pe dig sunt risipiți pești de soiuri și dimensiuni diferite. În pavilionul acoperit câteva mese servesc pentru tranșare. Mâna celor care fac această operațiune se mișcă cu
LACRIMA DIN OCEAN ( JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 4 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 760 din 29 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348894_a_350223]
-
strident și mărunțel, care mă speria. Apoi, din gură i-a ieit o limbă lungă și ascuțită, pe care o mișca atât de repede dintr-o parte în alta, încât abia o puteam vedea. Parcă ar fi fost limba unui clopoțel care din cauza mișcării rapide, abia se vede. Râdea în așa fel încât mă batjocorea cu râsul lui care îmi pătrundea în urechi și în tot corpul. Repeziciunea cu care își mișca limba, mă amețea și mă speria. Nu-mi plăcea
BLÂNDEŢEA ŞI RADIAŢIILE FEŢEI ŞI OCHILOR LUI IISUS HRISTOS de IOANA STUPARU în ediţia nr. 762 din 31 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348914_a_350243]
-
deschide acum calea ei spre fericire. Se simțea în siguranță alături de cel care a ales-o de soție și vedea în furia vântului sărutul lui năvalnic, în cerul acela încărcat de nori albi rochia ei de mireasă și în clinchetul clopoțeilor alaiul de nuntă. Nu-și explica de ce nu se temea, după cum începuse cei trei bărbați să se cutremure de furia iernii și de lăsarea rapidă a întunericului care îi împiedica să înainteze. Cufundată în gândurile sale, desprinse parcă dintr-un
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
bărbați să se cutremure de furia iernii și de lăsarea rapidă a întunericului care îi împiedica să înainteze. Cufundată în gândurile sale, desprinse parcă dintr-un tablou cu prinți și prințese, în care se împleteau cosițele fericirii, observă că clinchetul clopoțeilor se auzea din ce în ce mai îndepărtat. Abia apoi își puse întrebarea:,,Ce se întâmplă?” Realiză într-un târziu că a fost pierdută din sanie și acum era cufundată în noianul de zăpadă. Noaptea își despletise deja fuiorul, iar în acel întuneric înfricoșător
MOVILA MIRESII, SATUL MEU, RĂDĂCINA MEA... de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 407 din 11 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346742_a_348071]
-
Ediția nr. 417 din 21 februarie 2012 Toate Articolele Autorului Sol voios de primăvară An de an așteptăm nerăbdători ziua de 1 martie, când biruim frigul iernii și ieșim parcă din amorțeala anotimpului înghețat. Iar dacă ne îndreptăm privirea către clopoțelul gingaș al ghiocelului, speranța și curajul se intensifică în inimile noastre! Ca să fie cât mai specială trecerea aceasta dintre anotimpuri, întâia zi a lunii martie ne aduce Mărțișorul. Confecționat din diverse materiale, prins la reverul hainelor cu un șnur alb-roșu
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
-mi imprimă fericirea pe chip, este ghiocelul oferit de fiica mea, prin care mă redescoper în fiecare an. Fie că-l desenează într-o felicitare cu mânuțele sale, sau mi-l oferă alături de poza în care apare ea de sub un clopoțel dalb, recunosc că de fiecare dată mă emoționează până la lacrimi. Așadar, cu emoția unui nou început, să culegem prima floare a anului, ghiocelul, din inimile noastre și să o dăruim mamelor, fiicelor, surorilor sau iubitelor! Nu vă imaginați câtă forță
SOL VOIOS DE PRIMĂVARĂ de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346795_a_348124]
-
e la... dentiste! “Hai, ține degețelele frumos!“ Mie, îmi face mereu el, personal, mărțișorul ... de când ne știm. Anul acesta mi-a făcut o broscuță țestoasă, cu șnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde și are un clopoțel la codiță. “Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuțo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Și clopoțelul...că ești zgomotoasă !!!!!!!!” Râde și mă sărută ca un copil obraznic. Râd și eu, pentru că-mi place
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
broscuță țestoasă, cu șnur de piele. Are un desen frumos pe carapace. E verde și are un clopoțel la codiță. “Prietenia cu tine e ... de sute de ani, broscuțo! E verde...ca ochii tăi! Are un desen sofisticat, măi! Și clopoțelul...că ești zgomotoasă !!!!!!!!” Râde și mă sărută ca un copil obraznic. Râd și eu, pentru că-mi place jocul ăsta...la 12 noaptea !!!!!!! “Hai să vezi ce-am adus!” Mă târăște în dormitorul în care, cu câțiva ani în urmă instalase
UN MĂRŢIŞOR, DE DOR de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 424 din 28 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346855_a_348184]
-
probă de umanitate. Ceea ce, la drept vorbind, este cât se poate de dificil de trecut. Aurora Cristea vrea să ne facă să înțelegem lucruri pe care le știm foarte bine, dar niciodată nu le luăm suficient în serios. Ea este clopoțelul, semnalul de alarmă care ne atenționează. În felul său. Și o face destul de bine, cu mijloacele sale. Dacă fie și unei singure persoane îi va fi de folos acest demers epic, înseamnă că scrierea ei patetică, dureroasă, frustă, și-a
POVESTEA DANEI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 658 din 19 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346436_a_347765]
-
de gânduri. Cărțile imagini le orâduisc pe rafturile din inimă și suflet, fiecare acolo unde au atins pe acela care sunt eu. Răsucesc trecutul cu fața spre viitor și așez drum alb de lumină. În ghioceii din mâinile florăreselor văd clopoțeii cântănd colid la poarta primăverii. Undeva, în toata țara, aud trezirile de sub pământ. Melcul se întoarce să ia o gură de aer cu soare. În pădure un cerb despică aerul, umblând măreț printre copaci, spre căprioara care tremură cu urechile
APRHODI`TE TE AŞTEPT! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346501_a_347830]
-
conștiința! Nu-i mai rostești numele și o îngropi în abisul trecutului. De astăzi vei scrie un prezent în care ea nu va mai avea loc. Nu te vei mai lăsa golit de veninul ei, de acum înainte vei atârna clopoțeii speranței, iubirii și ai respectului în grădina sufletului tău! Vei reuși dacă stăruiești în dorințele tale! Vei învăța să reechilibrezi totul și te vei bucura iarăși de viață. Vei închide cercul de tăciune al invidiei cu lacătul iubirii. Și vei
INVIDIA de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348291_a_349620]
-
Mere roșii fac cărare Către fânul cel din pod. Pere-mprăștiemireasma Printre boabe aurii, Mama duce-n casă cazna Printre gloata de copii. Prin cuptoare pâinea crește, Se rumenesc cozonacii, Trece-un an, urmează alții Până caierul sfârșește. Sună-n vale clopoțelul, Pe drumeag trec rând voinicii, Mărișori, mărunți, mai micii, Toți cărându-și ghiozdănelul. De pe gard cioara privește Cu ochii negri și câi Ar vrea și ea-‘n clasa-‘ntâi, Dar școala de ciori lipsește. Râde-n gard o vrăbiuță Sporindu
DE-ALE TOAMNEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348469_a_349798]
-
cu noaptea-n cap? Iar tragi clopotul? Vrem să dormim! - îi reproșează aceasta adunându-și pruncii - copii miniaturale ale lui Ghiocel. - Of, femeile astea! Aseară știam ce vrea - o mașină roșie, acum vrea altceva... Of! of! își pleacă Ghiocel supărat clopoțelul. Am să tac!” Tac! De vizavi, vecina se uită spre covorul meu bodogănind... Aceleași vorbe în fiecare dimineață: - Oameni buni, uitați-vă!, iar și-a întins nebuna vechitura spălăcită la aerisit. Culcă-te, fa! în casă. Nebuna naibii! Duce-ți
ECCE HOMO! de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345017_a_346346]
-
uitat orele minunate pe care ni le făcea doamna învățătoare Elena Lăptoiu, alături de care am petrecut 4 ani de neuitat. Nu știu cum reușea, dar orele ei erau cât se poate de plăcute, nu ne mai săturam să o ascultăm și întotdeauna clopoțelul suna mult prea devreme. Dar și colectivul de profesori pe care i-am avut în gimnaziu a fost la fel de bun, ca să nu mai vorbim de cel din liceu!!! Cred că nu se poate să nu amintim de doamna dirigintă, profesoara
LA MULŢI ANI, DRAGA MEA ŞCOALĂ CENTRALĂ!!! de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 809 din 19 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345341_a_346670]
-
miei... Îți amintești cum așteptam ninsoarea Cu palmele-căuș sub pomii de pe-alei? Valsam într-un ocean de alb sub zarea Cu străluciri de stele-n ramuri de polei Și îți sorbeam sărut, călcând cărarea Să auzim sunând de gheață clopoței... Îți amintești cum așteptam ninsoarea...? Sărutul iubirii Pe buze-ți simt sărat sărutul Spălat de lacrima iubirii Și modelat ca-n palmă lutul În gest divin al făuririi. Când îți ascult tăcut cuvântul, Ce dă alt sens mărturisirii, Pe buze
CU PLECĂCIUNE, FEMEIE! de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 797 din 07 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345531_a_346860]
-
scântei ,ci mai degraba dese împăcări.Dealurile copilăriei mele erau pline de corni înfloriți, de jugastru,salcâmi, stejari,frasini,arțari,multe,multe sălcii și flori cât cuprinde.O să mă întrebați de flori ,păi gurița leului,margarete ,sânziene,cimbrișor,mierea ursului,clopoței,laptele câinelui pe care îl rupeam.Nu mă întrebați cum mă făceam ,, totuna'' cum ar fi zis bunicul,apoi mă frecam câte o oră sa se ia laptele de pe mâini.Florile mele erau sălbatice ,dar frumoase căci natura pură a
LOCUL MEU de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2304 din 22 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376847_a_378176]
-
rețin cunoștințe noi. Am terminat anul cu o coroniță pe cap asta era minunea așteptată de bobocii din clasa întâi. Începutul clasei a doua avea să ne lipsească de ființa ce mai bună și dragă ,dăscălița gingașă cu glas de clopoțel ,blândă și bună. Învățătoarea noastră suferea de inimă ,iar moartea a răpit-o foarte tânără .Ce-am mai suferit noi copii ,atât cât eram noi de conștienți de ce înseamnă să mori! Un bărbat la fel de tânăr a fost numit în locul dragii
ȘCOALA.....RESPONSABILITĂȚILE ȘI COPILĂRIA de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376848_a_378177]
-
de ,,tertecuță”, dar acelea erau, atunci, ca mașinile de ultimă generați din ziua de azi! Și mai trecea din când în când câte o basculantă, camionul colectivului și RATA, cursă regulată. După direcția în care mergea, potriveai ceasul...(.cel cu clopoțel din cutia cu geam de pe perete , special făcută ca să nu cadă când sună), câte un biciclist ( musai CFR-ist), și în rest.....copii, lipsiți de griji care se jucau alergata, țurca, clase (șotronul ), cartonase....jocuri importante, pentru care se opreau
AMINTIRI I de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376856_a_378185]